ICCJ. Decizia nr. 875/2015. Contencios. Conflict de competenţă. Obligaţia de a face. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 875/2015
Dosar nr. 34973/3/2013
Şedinţa de la 26 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia Tribunalului Bucureşti
Prin Sentinţa civilă nr. 3772 din 21 mai 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a dispus declinarea soluţionării cauzei privind reclamanţii V.D.A.P.A., G.C.C.A., C.G.M.V. şi S.S. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 a Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere valoarea impozitului în legătură cu care reclamantele au formulat pretenţiile în cauză, respectiv cererea de restituire a sumei de 1.331.220 RON, reprezentând impozit nedatorat aferent unor venituri obţinute din transferul dreptului de proprietate asupra unor părţi sociale, cerere în privinţa căreia a solicitat să se constate refuzul nejustificat de soluţionare şi obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ fiscal în speţă.
2. Soluţia Curţii de Apel Bucureşti
Prin Sentinţa nr. 2766 din 17 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, în speţă, nu există un act administrativ fiscal emis care să constate taxe, impozite, datorii şi accesorii, iar petenta urmăreşte emiterea unui act fiscal printr-o acţiune neevaluabilă în bani, astfel încât competenţa se stabileşte în raport de criteriul poziţiei/rangului organului care nu a emis actul. În speţă, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti este organul care trebuia să emită respectivul act şi, prin urmare, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul cererii de chemare în judecată vizează refuzul autorităţii pârâte privind soluţionarea cererii reclamanţilor de restituire a sumei de 1.331.220 RON, reprezentând impozit nedatorat aferent unor venituri obţinute din transferul dreptului de proprietate asupra unor părţi sociale, respectiv obligarea pârâtei să soluţioneze cererea şi să emită actul administrativ-fiscal.
Procedura de restituire a unor sume pretins nedatorate este reglementată de dispoziţiile art. 117 şi urm. C. proc. fisc., modificat şi completat, fiind finalizată prin emiterea unui act administrativ fiscal.
În conformitate cu prevederile art. 205 alin. (2) şi art. 206 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, are dreptul de a introduce contestaţie în faţa organului fiscal şi ulterior de a se plânge în instanţă şi persoana care se consideră lezată în drepturile sale de absenţa/lipsa unui act administrativ fiscal sau de refuzul nejustificat de emitere a unui astfel de act.
Prin urmare, în cauză se pune în discuţie refuzul autorităţii pârâte de a emite un act care vizează "taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei".
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Actul administrativ fiscal este o specie a actului administrativ.
Înalta Curte reţine că prin art. 54 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă s-au adus modificări dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Deci, potrivit Legii nr. 554/2004 pentru stabilirea competenţei materiale în ceea ce priveşte a procesele referitoare la acte administrativ-fiscale care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, incident este criteriul valoric.
Cum în speţă s-a solicitat emiterea unui act administrativ fiscal pentru suma de 1.331.220 RON, reprezentând impozit pretins nedatorat, valoarea situându-se peste 1.000.000 RON, devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, revine competenţa de soluţionare a cauzei Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Această soluţie se impune şi în vederea unei soluţionări unitare a cauzei referitoare la solicitarea reclamantei care vizează un impozit de peste 1.000.000 RON, în ipoteza în care procedura de restituire va fi finalizată prin emiterea unui act administrativ care ar putea fi supus cenzurii de legalitate a instanţei de contencios administrativ.
De altfel, în acest sens, este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi - secţia contencios administrativ şi fiscal (exemplu: Deciziile nr. 1920/2014 şi nr. 7776/2013).
În altă ordine, referirea reclamanţilor la opiniile doctrinare, menţionate în faţa instanţelor de fond vizează o altă ipoteză, diferită de cea din cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele V.D.A.P.A., G.C.C.A., C.G.M.V. şi S.S. în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 864/2015. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 888/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
