ICCJ. Decizia nr. 913/2015. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 913/2015
Dosar nr. 34775/3/2012
Şedinţa publică de la 2 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 septembrie 2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul F.L.R. a chemat în judecată Penitenciarul Bucureşti Jilava, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei, solicitând obligarea pârâţilor să-i acorde semnul onorific "În serviciul patriei" corespunzător activităţii desfăşurate şi să fie obligaţi pârâţii să-i recunoască stagiul militar efectuat în perioada 17 octombrie 1991 - 15 octombrie 1992, precum şi perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1993 - 30 iunie 2001.
În fapt, reclamantul a arătat că, deşi are o vechime de circa 20 ani de activitate în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, până în prezent, nu i s-a acordat semnul onorific "În Serviciul Patriei", pe motiv că nu îndeplineşte condiţia de vechime necesară acordării acestui semn onorific.
Reclamantul a invocat dispoziţiile art. 10 pct. 3 din Legea nr. 29/2000, ale art. 1 din Legea nr. 573/2004, precum şi ale Legii nr. 189/2011 şi a concluzionat că îndeplineşte prevederile legale pentru acordarea semnului onorific "În Serviciul Patriei", având în vedere întreaga activitate desfăşurată în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
În acest sens, reclamantul a arătat că are circa 20 ani de activitate în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, activitate desfăşurată astfel:
- în perioada 17 octombrie 1991 - 15 octombrie 1992 (1 an) a efectuat stagiul militar obligatoriu de un an de zile în cadrul Ministerului Apărării Naţionale;
- în perioada 1 ianuarie 1993 - 30 iunie 2001 (8 ani şi jumătate) a fost militar angajat pe bază de contract în cadrul Ministerului Apărării Naţionale;
- de la data de 1 iunie 2002 şi până în prezent este încadrat la Penitenciarul Bucureşti Jilava.
Perioada în care a fost angajat pe bază de contract a fost luată în considerare la acordarea sporului de fidelitate.
La data de 1 noiembrie 2013, reclamantul a depus o cerere completatoare prin care a solicitat obligarea pârâţilor să-i confere şi să-i acorde semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru 15 ani de activitate în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi să-i confere şi să-i acorde semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru 20 ani de activitate în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, corespunzător activităţii desfăşurate în instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. De asemenea, a solicitat să fie obligaţi pârâţii să-i recunoască stagiul militar şi perioada în care a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract la U.M. X1 Bucureşti, ca fiind activitate desfăşurată în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, care să fie luată în considerare la acordarea şi conferirea semnului onorific "În Serviciul Patriei", pentru 15, 20 sau 25 de ani de activitate în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform activităţii efective în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
La data de 29 noiembrie 2013, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M67 din 25 iunie 2012 în raport cu prevederile art. 11 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004, ale art. 54 din Constituţie, ale art. 1, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, ale art. 1 din Legea nr. 384/2006, ale art. 334 C. pen. şi ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010.
2. Apărările pârâţilor
Pârâtul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Pârâtul Penitenciarul Bucureşti Jilava a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, cu motivarea că semnul onorific solicitat de reclamant se acordă, conform art. 4 din Legea nr. 573/2004, prin ordin sau decizie a ministrului justiţiei, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi excepţia netimbrării, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii.
3. Hotărârea de declinare a competenţei
Prin Sentinţa civilă nr. 5912 din 29 noiembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
4. Derularea procedurilor judiciare şi hotărârea primei instanţe
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 ianuarie 2014.
Pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate, ca neîntemeiată.
La data de 26 februarie 2014, reclamantul a depus cerere precizatoare solicitând, pe lângă capătul principal de cerere pe care l-a reiterat, şi obligarea pârâţilor Penitenciarul Bucureşti Jilava şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor să-şi îndeplinească atribuţiile legale în vederea conferirii şi acordării semnelor onorifice solicitate.
5. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 1504 din 14 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului ministrului apărării naţionale nr. 67/2012;
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Penitenciarului Bucureşti Jilava şi a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
- a respins acţiunea formulată de reclamantul F.L.R., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia de nelegalitate a Ordinului ministrului apărării naţionale nr. 67/2012
Faptul că ordinul a fost emis după expirarea termenului prevăzut de art. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 nu are nicio relevanţă în privinţa legalităţii lui. Îndatorirea fundamentală prevăzută de art. 54 din Constituţie, fidelitatea faţă de ţară nu are nicio relevanţă cu privire la legalitatea ordinului contestat, întrucât această obligaţie revine tuturor cetăţenilor indiferent dacă au depus sau nu un jurământ la un moment dat fie ca funcţionar public, fie ca militar. Nici faptul că personalul Ministerului Apărării Naţionale se clasifică în personal militar şi personal civil (conform art. 36 alin. (1) din Legea nr. 346/2006) nu are relevanţă, pentru că ordinul face referire la o activitate desfăşurată şi nu la categorii de personal.
Ordinul atacat nu este nelegal nici prin raportare la dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 384/2006 pentru că, în chiar textul legii invocat de reclamant, soldaţii şi gradaţii voluntari constituie un corp distinct de personal militar, ceea ce înseamnă că nu pot fi asimilaţi în niciun caz ofiţerilor ori subofiţerilor, ori funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri sau subofiţeri.
Nici prevederile C. pen. referitoare la infracţiunea de insubordonare nu poate constitui motiv de nelegalitate a ordinului contestat şi nici dispoziţiile referitoare la stagiul de cotizare din Legea pensiilor nr. 263/2010 nu pot constitui motiv de nelegalitate a ordinului atacat, întrucât aceasta reglementează un alt domeniu şi anume acela al pensiilor în care relevante sunt toate perioadele lucrate de o anumită persoană într-un anumit domeniu.
Cu referire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Penitenciarul Bucureşti Jilava, prima instanţă a reţinut că acest pârât nu poate avea calitate procesuală pasivă din moment ce nici nu poate conferi semnele onorifice solicitate de reclamant şi nici nu poate propune acordarea lor conform art. 4 din Legea nr. 573/2004, acestea fiind conferite prin decret de Preşedintele României, iar propunerile sunt înaintate, în speţă, de ministrul justiţiei.
Cu privire la fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată şi modificată, reclamantul solicită obligarea pârâţilor să îi acorde semnul onorific "În serviciul patriei" pentru 15 şi, respectiv, 20 de ani de activitate şi să-şi îndeplinească atribuţiile legale în vederea conferirii şi acordării acestor semne onorifice.
În esenţă, reclamantul este nemulţumit de faptul că nu a fost propus şi nu i s-au acordat aceste semne onorifice, deşi, în opinia sa, îndeplinea condiţiile legale pentru acordarea lor.
În fapt, reclamantul contestă faptul că pârâţii nu iau în considerare perioada în care a satisfăcut serviciul militar obligatoriu şi perioada cât a fost angajat ca militar pe bază de contract.
Faţă de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 573/2004, se constată că nu se pot reţine susţinerile reclamantului în sensul de a se lua în considerare la vechimea necesară pentru acordarea semnului onorific şi perioadele menţionate deoarece în respectivele perioade reclamantul nu a avut nici calitatea de ofiţer şi nici pe acea de subofiţer ori maistru militar şi nici funcţionar public cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri.
Reclamantul este în eroare cu privire la interpretarea dispoziţiilor legale, astfel chiar dacă legiuitorul vorbeşte de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale nu trebuie înţeles că orice activitate din aceste domenii poate fi luată în calcul la acordarea semnului onorific.
Trebuie pornit în primul rând de la faptul că, potrivit Legilor nr. 573/2004 şi nr. 574/2004, semnul onorific se acordă numai pentru ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari, precum şi pentru funcţionari publici cu statut special cu grade echivalente, fiind excluşi ceilalţi militari, respectiv soldaţii şi gradaţii.
