ICCJ. Decizia nr. 667/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 667/2015
Dosar nr. 5289/86/2014*
Şedinţa publică de la 17 februarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4726 din 18 septembrie 2014, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Suceava, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta P.A.C., în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Botoşani, având ca obiect contestaţia împotriva Deciziei de imputare nr. 500/016/2014 emisă de I.J.P. Botoşani şi a Hotărârii nr. 54/2014 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I.
Prin sentinţa nr. 4 din 13 octombrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 C. proc. civ.
Verificând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Obiectul acţiunii în cauza de faţă, astfel cum acesta a fost precizat în şedinţa publică din 11 septembrie 2014, în faţa Tribunalului Suceava, îl constituie contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de imputare nr. 500.016/2014 emisă de I.J.P. Botoşani, precum şi a Hotărârii nr. 54/2014 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I.
Actele administrative susmenţionate, contestate în cauză, sunt emise în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
Anterior învestirii instanţei, împotriva deciziei de imputare au fost exercitate căile de atac administrativ-jurisdicţionale reglementate de art. 30 şi următoarele din O.G. nr. 121/1998, procedura administrativ-jurisdicţională fiind finalizată prin Hotărârea nr. 54/2014, emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I., act administrativ-jurisdicţional cu caracter definitiv, potrivit art. 31 alin. (4) din aceeaşi ordonanţă.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 defineşte actul administrativ-jurisdicţional ca fiind actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială (art. 2 alin. (1) lit. d)).
Pe de altă parte, în considerarea caracterului facultativ al jurisdicţiilor administrative speciale, stabilit prin Constituţia României, Legea nr. 554/2004 prevede, la art. 6, reguli procedurale conform cărora actele administrative susceptibile de a face obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), referitoare la procedura prealabilă administrativă, dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicţională; dacă, însă, persoana care se consideră vătămată a optat pentru procedura administrativ-jurisdicţională, în lipsa unor prevederi exprese derogatorii, actul administrativ jurisdicţional prin care este finalizată procedura va constitui obiectul acţiunii în contencios administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Lege.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998, potrivit cărora în situaţia în care, după epuizarea căilor de atac administrative, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile acestei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.
Dispoziţiile legii speciale nu prevăd, aşadar, în mod explicit care este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia formulată de persoanele interesate, norma legală în discuţie fiind una de trimitere la dreptul comun în materie, care este Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Interpretând în corelaţie prevederile acestei din urmă legi cu cele ale O.G. nr. 121/1998, înalta Curte constată că decizia de imputare are natura juridică a unui act administrativ tipic, susceptibil să facă obiectul unei jurisdicţii administrative speciale şi că reclamanta a urmat ambele căi de atac administrativ-jurisdicţionale, prevăzute în art. 30-31 din O.G. nr. 121/1998, ultimul act, cu caracter definitiv în sistemul administrativ, fiind hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul ministerului de resort.
Aşadar, deşi angajarea propriu-zisă a răspunderii materiale a reclamantei se face prin decizia de imputare, în considerarea efectelor specifice procedurii administrativ-jurisdicţionale, competenţa instanţei este determinată de rangul central al autorităţii emitente a hotărârii cu caracter definitiv în sistemul administrativ, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele arătate, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită, potrivit dispoziţiilor legale susmenţionate, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta P.A.C., în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. Botoşani, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2015. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 668/2015. Contencios → |
|---|
