ICCJ. Decizia nr. 524/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 524/2015
Dosar nr. 4259/2/2013
Şedinţa publică de la 10 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4259/2/2013, reclamanta M.D.B., a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 32 din 16 mai 2013 emisă de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi.
Prin sentinţa nr. 3206 din data de 22 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins plângerea formulată de reclamanta M.D.B., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi, ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta M.D.B. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, invocând în drept dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta-reclamantă a susţinut în esenţă că atât instanţa de fond cât şi intimata interpretează greşit dispoziţiile Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, a susţinut recurenta că prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 284/2010 potrivit cărora la calculul vechimii în specialitate se ia în considerare şi cel mult jumătate din timpul cât personalul cu studii superioare a ocupat funcţii medii de specialitate, nu se aplică la calculul vechimii în funcţii auxiliare de specialitate.
Din nota nr. 1 la anexa cu coeficienţii de ierarhizare rezultă că vechimea în funcţie (în raport de care se dispune trecerea într-o altă tranşă de vechime) este vechimea în funcţii auxiliare de specialitate, indiferent de funcţie (grefier, grefier arhivar, grefier-registrator, etc.) sau de studii (medii sau superioare juridice).
Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit cărora salariile de bază se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcţia deţinută (grefier, grefier arhivar, grefier-registrator, etc.) cu nivelul studiilor (medii sau superioare) cu vechimea în specialitate, precum şi cu nivelul instanţei) rezultând că aceste elemente, printre care şi vechimea în specialitate se au în vedere la stabilirea gradelor sau treptelor.
Consideră recurenta că prin neluarea în considerare a vechimii totale în funcţii auxiliare de specialitate i se produce un prejudiciu întrucât, pe de o parte, la stabilirea gradului i s-a luat în calcul doar jumătate din timpul lucrat ca grefier cu studii medii iar pe de altă parte la stabilirea vechimii în funcţii auxiliare de specialitate i-a fost luată în calcul doar jumătate din acest timp.
Intimatul Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond susţinând în esenţă că la stabilirea vechimii în funcţie se aplică prevederilor art. 18 alin. (2) capitolul VIII, secţiunea a 4-a din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere considerentele expuse în continuare.
Potrivit notei nr. 2 la anexele O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, act normativ abrogat în prezent, grefierii care au ocupat funcţii medii de specialitate în calculul vechimii în specialitate, se poate lua în considerare şi cel mult jumătate din timpul cât a lucrat în funcţiile respective.
Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a preluat aceste dispoziţii legale anterioare, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2), cap. VIII Secţiune a 4-a stabilind că pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu studii superioare, care a ocupat funcţii medii de specialitate, în calculul vechimii în specialitate se ia în considerare şi cel mult jumătate din timpul lucrat în funcţiile respective.
Potrivit notei 1 la anexa nr. IV din Legea cadru, prin vechime în funcţie, în sensul prezentei anexe, se înţelege vechimea în funcţii auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor iar vechimea în funcţie se calculează potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea cadru.
Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale reţinând că în speţă recurentei-reclamante i-au fost aplicate dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea cadru pentru stabilirea vechimii în funcţie, aceasta beneficiind în mod corect de un spor de vechime în muncă de 25% corespunzător vechimii în muncă de peste 20 de ani şi un spor de fidelitate de 15%, corespunzător vechimii în funcţie între 15-20 ani.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins ca neîntemeiată plângerea reclamantei împotriva Hotărârii nr. 32 din 16 mai 2013 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi prin care a fost soluţionată, contestaţia împotriva modului de stabilire a cuantumului brut al salariului de bază, începând cu data de 01 aprilie 2013.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.D.B. împotriva sentinţei nr. 3206 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 517/2015. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 54/2015. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
