ICCJ. Decizia nr. 665/2015. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 665/2015
Dosar nr. 4274/1/2014
Şedinţa publică de la 17 februarie 2015
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4274/1/2014, contestatoarea C.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:
- anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1265 din 27 noiembrie 2014, prin care s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov de acordare a avizului anual pentru menţinerea în funcţia de procuror în perioada 7 ianuarie 2015 - 7 ianuarie 2016;
- obligarea intimatului la acordarea avizului anual de menţinere în funcţie;
- suspendarea executării Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1265 din 27 noiembrie 2014 până la soluţionarea prezentei contestaţii, în temeiul art. 29 pct. 8 din Legea nr. 317/2004, republicată.
În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1265/2014 este neîntemeiată şi nelegală, pentru următoarele motive:
Singurul şi adevăratul motiv al respingerii propunerii de acordare a avizului anual de menţinere în funcţie după împlinirea vârstei de 65 de ani constă în voinţa exprimată de către Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, de a aduce în locul contestatoarei o altă doamnă procuror căreia i se avizase favorabil cererea de transfer la Parchetul pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, deşi se cunoştea încă din vara anului 2014 opinia contestatoarei de a rămâne în funcţie pe postul pe care îl ocupă în prezent.
Nu corespunde realităţii situaţia prezentată în procesul - verbal din 5 noiembrie 2014 al Colegiului de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin care s-a opinat în sensul respingerii propunerii de acordare a avizului anual formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi familie Braşov (PTMF Braşov).
Astfel, relativ la „volumul şi gradul de complexitate redus al activităţii PTMF Braşov”, se impune a se reţine că volumul de activitate al acestei unităţi de parchet din ultimii 3 ani, cu privire la sectorul judiciar unde contestatoarea îşi desfăşoară activitatea, la care s-a raportat Colegiul de conducere din cadrul PCA Braşov, nu s-a schimbat, chiar a înregistrat creşteri în anul 2013, iar în anul 2014, până la data de 20 noiembrie 2014, a participat la şedinţe de judecată în care s-a rulat un număr de aproape 1000 cauze.
În ceea ce priveşte celălalt motiv invocat, cum că experienţa profesională a contestatoarei „poate fi valorificată cu succes” la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov acesta nu este decât un subterfugiu de respingere a cererii pentru că, dacă s-ar fi vrut cu adevărat să se valorifice experienţa profesională acumulată de contestatoare în cei aproape 34 de ani de activitate, i s-ar fi oferit posibilitatea să lucreze la instanţe de nivel de tribunal sau la Curtea de Apel Braşov, unde se soluţionează pe fond şi în căile de atac toate cauzele soluţionate de către parchetele de pe lângă judecătorii şi tribunale.
Referitor la „necesitatea înlăturării dezechilibrului de volum şi complexitate a activităţii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov”, susţinerile Colegiului de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov sunt neîntemeiate întrucât, chiar dacă acest dezechilibru există, el este cauzat exclusiv de conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov care a încurajat prin avizări favorabile cererile de transfer, delegare ori detaşare făcute de către procurorii absolvenţi al Institutului Naţional al Magistraturii repartizaţi la această unitate de Parchet.
În altă ordine de idei, toate cererile formulate de către judecători şi procurori de acordare a avizului anual pentru menţinerea în funcţie după împlinirea vârstei de 65 de ani au fost admise, singura cerere respinsă fiind a contestatoarei.
De asemenea, au fost admise şi cererile formulate de către judecători şi procurori pensionari de reîncadrare în magistratură.
Pe tot parcursul carierei profesionale a avut o bună conduită profesională şi morală, a obţinut calificativul foarte bine în fiecare an de activitate şi i s-a acordat ca semn de recunoaştere şi apreciere a întregii sale activităţii Diploma Meritul Judiciar la împlinirea a 20 de ani de activitate în exercitarea funcţiei de procuror.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 29 pct. 7 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.
2. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, prevalându-se în special de următoarele apărări:
Instituţia menţinerii în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, după vârsta de 65 de ani, prin acordarea avizului anual, în cazul contestatoarei, după vârsta de 68 de ani, vizează ocuparea în mod excepţional a posturilor de judecător şi procuror, întrucât regula este eliberarea din funcţia de judecător şi procuror prin pensionare, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, adică 65 de ani (art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, coroborat cu art. 82 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).
