ICCJ. Decizia nr. 673/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 673/2015
Dosar nr. 8366/2/2012
Şedinţa publică din 18 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09 noiembrie 2012, reclamanta C.N.S. „C.A.” a chemat în judecată pe pârâţii O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est şi M.M.F.P.S., solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 22 martie 2012, privind proiectul P.O.S.D.R.U. înregistrat la 23 martie 2012; anularea Deciziei nr. 92 din 31 mai 2012 emise de O.I.R. P.O.S.D.R.U. privind soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă şi înregistrată la O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud - Est, sub nr. 8348 din 13 aprilie 2012.
Ulterior, reclamanta a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat anularea Procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, încheiat la 06 decembrie 2012, privind proiectul P.O.S.D.R.U., pentru motivele de fapt şi de drept menţionate în cererea de chemare în judecată.
Pârâtul O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 5 C. proc. civ., de sediul pârâtului care se află în Brăila şi de locul în care a fost executat contractul de finanţare, apreciind că revine Curţii de Apel Galaţi competenţa de soluţionare a cauzei.
A mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului pârât, faţă de dispoziţiile H.G. nr. 457/2008, Ordinul nr. 600/2008, care aprobă Acordul de delegare de funcţii privind implementarea P.O.S.D.R.U. 2007 - 2013 (art. 1) şi de conţinutul actului adiţional nr. 6 de modificare a contractului de finanţare, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul M.M.F.P.S.P.V. a formulat în cauză întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale sale pasive, pentru aceleaşi motive invocate de către pârâtul O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de apel a respins excepţia necompetenţei teritoriale la termenul de judecată din 19 martie 2013.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2709 din 17 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.M.F.P.S.P.V., respingând acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta C.N.S. „C.A.” în contradictoriu cu pârâtul O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.M.F.P.S.P.V., instanţa a reţinut că emitentul actelor administrative contestate este pârâtul O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est şi nu ministerul pârât, iar împrejurarea că reclamanta a încheiat contractul de finanţare din 26 septembrie 2008 cu ministerul, nu justifică reţinerea în cauză a calităţii procesuale pasive a acestui pârât.
Pe fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că, la data de 26 septembrie 2008, a fost încheiat contractul de finanţare nr. 122 între M.M.F.E.Ş., Direcţia Generală A.M.P.O.S.D.R.U. şi reclamantă, în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat „Manageri profesionişti pentru turism, hoteluri şi restaurante”, aşa cum este descris în Anexa 1 - Cererea de finanţare.
Conform art. 1 alin. (2) din contract, beneficiarului i se va acorda finanţarea nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în prezentul contract şi anexele acestuia, pe care beneficiarul declară că le cunoaşte şi le acceptă.
Compartimentul antifraudă şi nereguli din cadrul O.I.R. P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Est, ca urmare a notificării privind suspiciunea de neregulă din 21 septembrie 2011, a procedat la efectuarea unei verificări a aspectelor semnalate în cadrul notificării, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.
În urma acestei verificări a fost încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 23 martie 2012, prin care s-a stabilit că reclamanta datorează autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 858.780,26 lei.
A apreciat prima instanţă că nu poate fi reţinută critica reclamantei referitoare la încălcarea principiului proporţionalităţii, consacrat de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, prin neaplicarea reducerilor prevăzute la pct. 2 al anexei la O.U.G. nr. 66/2011 (în speţă pct. 2.3.), având în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (13), art. 27 şi art. 28 din aceeaşi ordonanţă, din care rezultă că activitatea de verificare desfăşurată de organele de control menţionate la art. 20 din ordonanţă se finalizează prin încheierea a două tipuri de titluri de creanţă: proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi, respectiv, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, prevederile anexei la ordonanţă aplicându-se doar pentru stabilirea creanţei bugetare conform art. 27, prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.
În speţă, creanţa bugetară a fost stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi nu în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din ordonanţă, astfel că, prevederile anexei la ordonanţă sunt inaplicabile, neputându-se reţine susţinerea reclamantei că trebuia aplicată o corecţie de 10 % din valoarea contractului, potrivit pct. 2.3 din anexă.
În raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) şi d) din H.G. nr. 759/ 2007 şi art. 172 alin. (1) lit. b), c), f) din Regulamentul nr. 478/2007 din 23 aprilie 2007, ţinându-se cont şi de natura şi gravitatea neregulii constatate, organul de control poate stabili cheltuieli neeligibile în procent de 100%, cum este cazul în speţă, fiind vorba despre o cheltuială efectuată din bugetul estimat al proiectului care nu a fost menţionată în cererea de finanţare, nu a fost aprobată pentru finanţare şi nu a fost inclusă în bugetul general estimat, nefiind necesară pentru implementarea proiectului.
Cu privire la constatarea că achiziţia soft-ului nu a fost prevăzută în cererea de finanţare, prima instanţă a constatat că art. 1 alin. (1) şi (3) din Contractul de finanţare prevede că obiectul acestui contract îl reprezintă acordarea finanţării nerambursabile de către A.M.P.O.S.D.R.U. pentru implementarea Proiectului intitulat „Manageri profesionişti pentru turism, hoteluri şi restaurante”, aşa cum este descris în Anexa 1 - Cererea de finanţare, denumit în continuare „Proiect”.
Instanţa a reţinut că lista de achiziţii trebuie să fie în concordanţă cu cererea de finanţare, în sensul că în această listă nu pot fi incluse şi alte bunuri în afara celor menţionate în cererea de finanţare, în raport de prevederile art. 1 alin. (3) din contract.
Reclamanta a precizat în acţiune că pentru achiziţionarea pachetului software a organizat licitaţie publică potrivit O.U.G. 34/2006, criteriul de atribuire fiind oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, considerând că trebuia aplicat principiul proporţionalităţii şi declarată neeligibilă diferenţa de preţ nejustificată numai în situaţia în care se proba nelegalitatea achiziţiei, în mod nejustificat fiind declarată neeligibilă întreaga cheltuială.
Curtea de apel a apreciat că aceste susţineri nu pot fi reţinute în soluţionarea favorabilă a cauzei, din moment ce achiziţia soft-ului nu a fost prevăzută în cererea de finanţare, cheltuiala efectuată în acest scop nefiind aprobată pentru finanţare, nefiind inclusă în bugetul estimat al proiectului, astfel că reprezintă o cheltuială neeligibilă chiar şi în situaţia în care procedura de achiziţie publică s-a derulat cu respectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006.
Caracterul neeligibil al cheltuielii efectuate pentru achiziţionarea soft-ului nu se reţine prin prisma încălcării O.U.G. nr. 34/2006, ci în raport de împrejurarea că achiziţionarea acestuia nu a fost prevăzută în cererea de finanţare aprobată, în aceste condiţii nefiind necesar a se examina dacă reclamanta a respectat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 în cadrul procedurii prin care a achiziţionat soft-ul, respectiv, nu se impune a analiza dacă preţul de achiziţie este nejustificat de mare faţă de preţul oferit de subcontractor, aşa cum se arată în procesul-verbal contestat.
În privinţa criticilor reclamantei referitoare la constatările din procesul-verbal referitoare la neeligibilitatea valorii celor 18 calculatoare portabile, curtea de apel a reţinut că nu este necesară efectuarea unei expertize în domeniul tehnologiei informatice şi a comunicării, în condiţiile în care, organul de control a identificat o ofertă similară pentru acelaşi soft, în care cerinţele tehnice erau inferioare celor solicitate de beneficiar, din examinarea acestora rezultând că cerinţele tehnice specifice nu sunt justificate în relaţie cu destinaţia lor, aceea de staţii de lucru pentru soft-ul specializat.
Referitor la cheltuiala efectuată pentru cursul „Tehnologii Informatice şi de Comunicare”, care nu a fost finalizat cu respectarea prevederilor legale incidente, instanţa a apreciat că reprezintă o cheltuială neeligibilă, nejustificată din punct de vedere al principiului cost-eficienţă în utilizarea fondurilor nerambursabile, una dintre condiţiile de eligibilitate a costurilor suportate de beneficiarul unei subvenţii fiind, potrivit art. 172 alin. (1) lit. f) din Regulamentul (C.E., Euratom) nr. 478 din 23 aprilie 2007, aceea ca respectivele cheltuieli să fie rezonabile, justificate şi să respecte cerinţele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei şi al eficienţei.
