ICCJ. Decizia nr. 1773/2015. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1773/2015
Dosar nr. 1025/59/2013
Şedinţa publică de la 29 aprilie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Acţiunea formulată la data de 10 octombrie 2013, SC R.I.P.S. SA a chemat în judecată A.J.F.P. Timiş, solicitând constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a determina dobânzile aferente taxei pe valoarea adăugată rambursate cu întârziere, în sumă reactualizată, obligarea la daune interese, precum şi compensarea dobânzilor cu obligaţiile fiscale ale societăţii.
Cauza a fost soluţionată în primă instanţă prin Sentinţa civilă nr. 474 din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinându-se, în esenţă, inexistenţa refuzului nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea reclamantei înregistrată la 30 august 2013.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC R.I.P.S. SA, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.
2.1. Motivele de recurs
În susţinerea recursului, reclamanta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii şi pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
2.2. Principalele argumente invocate
- Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la încălcarea regulilor de procedură, reclamanta a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, în condiţiile în care cauza a fost soluţionată la primul termen de judecată, când i s-a înmânat consilierului juridic al societăţii întâmpinarea formulată de pârâtă, neexistând posibilitatea studierii excepţiilor şi apărărilor învederate de autoritate.
- Cu privire la motivul referitor la pronunţarea hotărârii cu aplicarea greşită a normelor de drept material, reclamanta a susţinut în esenţă că instanţa de fond a interpretat eronat prevederile art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., din înscrisurile prezentate rezultând că pârâta a depăşit cu mult termenul de 45 zile de soluţionare a cererii de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, achitând cu întârziere suma datorată cu titlu de TVA, datorând dobânzi potrivit art. 124 C. proc. fisc.
De asemenea, a arătat reclamanta, s-a reţinut, în mod nejustificat, că, societatea fiind o persoană juridică impozabilă cu grad de risc fiscal ridicat, soluţionarea decontului de TVA trebuia făcută cu inspecţie fiscală anticipată.
În realitate, a precizat reclamanta, nu au fost necesare informaţii suplimentare pentru aprobarea cererii de rambursare, societatea beneficiind chiar de înlesniri la plată, măsuri care nu se acordă agenţilor economici cu grad de risc fiscal ridicat.
3. Apărarea intimatei
Prin întâmpinarea formulată, A.J.F.P. Timiş a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, susţinând în esenţă că prima instanţă a pronunţat hotărârea cu respectarea prevederilor art. 70 alin. (1) şi (2) şi respectiv, art. 124 alin. (1) C. proc. fisc. coroborate cu dispoziţiile Cap. II pct. 6 alin. (1) din anexa la Ordinul nr. 1.899/2004 emis de M.F.P.
Astfel, a precizat pârâta, organele fiscale au respectat termenul prevăzut pentru soluţionarea cererii de rambursare TVA, de 45 de zile de la data depunerii solicitării, suma de rambursat, de 83.662 RON, fiind compensată cu obligaţiile societăţii potrivit Notei din 14 noiembrie 2008.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din 23 iunie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin Încheierea din 8 octombrie 2014, completul filtru a admis recursul în principiu, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond.
4.2. Cu privire la fondului recursului
4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate
- Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Reclamanta a invocat nulitatea sentinţei motivat de încălcarea dreptului la apărare, prin faptul necomunicării întâmpinării în termenul legal.
Verificând practicaua hotărârii recurate, Curtea constată că la termenul stabilit pentru judecarea acţiunii, reprezentantul legal al reclamantei nu a invocat vreo neregularitate referitoare la comunicarea întâmpinării, dimpotrivă, a pus concluzii cu privire la excepţiile ridicate de pârâtă şi a propus probe în dovedirea cererii societăţii.
În consecinţă, nefăcându-se dovada nerespectării cerinţei legale cu privire la termenul de depunere a întâmpinării şi nici a vătămării produse reclamantei, nu are suport susţinerea referitoare la nulitatea sentinţei, neregăsindu-se motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
- Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Curtea constată că nu se impune casarea hotărârii nici prin prisma motivului de nelegalitate constând în aplicarea greşită a normelor de drept material, reţinând în acest sens, în acord cu instanţa de fond, că nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, astfel cum este definită această sintagmă de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
În cauză, soluţionarea solicitării reclamantei privind compensarea TVA de rambursat cu obligaţiile fiscale ale societăţii s-a făcut cu respectarea prevederilor pct. 6 din Cap. 2 din anexa la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.857/2007, termenul de rezolvare a cererii fiind prelungit până la finalizarea inspecţiei fiscale dispuse prin Decizia de impunere din 29 octombrie 2008, necontestată, şi Nota de compensare din 14 noiembrie 2008, fiind aprobată la rambursare suma de 83.662 RON din totalul solicitat cu titlu de TVA de 93.853 RON.
În aceste împrejurări, prima instanţă a reţinut, în mod corect, că pârâta nu datorează dobânzi în conformitate cu dispoziţiile art. 124 C. proc. fisc., depăşirea termenului prevăzut de art. 70 din acelaşi cod fiind justificată de necesitatea obţinerii unor informaţii suplimentare pentru soluţionarea cererii de rambursare, procedură reglementată de Ordinul nr. 1.857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluţionare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare.
Cât priveşte critica privind greşita calificare a societăţii ca încadrându-se în categoria de risc fiscal mare, nu au fost administrate probe din care să rezulte că analiza documentară de către pârâtă a decontului cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare s-a făcut cu încălcarea procedurii de stabilire a gradului de risc fiscal prevăzute de acelaşi ordin al M.F.P.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs
În raport de considerentele expuse mai sus, Curtea va constata legalitatea hotărârii atacate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.I.P.S. SA împotriva Sentinţei civile nr. 474 din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1769/2015. Contencios. Despăgubire.... | ICCJ. Decizia nr. 1797/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