Or, reclamantul doreşte asimilarea activităţii sale de militar în termen şi de militar angajat pe bază de contract care potrivit art. 3 din Legea nr. 384/2006 nu poate avea decât gradele de soldat, fruntaş şi caporal.
Relevante sunt şi dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 384/2006, în sensul că orice grade ar fi avut militarul angajat pe bază de contract în calitate de rezervist, acesta nu poate avea decât gradele menţionate anterior, fiind obligat să renunţe la gradele superioare deţinute ca rezervist.
Nicio dispoziţie legală nu prevede că pot fi asimilate perioadele în care o persoană a deţinut alte funcţii în afara celor expres indicate de lege.
Sintagma activitate în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale trebuie înţeleasă în sensul că o persoană care a fost ofiţer ori subofiţer sau funcţionar public cu statut special cu grade echivalente în mai multe din structurile invocate în lege (Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Ministerul Justiţiei) poate beneficia de acest însemn şi nu că o persoana care a fost militar fără ca în acelaşi timp să fie şi ofiţer, subofiţer, maistru militar ori funcţionar public cu statut special cu grade echivalente poate beneficia de această distincţie.
Dacă legiuitorul ar fi înţeles să acorde distincţia şi pentru aceste persoane nu ar fi prevăzut acordarea însemnului numai pentru aceste categorii, ci ar fi făcut referire la militari în general ori funcţionari publici cu statut special, fără nicio referire la gradele deţinute.
Prin urmare, nu se poate reţine niciun refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri şi nici nesoluţionarea unei cereri şi nu se poate reţine că reclamantul a fost vătămat într-un drept al său prevăzut de lege.
În lipsa îndeplinirii vechimii în activitate nu au relevanţă calificativele obţinute de reclamant în ultima perioadă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 1504 din 14 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul F.L.R., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 şi 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Printr-o primă critică din recurs, reclamantul reiterează excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M67 din 25 iunie 2012, arătând că acestea contravin prevederilor art. 6 din Legea nr. 573/2004, art. 1 şi ale anexei nr. 1 (art. 11) la Legea nr. 573/2004, ale art. 333 şi art. 334 C. pen. din 1969, art. 54 din Constituţie, ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, ale art. 1 din Legea nr. 384/2006, ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010, precum şi excepţia de nelegalitate a art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2980/2014 în raport cu prevederile art. 1 şi ale anexei nr. 1 (art. 11) la Legea nr. 573/2004.
Printr-o a doua critică din recurs, sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant critică sentinţa recurată, susţinând că, potrivit art. 1 din Legea nr. 573/2004, trebuie să fie luată în considerare întreaga activitate desfăşurată în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
Recurentul-reclamant susţine că are calitatea de funcţionar public cu statut special şi grad profesional echivalent celui de ofiţer, fiind comisar de penitenciare şi având o activitate de peste 21 de ani de activitate în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale în sensul prevederilor legale, iar legea nu prevede ca această activitate să fie desfăşurată numai în calitate de ofiţer sau funcţionar public cu statut special cu grad profesional echivalent, deci fără a face distincţie între funcţiile sau gradele deţinute în instituţiile din domeniile respective.
Recurentul-reclamant susţine că îndeplineşte condiţia de vechime necesară acordării semnului onorific "În Serviciul Patriei" şi invocă prevederile art. 10 pct. 3 din Legea nr. 29/2000, ale art. 1, art. 4 şi ale anexei nr. 1 - art. 2 la Legea nr. 573/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 189/2011.
În privinţa condiţiei de vechime, recurentul-reclamant reiterează aspectele din cererea de chemare în judecată referitoare la activitatea desfăşurată din data de 17 octombrie 1991 şi până în prezent.
În acelaşi sens, recurentul-reclamant consideră că este nelegală interpretarea dispoziţiilor legale în sensul că semnul onorific se acordă doar pentru perioadele de activitate din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în care a deţinut gradul de ofiţer, subofiţer, maistru militar şi/sau grad profesional de funcţionar public cu statut special.
