ICCJ. Decizia nr. 777/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 777/2015
Dosar nr. 9536/2/2012
Şedinţa publică de la 24 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 decembrie 2012, reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat să se dispună anularea actelor administrative emise de C.N.A.S., reprezentate de mesajul e-mail comunicat la 07 mai 2012 de pe adresa Directorului general al C.N.A.S. cu privire la o parte din valorile de vânzări de medicamente, necesare pentru determinarea contribuţiei de clawback pentru trimestrul I 2012, şi mesajul e-mail comunicat la 23 mai 2012 de pe adresa Directorului general al C.N.A.S. cu privire la rectificarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. şi bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul I 2012; restituirea sumei totale de 13.358,721 RON, achitată de S. la 25 mai 2012 şi 21 octombrie 2012 cu titlu de contribuţie trimestrială pentru Trimestrul I 2012, determinată în baza O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările ulterioare şi a datelor C.N.A.S.; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
La data de 01 februarie 2013, pârâta A.N.A.F. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a solicitat respingerea acţiunii ca atare.
La data de 06 februarie 2013 a formulat întâmpinare şi pârâta C.N.A.S. prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 3212 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii; s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S. SRL în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca inadmisibilă.
Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu, Curtea de apel a apreciat că aceasta este întemeiată.
S-a constatat că obiectul acţiunii îl constituie anularea actelor ce conţin valorile vânzărilor de medicamente, acte trimise în format electronic, conform art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.
A apreciat prima instanţă că actele ce fac obiectul acţiunii în anulare nu sunt acte administrative, în condiţiile în care, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, rezultă că această calitate o are numai actul prin care se soluţionează contestaţia administrativă formulată de deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă.
Deşi s-a reţinut că prin adresa din 10 septembrie 2012, C.N.A.S. a înştiinţat-o pe reclamantă, referitor la contestaţia administrativă formulată de aceasta, că termenul legal de depunere a fost depăşit, a constatat instanţa că această adresă nu face obiectul acţiunii în anulare formulată de reclamantă.
Totodată, s-a reţinut că împrejurarea că art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 prevede posibilitatea contestatorului de a se adresa instanţei de contencios administrativ ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de soluţionare a contestaţiei administrative nu înseamnă că acesta poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ datele comunicate în format electronic, conform art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, ci că, în măsura în care autoritatea refuză să emită actul administrativ prevăzut de art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ, contestatorul poate solicita instanţei obligarea C.N.A.S. la emiterea actului administrativ de soluţionare a contestaţiei, numai acesta putând face obiectul acţiunii în anulare întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul a dezvoltat următoarele critici faţă de soluţia adoptată de prima instanţă, indicând incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 3041 C. proc. civ.:
O primă critică vizează lipsa de concordanţă a aspectelor puse în discuţie de judecătorul primei instanţe în ceea ce priveşte motivele excepţiei de inadmisibilitate cu aspectele reţinute în motivarea soluţiei pronunţate.
S-a arătat că la termenul din data de 02 octombrie 2013, instanţa a pus în discuţie inadmisibilitatea acţiunii strict prin raportare la caracterul de act administrativ al datelor C.N.A.S. fără a se pune în discuţie imposibilitatea reclamantei de a ataca direct în faţa instanţei datele C.N.A.S. în absenţa atacării formale exprese a refuzului autorităţii de a soluţiona contestaţia administrativă.
Astfel, s-a arătat că prima instanţă a respins acţiunea reţinând că reclamanta în mod greşit s-ar fi adresat direct instanţei de judecată fără a fi parcurs paşii procedurii administrative prealabile, aspect care nu a fost pus în discuţia părţilor.
O altă critică vizează greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte caracterul de act administrativ al datelor C.N.A.S. contestate prin acţiunea în anulare, acestea având caracter de act administrativ putând face obiect al controlului de legalitate şi temeinicie în faţa instanţei de contencios administrativ.
De asemenea, s-a arătat că simpla calificare de către legiuitor a răspunsului la contestaţia administrativă ca fiind act administrativ nu este de natură să conducă la concluzia că Datele C.N.A.S. nu ar avea un asemenea caracter.
S-a criticat soluţia indicată de prima instanţă (o acţiune în obligarea autorităţii la emiterea actului administrativ pe fond), acesta conducând doar la tergiversarea soluţionării fondului cauzei şi la încărcarea excesivă şi lipsită de orice finalitate practică a rolului instanţelor de judecată.
Totodată, s-a arătat că instanţa fondului a omis a analiza dispoziţiile art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 din care rezultă că, dacă până la data expirării termenului pentru soluţionarea contestaţiei administrative, autoritatea nu a emis un răspuns la contestaţie pe fondul acesteia, atunci partea este îndreptăţită să se adreseze instanţei de judecată.
Pentru aceste motive, s-a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării pe fond a cererii de chemare în judecată.
Procedura în fața instanței de recurs
Intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A reiterat concluziile formulate în faţa instanţei de fond cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive.
Intimata - pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs dar şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
În fapt, reclamanta, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din O.G. nr. 77/2011 a fost desemnată şi înregistrată la autorităţile fiscale ca reprezentant legal al companiilor D. din Grupul S. i.e., S. Gmb, S. Pharmaceuticals GmbH, E.P. GmbH Nfg. K., H. AG, L.P. d.d. şi B.P. SRL asigurând îndeplinirea obligaţiilor în legătură cu raportarea şi plata contribuţiei trimestriale institute prin art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011.
