ICCJ. Decizia nr. 541/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 541/2015
Dosar nr. 66/42/2012*/a1
Şedinţa publică de la 11 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalul Buzău,sub nr. 6815/114/2011, reclamantul I.D., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare din data de 26 octombrie 2011 încheiat de pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 95 din 12 ianuarie 2012 a Tribunalului Buzău, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială, cauza privind pe reclamantul I.D. în contradictoriu cu A.N.I., fiind declinată în favoarea Curţii de Apel Ploieşti având în vedere dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 176/2010 dar şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Cauza declinată a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 66/42/2012 iar prin sentinţa civilă nr. 116 din 5 aprilie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul I.D.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia 5293 din 17 mai 2013 a admis recursul declarat de reclamantul I.D., a casat sentinţa nr. 118/2012 a Curţii de Apel Ploieşti şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare .
Hotărârea instanţei de fond
În rejudecare, după casarea cu trimitere cauzei, prin sentinţa civilă nr. 298 din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta I.D. în contradictoriu cu pârâta A.N.I., instanţa depunând anularea Raportului de evaluare din 26 octombrie 2011 întocmit de pârâtă privitor la reclamant.
În motivarea sentinţei, instanţa a respectat dispoziţiile dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia de casare nr. 5293 din 17 mai 2013, în sensul de a analiza contestaţia având în vedere şi Raportul de evaluare din 4 mai 2012 precum şi rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală, pronunţată în Dosarul nr. 443/P/2011.
În urma administrării probei cu acte, conform deciziei de casare, instanţa a reţinut că reclamantul este angajat ca inspector de specialitate (inginer agronom) în cadrul Primăriei Podgoria judeţul Buzău, iar în perioada 2007-2009, în calitate de persoană fizică, a luat în arendă suprafeţe de teren de la persoane fizice proprietari în baza unor contracte de arendă, încasând subvenţii de la A.P.I.A., iar în cazul în care costul lucrărilor era mai mare decât subvenţiile acordate, titularul terenului plătea diferenţa.
La momentul formulării sesizării de către A.N.I., reclamantul nu mai lucra terenul în calitate de arendaş.
Ţinând seama de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, în special Legea nr. 16/1994, legea arendei, raportat la atribuţiile de serviciu ale reclamantului în calitate de funcţionar public, instanţa de fond a reţinut că, inspectorul de integritate a apreciat în mod greşit că există o incompatibilitate, interpretarea fiind subiectivă şi excesivă.
A fost invocată şi incidenţa prevederilor art. 18 din Legea nr. 16/1994, în baza cărora se stabileşte o incompatibilitate între calitatea de arendaş care este un agricultor, un cultivator de terenuri agricole şi calitatea de funcţionari publici şi salariaţi cu funcţii de conducere din cadrul regiilor autonome cu profil agricol, al institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă, care au în administrare terenuri agricole proprietate publică, dar reclamantul în cauză nu se află în niciuna din situaţiile prevăzute limitativ de textul de lege.
Instanţa de fond a reţinut că activitatea de consultanţă pe linie agricolă nu interferează cu activitatea de agricultor, respectiv arendaş a acestuia în perioada 2007-2009, ulterior această activitate fiind făcută de către o societate agricolă unde asociat unic este soţia acestuia, care are specializarea tehnician agronom.
Pe linia aplicării legii fondului funciar, contractele de arendă se încheie cu cei care deţin titlul de proprietate, care au fost puşi în posesie şi pentru care aplicarea acestei reglementări a fost finalizată.
Instanţa de fond constată că nu există legătură directă sau indirectă între o persoană îndreptăţită să solicite punerea în posesie în baza Legii nr. 247/2005, făcând referire la activitatea desfăşurată de reclamant în calitate de funcţionar public şi faptul că la rândul său, în calitate de arendaş cultivă terenul unui proprietar, deţinător de titlu de proprietate şi nici între împrejurarea că, acesta participă la întocmirea răspunsurilor la sesizările venite din partea cetăţenilor comunei care vizează aspecte legate de aplicare a legilor fondului funciar şi faptul că este arendaş pentru perioada 2007-2009.