Se arată de către recurent că nu îi este aplicabil Ordinul ministrului apărării naţionale nr. 67/2012, ci Ordinul ministrului justiţiei nr. 2980/C din 22 august 2014, incident în cazul funcţionarilor din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Însă, acest ultim ordin este nelegal, în ceea ce priveşte art. 1 alin. (2) din anexă care elimină din calculul vechimii perioada serviciului militar obligatoriu şi perioada de activitate ca militar angajat pe bază de contract, perioade care constituie activitate desfăşurată în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, contravenind prevederilor art. 1 din Legea nr. 573/2004.
Mai arată recurentul că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că semnul onorific "În Serviciul Patriei" se conferă prin decret al Preşedintelui României, întrucât distincţia este conferită prin ordin al ministrului justiţiei.
Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că prima instanţă a schimbat şi a denaturat conţinutul prevederilor art. 1, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 573/2004, întrucât nici puterea executivă şi nici puterea judecătorească nu pot să modifice sau să adauge condiţiilor prevăzute de lege. Susţine recurentul-reclamant că raţiunea legiuitorului este în sensul acordării distincţiei pentru activitatea desfăşurată în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, iar abilitarea dată prin prevederile art. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 nu conferă permisiunea de adăugare sau modificare a prevederilor legii.
Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că hotărârea primei instanţe este motivată în contradicţie cu prevederile art. 1 şi art. 6 din Legea nr. 573/2004, deoarece legea nu prevede că activitatea desfăşurată ca militar în termen sau militar angajat pe bază de contract nu reprezintă activitate în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile Legii nr. 573/2004, reţinând că distincţia "În Serviciul Patriei" se acordă doar pentru vechimea în calitate de ofiţer, maistru militar, subofiţer sau funcţionar public cu statut special.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenţi, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, se constată că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâţilor de acordare a semnului onorific "În Serviciul Patriei", cu solicitarea de obligare a pârâţilor să-i acorde semnul onorific respectiv corespunzător activităţii desfăşurate şi să fie obligaţi pârâţii să-i recunoască stagiul militar obligatoriu efectuat în perioada 17 octombrie 1991 - 15 octombrie 1992 şi perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1993 - 30 iunie 2001, în care a fost militar angajat pe bază de contract în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
În cauză, este necontestat faptul că, în perioada 17 octombrie 1991 - 15 octombrie 1992, reclamantul a efectuat stagiul militar obligatoriu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în perioada 1 ianuarie 1993 - 30 iunie 2001 a fost militar angajat pe bază de contract în Ministerul Apărării Naţionale, iar, de la data de 1 iunie 2002 şi până în prezent, are calitatea de cadru militar, respectiv funcţionar public cu statut special, încadrat la Penitenciarul Bucureşti Jilava.
În esenţă, întreaga argumentaţie a recurentului-reclamant atât în privinţa excepţiei de nelegalitate invocate, cât şi cu privire la fondul pretenţiilor deduse judecăţii se fundamentează pe interpretarea dispoziţiilor legale în sensul că perioada în care a efectuat stagiul militar obligatoriu şi perioada în care a fost militar angajat pe bază de contract în Ministerul Apărării Naţionale reprezintă, în sensul prevederilor legale, activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, iar, prin luarea în considerare a perioadelor respective, îndeplineşte condiţia de vechime prevăzută de lege pentru conferirea semnului onorific "În Serviciul Patriei".
Cu referire la susţinerile recurentului privind excepţia de nelegalitate
Prevederile contestate în procedura excepţiei de nelegalitate sunt următoarele:
- art. 1 din Instrucţiunile privind condiţiile în care se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor din structurile Ministerului Apărării Naţionale, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. 67/2012:
"Art. 1 - (1) Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor din structurile Ministerului Apărării Naţionale, în condiţiile prevăzute de lege, pentru 15, 20 şi 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
(2) În sensul prezentelor instrucţiuni, prin activitate în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale se înţelege activitatea desfăşurată în calitate de cadru militar, respectiv de la data acordării gradului de ofiţer, maistru militar sau subofiţer în activitate, în condiţiile legii."