Este necontestat faptul că procedura prevăzută în capitolul II din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 661/2008, referitoare la menţinerea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor, după vârsta de 65 de ani, a fost respectată în cauză.
Reprezintă atributul exclusiv al C.S.M. în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum şi parcurgerea etapelor de formare, perfecţionare, promovare a judecătorilor şi procurorilor, numirea procurorilor în funcţia de judecător şi a judecătorilor în funcţia de procuror.
Dispoziţiile legale şi regulamentare privitoare la instituţia menţinerii în funcţia de procuror sau de judecător, după vârsta de 65 de ani, având caracter supletiv, nu creează în mod automat un drept la menţinerea în funcţie, după vârsta de 65 de ani, prin acordarea avizului anual, respectiv o obligaţie a C.S.M. în acest sens.
Dispoziţiile conferă numai o vocaţie în sensul arătat, rămânând la latitudinea C.S.M. să dispună cu privire la cererile care au ca obiect menţinerea în funcţia de procuror sau în cea de judecător, după vârsta de 65 de ani.
În cauză, Plenul C.S.M. a analizat aspectele necesare pentru a stabili dacă doamna procuror este în măsură să-şi continue activitatea în condiţii corespunzătoare, anume: volumul de activitate a Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, avizul Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, precum şi posibilitatea ocupării, în altă modalitate, a posturilor vacante la nivelul unităţii de parchet vizate.
Se impune a fi înlăturată susţinerea contestatoarei în sensul că singurul şi adevăratul motiv al respingerii propunerii de acordare a avizului anual pentru menţinerea în funcţie este reprezentat de voinţa Colegiului de conducere al Curţii de Apel Braşov de a aduce în locul contestatoarei o altă doamnă procuror căreia i-a fost avizată favorabil cererea de transfer, având în vedere că un astfel de considerent nu se regăseşte în Hotărârea nr. 1265/2014.
Cererile de acordare a avizului anual pentru menţinerea în funcţie după împlinirea vârstei de 65 de ani formulate de către magistraţi sunt analizate în mod distinct, ţinând cont de circumstanţele fiecărui caz, motive pentru care soluţiile pronunţate de Plenul C.S.M. pot fi diferite.
În fine, prin hotărârea atacată în cauză nu s-au negat experienţa profesională a contestaţiei şi conduita morală a acesteia, ci s-a apreciat asupra cererii sale ţinând cont de politica de resurse umane la nivelul unităţii de Parchet şi la nivelul întregului sistem judiciar.
3. La data de 13 ianuarie 2015, contestatoarea a formulat completări la motivele invocate în susţinerea contestaţiei, urmare a luării la cunoştinţă de motivele care au stat la baza adoptării Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1265 din 27 noiembrie 2014
În acest sens, au fost invocate următoarele aspecte:
Plenul C.S.M. s-a raportat numai la numărul de cauze penale soluţionate pe semestrul I/2014, deşi cererea de acordare a avizului anual de menţinere în funcţie a fost soluţionată la data de 27 noiembrie 2014.
Constatările şi aprecierile Plenului C.S.M. nu au ţinut cont de faptul că activitatea desfăşurată de contestatoare este la un Parchet specializat numai în cauze pentru minori şi familie, pe sectorul judiciar, pe care îl asigură în exclusivitate, exceptând concediul legal de odihnă.
Plenul C.S.M. a ignorat referatul conducerii PTMF Braşov cu volumul de activitate al contestatoarei, care nu este inferior ultimilor 3 ani la care s-a raportat prin comparaţie, precum şi avizul pozitiv de menţinere în funcţie dat de către conducerea PTMF Braşov.
De asemenea, Plenul C.S.M. nu a tratat cu aceeaşi măsură şi nu a aplicat un tratament de egalitate faţă de contestatoare, prin comparaţie cu ceilalţi judecători şi procurori cărora, acelaşi C.S.M., le-a acordat avizul anual, inclusiv a aprobat reîncadrarea în funcţie a unor magistraţi pensionari.
4. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia a fost depusă documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
II. Aprecierile Înaltei Curţi asupra contestaţiei formulate în cauză
Examinând contestaţia formulată, astfel cum a fost precizată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Litigiul dedus judecăţii vizează refuzul Plenului C.S.M. de soluţionare favorabilă a cererii privind acordarea avizului anual pentru menţinerea în funcţie a contestatoarei C.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, după împlinirea vârstei de 65 de ani, refuz exprimat prin hotărârea nr. 1265 din 27 noiembrie 2014 şi considerat de contestatoare ca fiind unul nejustificat.
Potrivit art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „Judecătorii, procurorii, magistraţi-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) pot fi menţinuţi în funcţie după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 70 de ani. Până la vârsta de 65 de ani, magistratul poate opta să rămână în funcţie, însă după împlinirea acestei vârste, pentru menţinerea în activitate este necesar avizul anual al Consiliului Superior al Magistraturii”.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale nu rezultă existenţa unui drept la menţinerea în funcţie după împlinirea vârstei de 65 de ani, de care beneficiază în mod automat persoanele vizate de ipoteza normei legale, şi nici obligaţia corelativă a Consiliului Superior al Magistraturii de a emite avizul anual în acest sens.
În speţa de faţă, prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1265 din 27 noiembrie 2014 a fost analizată oportunitatea acordării avizului pentru menţinerea în funcţia de procuror a contestatoarei, după împlinirea vârstei de 68 de ani, în condiţiile în care, anterior, prin hotărârile nr. 878/2011, nr. 1025/2013 şi nr. 1298/2013, Plenul C.S.M. a hotărât menţinerea în activitate a acesteia după împlinirea vârstei de 65 de ani.
Refuzul emiterii avizului anual pentru menţinerea în funcţie după împlinirea vârstei de 68 de ani a fost exprimat în considerarea volumului de activitate înregistrat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov pe primul semestru al anului 2014, situat sub media naţională, a faptului că procedura menţinerii în funcţie vizează ocuparea în mod excepţional a posturilor de procuror, dar şi faţă de avizul nefavorabil exprimat în unanimitate de membrii Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în condiţiile în care contestatoarea a refuzat expres propunerea de a-şi continua activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov.
Contrar susţinerilor contestatoarei, se observă că hotărârea de respingere a cererii de acordare a avizului anual nu a avut ca motiv voinţa exprimată de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov de a aduce în locul acesteia un alt procuror şi nici nu a fost adoptată făcându-se abstracţie de referatul prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov. Acest referat, care este favorabil menţinerii contestatoarei în activitate, a făcut parte din documentaţia transmisă C.S.M. de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a fost avut în vedere la emiterea hotărârii contestate, astfel cum rezultă din considerentele acesteia.
Relativ la datele statistice privind volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, în mod corect a fost avută în vedere situaţia înregistrată în primul semestru al anului 2014, aceasta fiind cea existentă la data înregistrării cererii sub nr. 2030/VI-1 din 22 octombrie 2014.
Toate circumstanţele expuse, având corespondent în documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, înaintată instanţei în temeiul art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, îi sunt suficiente Înaltei Curţi pentru a constata legalitatea refuzului exprimat de Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 1265 din 27 noiembrie 2014.
Puterea de apreciere conferită de legiuitor Consiliului Superior al Magistraturii, de a dispune cu privire la cererile de menţinere în funcţia de procuror sau în cea de judecător, după împlinirea vârstei de 65 de ani, a fost exercitată în acord cu prevederile legale, cu asigurarea proporţionalităţii, a unui just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi conţinutul drepturilor ori intereselor legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă.
În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoarea C.C., astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Cererea de suspendare a executării Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1265 din 27 noiembrie 2014 până la soluţionarea contestaţiei va fi respinsă, ca rămasă fără obiect, având în vedere că prin hotărârea definitivă a instanţei a fost soluţionată contestaţia în integralitatea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
Respinge contestaţia formulată de contestatoarea C.C., astfel cum a fost precizată, împotriva Hotărârii nr. 1265 din 27 noiembrie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 664/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 667/2015. Contencios → |
|---|