La data de 07 mai 2012 reclamantei i-a fost comunicat în format electronic adresa Directorului general al C.N.A.S., care conţinea datele C.N.A.S. privind valorile vânzărilor de medicamente, necesare pentru determinarea contribuţiei de plată pentru trimestrul I 2012.
Reclamanta a formulat contestaţia din 17 mai 2012 împotriva notelor C.N.A.S., prin care a solicitat reexaminarea şi revocarea acestora, respectiv furnizarea de către C.N.A.S. a datelor primare în baza cărora autoritatea administrativă a determinat pretinsele valori individuale sau totale de medicamente comunicate S.
La data de 23 mai 2012, reclamantei i-a fost comunicat în format electronic adresa Directorului general al C.N.A.S., prin care se notifica rectificarea valorii totale trimestriale de medicamente suportate din fonduri publice pentru trimestrul I 2012 (VTt), ca urmare a identificării unor erori de raportare la nivelul caselor de asigurări de sănătate.
Reclamanta a formulat o completare a contestaţiei iniţiale, având nr. 582 din 05 iunie 2012, prin care a invocat critici privind nelegalitatea şi netemeinicia valorii VTt comunicate.
La data de 17 septembrie 2012 pârâta C.N.A.S. a comunicat adresa din 10 septembrie 2012, prin care s-a precizat că S. a depus contestaţia după expirarea termenului legal de depunere, potrivit art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011.
În drept, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, care prevăd că, ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), contestatarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia de respingere a acţiunii reclamantei ca inadmisibilă pe împrejurarea că actele transmise de către pârâtă în format electronic în temeiul art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 nu sunt acte administrative, iar singurul act care are această calitate este doar actul prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă formulată potrivit art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ, potrivit cărora: contestaţiile se depun la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se soluţionează prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor, în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora.
În raport de natura actelor atacate, analizate prin prisma dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în practica secţiei de contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat caracterul de act administrativ al notificării emise de către C.N.A.S., comunicarea privind cuantumul vânzărilor fiind cea care produce efecte directe şi imediate, stabilind obligaţiile reclamantei.
Însă, s-a constatat că notificările emise de C.N.A.S. sunt supuse procedurii administrative de contestare prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011, în termenele prevăzute de această ordonanţă (Deciziile nr. 3569/2014, 3865/2014)
Reţine instanţa de control judiciar, că împotriva notificării din data de 7 mai 2012 s-a formulat contestaţia cu nr. 515 din data de 17 mai 2012, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, comunicată, cu confirmare de primire, în termenul de 10 zile, respectiv la data de 17 mai 2012.
Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul notificării din data de 5 iunie 2012, contestaţia purtând nr. 582 din 5 iunie 2012 , ca urmare a rectificării emise de către autoritatea pârâtă.
Din această perspectivă, a parcurgerii procedurii prealabile, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond nu a clarificat cadrul procesual în raport cu obiectul acţiunii, cu scopul real urmărit de reclamantă, respectiv constatarea caracterului nereal şi excesiv al contribuţiei stabilite prin datele C.N.A.S.
Totodată, este adevărat că, în mare parte, soluţia a fost pronunţată ca urmare a modului în care reclamanta şi-a conceput demersul în justiţie, în condiţiile în care, doar în faţa instanţei de recurs a precizat temeiul de drept al acţiunii, arătând că s-a adresat cu acţiune în anulare potrivit art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011.
De asemenea, acelaşi text de lege conferă dreptul contestatoarei de a se adresa instanţei de contencios administrativ şi la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut pentru soluţionarea contestaţiei, prin dispoziţiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, observându-se că răspunsul C.N.A.S. emis prin adresa din 10 septembrie 2012 a venit la mai bine de 3 luni de la înregistrarea acesteia, iar la ceea de a doua contestaţie pârâta nu a răspuns.
Mai apreciază instanţa de control judiciar că nu poate fi primită apărarea pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate din cuprinsul întâmpinării în sensul că notificarea reprezintă o simplă operaţiune - tehnico materială de încunoștințare, iar nu manifestarea de voinţă a autorităţii emitente.
În concret, Înalta Curte mai observă că răspunsul din 10 septembrie 2012, faţă de care ordonanţa prevede că se atacă în condiţiile Legii nr. 554/2004, nu îndeplinește cerinţele minime de motivare ale unui act administrativ, apărând ca fiind excesivă sancţionarea cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă a omisiunii reclamantei de a indica expres că atacă şi acest act.
Totodată, în materia contenciosului administrativ, ca ramură a dreptului public, instanţa de contencios administrativ este îndrituită să pună în discuţia părţilor şi să dispună „din oficiu” măsuri în vederea clarificării cererii care a învestit instanţa.
În raport cu această împrejurare, judecătorul fondului, invocând inadmisibilitatea acţiunii „în raport de caracterul de act administrativ al mail-urilor”, era dator să solicite reclamantei lămuriri privind scopul real urmărit, indicarea actelor administrative atacate, în vederea unei juste şi complete dezlegări a raportului litigios, prin luarea în considerare a fiecărei etape a procedurii şi a competenţelor prevăzute de lege, iar nu prin abordarea lor trunchiată, care nu este în măsură să asigure un act de justiţie eficient şi să preîntâmpine alte litigii viitoare.
În contextul în care instanţa de fond a reţinut că cererea reclamantei este inadmisibilă, în raport de cele reţinute, prima instanţă a pronunţat o hotărâre care nu îndeplinește cerinţele impuse de art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În consecinţă, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, al art. 312 alin. (1) şi alin. (5) se va admite recursul, casându-se sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a se pronunţa asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC S. SRL împotriva sentinţei nr. 3212 din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 775/2015. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 780/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