În ceea ce îl priveşte pe domnul R.G., angajat ca formator cu contractul individual de muncă din 15 iunie 2010, la SC C.F.M.C. SRL, organul de control a reţinut că acesta nu îndeplinea cerinţele impuse în cererea de finanţare - secţiunea 2.8 „Managementul proiectului şi metodologia de implementare” (formatorul trebuia să aibă minim 3 ani experienţă în furnizarea de formare profesională şi experienţă specifică relevantă de 9 ani pentru poziţia de formator) şi, totodată, că nu s-a justificat majorarea substanţială a salariului brut care să se reflecte în volumul şi complexitatea activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului.
Prima instanţă a apreciat că reclamantei îi revine răspunderea pentru includerea în echipa de implementare a proiectului a unui formator care nu îndeplinea toate condiţiile prevăzute în contractul de finanţare iar, referitor la aspectul vizând majorarea salariului acestui formator, contrar susţinerilor reclamantei, echipa de control nu a avut în vedere la întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare faptul că majorarea salariului depăşeşte plafoanele maxime prevăzute în Ghidul solicitantului, ci împrejurarea că reclamanta nu a prezentat o justificare a majorării substanţiale a salariului brut, care să se reflecte în volumul şi complexitatea activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului, astfel că, susţinerea reclamantei privind încadrarea salariului în limitele maxime nu este relevantă în soluţionarea cauzei.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2709 din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, în termen legal, reclamanta C.N.S. „C.A.”, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în esenţă, pentru următoarele motive:
Hotărârea atacată nu cuprinde şi o analiză a mijloacelor de probă administrate deşi motivarea trebuia să se sprijine pe dovezile din dosar iar pronunţarea să poarte asupra tuturor mijloacelor de probă care stau la baza pretenţiilor ridicate de părţi.
Instanţa de fond s-a mărginit la a relua susţinerile formulate de O.I.R. P.O.S.D.R.U. în procesul-verbal ce face obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, în ceea ce priveşte achiziţionarea soft-ului, Curtea nu a cercetat dacă soft-ul a fost sau nu prevăzut în cererea de finanţare, câtă vreme nu a răspuns apărărilor reclamantei ci doar s-a mărginit să reia o susţinere a intimatului-pârât din procesul-verbal contestat.
De asemenea, instanţa de judecată nu a avut în vedere Anexa 2 (Lista achiziţiilor publice planificate în anul curent 2009 de implementare a proiectului), depusă la A.M.P.O.S.D.R.U., aflată la dosarul cauzei.
Cu privire la achiziţionarea celor 20 de calculatoare, deşi s-a solicitat instanţei clarificarea situaţiei pe calea unei expertize tehnice de specialitate, judecătorul fondului a respins în mod netemeinic şi nelegal această probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, considerând că este suficient să hotărască în baza afirmaţiilor intimatului-pârât.
Apărările reclamantei constând în nerespectarea principiului proporţionalităţii, au fost respinse, în mod neîntemeiat, de către prima instanţă.
În conformitate cu prevederile art. 17 şi art. 6 alin. (1) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, în situaţia în care constată abateri de la aplicarea prevederilor reglementărilor naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în conformitate cu prevederile anexei la O.U.G. nr. 66/2011.
Instanţa de judecată nu a făcut o analiză a documentelor aflate la dosarul cauzei, în raport de aceste dispoziţii legale, ci s-a limitat la a respinge solicitarea de anulare a procesului-verbal pentru nerespectarea principiului proporţionalităţii, prin prisma denumirii actului administrativ contestat.
Un alt motiv de casare a hotărârii recurate constă în admiterea în mod netemeinic de către instanţa de judecată a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a M.M.F.P.S.P.V., în condiţiile în care contractul de finanţare a fost semnat cu această instituţie iar faptele reţinute în procesul-verbal s-au derulat în perioada în care această instituţie era parte a contractului.
4. Apărările formulate de intimatul O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud - Est
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, ca neîntemeiat, şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Critica recurentei-reclamante privind nemotivarea sentinţei civile nr. 2709 din 17 septembrie 2013, nu va fi primită, constatându-se că hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, prima instanţă şi-a prezentat coerent argumentele, mai întâi asupra excepţiilor invocate de pârâţi şi ulterior, asupra fondului cauzei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi.
Motivarea clară şi accesibilă răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument (de exemplu, Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 13 martie 2007 în cauza Gheorghe contra României).
În ceea ce priveşte criticile reclamantei subsumate motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, reţinând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente în speţă, în raport de elementele de fapt ale cauzei.