Referitor la faptul că Inspectorul de integritate a apreciat că reclamantul desfăşoară activităţi agricole prin interpuşi, s-a reţinut că termenul de interpus nu îşi găseşte aplicabilitate în cauză, soţia acestuia a înfiinţat o societate agricolă în luna mai 2010, fiind asociat unic şi administrator, având şi calificarea de tehnician agricol, fiind absolventă de liceu agricol, iar reclamantul nu are nicio calitate în această societate.
Astfel, noţiunea de interpus presupune că respectiva persoană acţionează în numele alteia ca intermediar, mijlocitor, persoana care apare într-un act juridic în locul adevăratului proprietar prin diverse forme juridice, ceea ce nu este cazul în speţa noastră.
Mai mult, nu este legătură directă sau indirectă între atribuţia sa ca funcţionar public de delimitare a teritoriului administrativ al com. Podgoria cu faptul că în timpul liber reclamantul este cultivator de terenuri sau că în anumită perioadă îşi ajută soţia.
Ca urmare faţă de probatoriul administrat rezultă faptul că reclamantul nu exercită prin interpuşi activităţi în alte domenii din sectorul privat care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public.
În urma controlului averii dobândite nu s-au depistat activităţi ilicite sau sume de bani nejustificate conform Raportului de evaluare din 4 mai 2012, iar prin rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală din 21 octombrie 2011 în Dosarul nr. 443/P/2011 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, nu s-a început urmărirea penală faţă de reclamant sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese, prev. de art. 2531 C. pen., întrucât fapta nu există.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 298 din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi a formulat recurs - pârâta A.N.I. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii contestaţiei formulate de reclamantul I.D.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente.
Astfel, instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale, considerând că reclamantul nu se află în stare de incompatibilitate, întrucât activitatea de consultanţă pe linie agricolă în activitatea de agricultor, respectiv arendaş în perioada 2007 - 2009.
De asemenea, în mod greşit a reţinut instanţa că nu există o legătură directă sau indirectă între o persoană îndreptăţită să solicite punerea în posesie în baza Legii nr. 247/2005, făcând referire la activitatea desfăşurată de reclamant în calitate de funcţionar public şi faptul că în calitate de arendaş cultiva terenul unui proprietar şi nici împrejurarea că participă la întocmirea răspunsurilor la sesizările venite din partea cetăţenilor comunei care vizează aspecte legate de aplicarea legilor fondului funciar.
Din documentele solicitate în scopul evaluării, rezultă că reclamantul în perioada 31 august 2005 - 24 mai 2010 a exercitat personal, activităţi în alte domenii de activitate din sectorul privat care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, respectiv inginer agronom angajat al Primăriei Podgoria în cadrul Compartimentului Agricol, exercitând activităţi ca arendaş, în baza contractelor de arendă încheiate cu locuitorii comunei Podgoria.
De asemenea, în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009, reclamantul a desfăşurat activităţi agricole de prestări servicii pentru care avea obligaţia înregistrării ca persoană fizică autorizată. Mai mult, contactele de arendă încheiate de reclamant, în calitate de arendaş în perioada 2005 - 2010 sunt înregistrate la Primăria Podgoria, iar în Registrul agricol figurează cu toate suprafeţele în calitate de inginer angajat al Primăriei.
Reclamantul a exercitat prin interpuşi, respectiv prin soţia sa, activităţi agricole începând cu data de 25 mai 2010, considerentele reţinute de instanţa de fond fiind nefondate.
În calitate de inginer agronom, angajat al Primăriei Podgoria, în cadrul compartimentului agricol, nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât, începând cu data de 31 august 2005, a desfăşurat personal respectiv prin interpuşi, activităţi agricole care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului.
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, concluzionând că A.N.I. nu a avut în vedere toate dispoziţiile legale în materie şi anume art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 11, 18 din Legea nr. 16/1994 precum şi dispoziţiile Legii nr. 188/1999 din care rezultă că activitatea de agricultor nu afectează calitatea de funcţionar public.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa pronunţată în rejudecarea cauzei, ţinând cont de criticile formulate în recurs dar şi de dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin Raportul de evaluare din 26 octombrie 2011 emis de A.N.I., s-a reţinut că d-nul I.D. se afla în stare de incompatibilitate începând du data de 31 august 2005 întrucât desfăşoară personal respectiv prin interpuşi activităţi din alte domenii de activitate din sectorul privat care este în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului, încălcând astfel dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, (forma în vigoare până la 11 noiembrie 2009) funcţionarii publici pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar - artistice.