- art. 1 din Normele metodologice privind condiţiile în care se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei funcţionarilor publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri din Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate acesteia, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2980/2014:
"Art. 1 - (1) Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă funcţionarilor publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri, în condiţiile prevăzute de lege, pentru 15, 20 şi 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
(2) În sensul prezentelor norme metodologice, prin activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale se înţelege activitatea desfăşurată în calitate de funcţionar public cu statut special şi cadru militar în activitate."
Recurentul-reclamant susţine că prevederile citate sunt contrare următoarelor dispoziţii cu forţă juridică superioară:
- art. 54 din Constituţie:
"Art. 54 - Fidelitatea faţă de ţară
(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege."
- art. 333 şi art. 334 C. pen. din 1969:
"Art. 333 - Călcarea de consemn
Călcarea regulilor serviciului de gardă, de pază, de însoţire sau de securitate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an.
Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi părăsirea comenzii sau oricărui alt post de către militar.
Călcarea consemnului de către santinela aflată în serviciu de gardă sau de pază pe lângă depozitele de armament, muniţii sau materiale explozive, la frontieră ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacă fapta ar fi putut avea urmări grave, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Faptele de mai sus săvârşite în timp de război se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Art. 334 - Insubordonarea
Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.
Dacă fapta este săvârşită de un ofiţer, de un maistru militar sau subofiţer, de un militar angajat, de doi sau mai mulţi militari împreună ori în faţa trupei adunate sau dacă fapta are urmări grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
În timp de război, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevăzută în alin. (2), de la 3 la 12 ani."
- art. 1 şi art. 6 din Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri:
"Art. 1 - Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă ofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care au 15, 20 şi 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
Art. 6. - Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, se conferă pentru:
a) 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
b) 20 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
c) 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale."
- art. 11 din Regulamentul privind descrierea şi modul de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzut în anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004:
"Art. 11 - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, ministerele şi instituţiile centrale autonome ale statului cu responsabilităţi în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale vor elabora reglementări specifice, aprobate prin ordine ale miniştrilor de resort şi ale conducătorilor instituţiilor centrale autonome ale statului, în care se vor detalia condiţiile în care se poate conferi Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri."
- art. 36 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării:
"Art. 36 - (1) Personalul Ministerului Apărării este format din personal militar şi personal civil."
- art. 1 din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti:
"Art. 1 - (1) Soldaţii şi gradaţii profesionişti constituie un corp distinct de personal militar, recrutat pe bază de voluntariat şi situat la baza ierarhiei militare.
(2) Soldaţii şi gradaţii profesionişti sunt angajaţi pe baza unui contract în funcţii prevăzute în acest scop în statele de organizare a unităţilor militare, pe o perioadă determinată, în funcţie de nivelul de pregătire, starea de sănătate şi aptitudinile acestora pentru îndeplinirea îndatoririlor militare."
- art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:
"Art. 3 - (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
q) stagiu de cotizare în specialitate - perioada în care o persoană din sistemul naţional de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciare s-a aflat în una dintre următoarele situaţii:
1. a avut calitatea de cadru militar în activitate;
2. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar;
3. a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist;
4. a fost în captivitate;
5. a avut calitatea de funcţionar public cu statut special în instituţiile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi din sistemul administraţiei penitenciare;
6. a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract şi/sau de soldat şi gradat voluntar;"
Înalta Curte are în vedere faptul că ambele ordine au fost emise şi în aplicarea prevederilor Legii nr. 574/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru maiştri militari, subofiţeri şi pentru funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, conform cărora:
"Art. 1 - (1) Decoraţia Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru maiştri militari, subofiţeri şi pentru funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, prevăzută la art. 10 pct. 4 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, cu modificările şi completările ulterioare, face parte din categoria semnelor onorifice.
(2) Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă maiştrilor militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care au 15, 20 şi 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale."