Cu privire la cheltuielile efectuate pentru achiziţionarea soft-ului, prima instanţă a constatat că potrivit art. 1 alin. (1) şi (3) din Contractul de finanţare din 26 septembrie 2008, încheiat între M.M.F.E.Ş. - A.M.P.O.S.D.R.U. şi reclamantă, în calitate de beneficiar, obiectul contractului îl reprezintă acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat „Manageri profesionişti pentru turism, hoteluri şi restaurante”, astfel cum este descris în Anexa 1 - Cererea de finanţare.
Din conţinutul cererii de finanţare rezultă că achiziţia soft-ului nu era prevăzută în cerere, motiv pentru care, nu a fost evaluată necesitatea acestuia pentru implementarea activităţilor din proiect şi nu a fost aprobat acest tip de cheltuială.
Analizând Lista achiziţiilor publice planificate în anul curent 2009 de implementare a proiectului, instanţa de fond a apreciat în mod judicios că aceasta trebuie să fie în concordanţă cu cererea de finanţare, în sensul că în lista respectivă nu pot fi incluse şi alte bunuri în afara celor prevăzute în cererea de finanţare, în raport de prevederile art. 1 alin. (3) din contractul de finanţare, conform cărora, ceea ce se supune procesului de evaluare şi selecţie în vederea aprobării este cererea de finanţare.
Prima instanţă a procedat la analiza tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, în raport de dispoziţiile legale şi prevederile contractului de finanţare, incidente în speţă, şi a răspuns apărărilor formulate de reclamantă referitoare la achiziţionarea soft-ului, reţinând în mod corect că, în condiţiile în care această achiziţie nu a fost prevăzută în cererea de finanţare, cheltuiala efectuată în acest scop nu a fost aprobată pentru finanţare şi nu a fost inclusă în bugetul estimat al proiectului, astfel încât, reprezintă o cheltuială neeligibilă.
În ceea ce priveşte achiziţionarea a 20 de calculatoare portabile, a căror valoare s-a reţinut că este neeligibilă în procesul-verbal contestat, raportat la argumentele prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi la motivele pentru care au fost înlăturate aceste susţineri, în acord cu judecătorul fondului, se reţine că proba cu expertiză tehnică în domeniul tehnologiei informatice şi a comunicării nu era utilă şi pertinentă soluţionării cauzei.
Astfel, în mod judicios prima instanţă a constatat că cerinţele tehnice specificate nu sunt justificate în relaţie cu destinaţia lor, având în vedere identificarea de către organul de control a unei oferte similare pentru acelaşi soft, în care cerinţele tehnice sunt mult inferioare celor solicitate de beneficiar, cu atât mai mult cu cât, ofertantul nu a precizat, conform cerinţei din caietul de sarcini, specificaţiile minime necesare funcţionarii în bune condiţii a soft-ului.
Susţinerile recurentei-reclamante referitoare la întocmirea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare cu încălcarea principiului proporţionalităţii, instituit de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, sunt neîntemeiate.
Corecţiile financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanţate din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achiziţiile, prevăzute în anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011, pot fi aplicate în cazul în care se constată numai nerespectarea reglementărilor privind achiziţiile.
Cum în cauză, creanţa bugetară nu a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, în mod corect au fost înlăturate susţinerile reclamantei privind aplicarea unei corecţii de 10% din valoarea contractului, potrivit pct. 2.3 din anexă.
Prin urmare, întrucât cheltuiala de achiziţionare a soft-ului a fost constatată ca neeligibilă, în întregime, nefiind prevăzută în cererea de finanţare şi nefiind aprobată ca fiind necesară desfăşurării activităţilor din proiect, în mod legal organul de control a stabilit cheltuieli neeligibile în procent de 100%.
În ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.M.F.P.S.P.V., critica formulată de recurenta-reclamantă este, de asemenea, nefondată.
Aşa cum a reţinut prima instanţă, împrejurarea că ministerul pârât este semnatarul contractului de finanţare, nu este de natură a justifica calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în cauză, având în vedere că emitentul actelor administrative contestate prin acţiunea dedusă judecăţii este pârâtul O.I.R. P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Est.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta C.N.S. „C.A.”, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.S. „C.A.” împotriva sentinţei civile nr. 2709 din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 668/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 675/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