Începând cu 12 noiembrie 2009 dispoziţiile legale menţionate au fost modificate, în sensul că funcţionarii publici pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar - artistice şi în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului.
În cauza de faţă, intimatul a fost angajat la data de 1 august 2007 în funcţia de inginer agronom la Primăria Podgoria, judeţul Buzău dar a exercitat şi activităţi agricole ca arendaş în baza contractelor de arendă încheiate cu locuitorii comunei Podgoria.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 16/1994, contractul de arendă este un contract încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole şi arendaş, cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.
Potrivit art. 11 din acelaşi act normativ, arendaşul este considerat agricultor, impozitele datorate de el pe veniturile realizate din exploatarea bunurilor agricole arendate se plătesc potrivit legii.
Art. 18 din Legea nr. 16/1994, stabileşte aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, o incompatibilitate astfel că „ Funcţionarii publici şi salariaţii din conducerile administrative ale regiilor autonome cu profil agricol, ale institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă, ale societăţilor comerciale agricole pe acţiuni şi ale altor unităţi care au în patrimoniu sau în administrare terenuri agricole proprietate de stat nu pot lua în arendă bunurile agricole prevăzute la art. 1 din prezenta lege”, dar intimatul - reclamant nu se află în situaţiile expres şi limitativ arătate.
Este evident că activitatea intimatului - reclamant trebuie analizată şi din perspectiva Legii nr. 16/1994, legea arendării, ţinând cont de faptul că incompatibilitatea reţinută de recurenta - pârâtă a fost stabilită în raport de contractele de arendă încheiate de reclamant cu locuitorii com. Podgoria.
Arendaşul, conform art. 11 din acelaşi act normativ este un agricultor, un cultivator de terenuri activitate ce nu interferează cu activitatea de inginer agronom conform fişei poştale, în raport de care a fost reţinută starea de incompatibilitate, respectiv consultanţă pe linie agricolă şi pe linia aplicării legii fondului funciar.
Din probatoriul administrat nu rezultă care este legătura directă sau indirectă dintre calitatea de arendaş - agricultor, astfel cum este definit de Legea nr. 16/1994 şi atribuţiile exercitate ca funcţionar public, potrivit fişei postului, respectiv inginer agronom angajat al primăriei Podgoria în cadrul Compartimentului agricol, pentru a putea fi reţinute dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Lege a nr. 161/2003 ţinând cont şi de incompatibilităţile enumerate expres şi limitativ de Legea nr. 16/1994, legea arendării.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 16/1994, contractul de arendare se încheie între proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole şi arendaş, iar din probatoriul administrat nu rezultă că în calitate de inginer agronom cu atribuţii în domeniul legii fondului funciar, intimatul - reclamant a participat la reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele cu care a încheiat contracte de arendă în raport de care se putea reţine conflictul de interese, dar prin rezoluţia din Dosarul nr. 443/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 2531 C. proc. pen., reţinându-se că în cauză nu rezultă indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, nefăcându-se dovada că făptuitorul a îndeplinit vreun act sau ar fi participat la luarea vreunei decizii cu consecinţa unui folos material. De asemenea şi prin Raportul de evaluare din 4 mai 2012 nu s-a putut reţine un eventual conflict de interese în raport de aceiaşi situaţie de fapt.
Recurenta - pârâtă, prin Raportul de evaluare din 4 mai 2012 a reţinut că intimatul - reclamant nu figurează în registrul comerţului ca deţinând calitatea de asociat /administrator, dar soţia sa este începând cu data de 25 mai 2010, unic asociat şi administrator al SC A.L.I. SRL conform răspunsului din 6 iunie 2011 emis de O.N.R.C. şi adresa din 2011 emisă de Judecătoria Râmnicu Sărat.
În condiţiile în care intimatul - pârât nu deţine nici o calitate în SC A.L.I. SRL, înfiinţată de soţia sa, care are cunoştinţe agricole în raport de actele prezentate, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu se poate reţine desfăşurarea unor activităţi agricole prin interpuşi, noţiunea de interpus având semnificaţia de intermediar, mediator.
Chiar dacă se analizează o eventuală interpunere de persoane, nu rezultă că soţia reclamantului este interpusă în contractul desfăşurat în locul intimatului - pârât.
În consecinţă, faţă de situaţia expusă în limitele criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta A.N.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.I. împotriva sentinţei nr. 298 din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 540/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 559/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