Susţinerile recurentului-reclamant se referă, în esenţă, la faptul că prevederile contestate din cele două ordine sunt nelegale întrucât, pentru acordarea însemnului onorific "În Serviciul Patriei", în noţiunea de "activitate în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale" nu sunt incluse perioada serviciului militar obligatoriu şi perioada de activitate ca militar angajat pe bază de contract.
În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că termenul de 30 de zile prevăzut la art. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 este un termen de recomandare, iar emiterea reglementărilor respective cu depăşirea acestui termen nu atrage nelegalitatea ordinelor contestate.
Totodată, instanţa de control judiciar reţine că prevederile contestate în procedura excepţiei de nelegalitate nu intră în contradicţie cu prevederile art. 54 din Constituţie şi ale art. 333 şi art. 334 C. pen. din 1969, întrucât aceste dispoziţii cu forţă juridică superioară nu reglementează condiţiile acordării semnului onorific "În Serviciul Patriei".
Conform art. 1 şi art. 6 din Legea nr. 573/2004, semnul onorific "În Serviciul Patriei" se conferă ofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, care îndeplinesc condiţia de vechime (15, 20 sau 25 de ani) în activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
Prin dispoziţiile art. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004, legiuitorul a delegat conducătorilor ministerelor şi instituţiilor centrale autonome ale statului cu responsabilităţi în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale competenţa de elaborare a reglementărilor specifice pentru detalierea condiţiilor în care se poate conferi semnul onorific "În Serviciul Patriei".
În atare condiţii, prin prevederile contestate din cele două ordine, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Justiţiei, în virtutea competenţei de reglementare ce le-a fost conferită, au detaliat condiţiile în care poate fi conferit semnul onorific, reglementând, în sfera lor de competenţă, înţelesul noţiunii de "activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale".
Înţelesul noţiunii de "activitate în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale", astfel cum este redată la art. 1 alin. (2) din cele două ordine, este în concordanţă cu dispoziţiile art. 1 şi art. 6 din Legea nr. 573/2004 şi Legea nr. 574/2004, conform cărora semnul onorific se conferă ofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special cu grad profesional echivalent, precum şi maiştrilor militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special cu grade profesionale echivalente.
Se observă că dispoziţiile citate anterior, ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, art. 1 din Legea nr. 384/2006 şi art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu conferă consistenţă interpretării date de reclamant, întrucât nu reglementează luarea în considerare a perioadei serviciului militar obligatoriu ori a perioadei de activitate ca militar angajat pe bază de contract ori asimilarea soldaţilor şi a gradaţilor voluntari cu ofiţerii, subofiţerii, maiştrii militari ori funcţionarii publici cu statut special cu grade profesionale echivalente.
Prevederile din Legea nr. 263/2010 nu prezintă relevanţă întrucât reglementează condiţiile de acordare a drepturilor în sistemul unitar de pensii publice, iar nu condiţiile acordării semnului onorific "În Serviciul Patriei".
Cu referire la fondul cauzei, instanţa de control judiciar constată că sunt neîntemeiate criticile din recurs, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea semnului onorific. Criticile formulate de recurent sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 şi 8 C. proc. civ. se circumscriu tot motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate de prima instanţă în raport cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente.
De altfel, recurentul-reclamant tinde să demonstreze nelegalitatea refuzului pârâţilor de a-i acorda semnul onorific numai prin prisma asimilării perioadei serviciului militar obligatoriu şi a perioadei de activitate ca militar angajat pe bază de contract cu activitatea desfăşurată în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale în sensul dispoziţiilor Legii nr. 573/2004.
Or, pentru argumentele arătate anterior cu referire la excepţia de nelegalitate, perioadele invocate de reclamant nu pot fi luate în considerare la îndeplinirea condiţiilor de vechime prevăzute de Legea nr. 573/2004 ori Legea nr. 574/2004 pentru conferirea semnului onorific "În Serviciul Patriei".
Pentru considerentele arătate, constatând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.L.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.L.R. împotriva Sentinţei civile nr. 1504 din 14 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 912/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 959/2015. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
