ICCJ. Decizia nr. 888/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 888/2015
Dosar nr. 42/35/2013
Şedinţa publică de la 27 februarie 2015
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea adresată Curţii de Apel Oradea, reclamanta A.V.P.S. Ceica a solicitat anularea în parte a Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013 cu Anexa nr. 1, pct. 4, Anexa nr. 2, pct. 2 şi Anexa nr. 3, pct. 1, încheiate la 7 ianuarie 2013 la sediul Ministerului Mediului şi Pădurilor, iar prin cererea completatoare a solicitat anularea Dovezii nr. X1 şi anexei la aceasta, emise de I.T.R.S.V. Oradea, anularea adreselor emise de primăriile precizate şi anularea în parte a Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013 şi a Referatului din 15 martie 2012 privind rezultatele finale pentru atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuşi de către proprietarii de terenuri Anexa 1, pct. 2, Anexa 2 - poz. 1.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 201 din 16 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea a fost admisă în parte acţiunea precizată de reclamanta A.V.P.S. Ceica în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Comisia de Atribuire a Dreptului de Gestionare a Faunei Cinegetice din cadrul Direcţiei Generale Păduri, A.J.V.P.S. Bihor, A.P.T.C., Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare, Primăria Comunei Ceica, Primăria Comunei Drăgeşti, Primăria Comunei Sâmbăta, Primăria Comunei Lăzăreni, Primăria Comunei Holod şi, în consecinţă s-a dispus:
- anularea Dovezii nr. X1 din 12 decembrie 2012 şi a Anexei la Dovadă emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Oradea;
- anularea în parte a Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013 întocmit de Ministerul Mediului şi Pădurilor - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, respectiv a Anexei nr. 2, pct. 2, precum şi a Anexei 3 pct. 1, sub aspectul constatării că A.P.T.C. deţine 97,17% din fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia;
- anularea în parte a Referatului din 15 martie 2013 referitor la rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuşi de către proprietarii de terenuri emis de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală Păduri, a Anexei 1 - pct. 2, respectiv a anexei 2 - pct. 1 - sub aspectul constatării că A.P.T.C. deţine 97,17% din fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia şi a validării propunerii A.J.V.P.S. Bihor ca viitor gestionar al acestui fond cinegetic.
A fost respins restul capetelor de cerere.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că Ministerul Mediului şi Pădurilor - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice a analizat dosarele depuse pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice care au făcut obiectului anunţului publicat de Ministerului Mediului şi Pădurilor la data de 27 decembrie 2012. Constatările rezultate din analizarea dosarelor au fost consemnate în cuprinsul Procesului-verbal încheiat la data de 7 ianuarie 2013.
Prin Procesul-verbal din 7 ianuarie 2013, Anexa 3, a fost respinsă propunerea formulată de reclamantul A.V.P.S. Ceica, în calitate de solicitant de atribuire.
Argumentul care a stat la baza respingerii propunerii este faptul că A.P.T. Valea Holodului deţine o suprafaţă de 55,47%, comparativ cu A.P.T.C. care deţine 97,17% din suprafaţa fondului cinegetic 42 Lupoaia, motiv pentru care, prin acelaşi proces-verbal, Anexa 2, fondul de vânătoare a fost atribuit în gestiune pârâtei A.J.V.P.S. Bihor, propusă de A.P.T.C.
Reclamanta A.V.P.S. a formulat plângere prealabilă în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 iar, ulterior, a introdus acţiune în anulare a Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013, a Anexei nr. 1 pct. 4, Anexei nr. 2 pct. 2 şi Anexei nr. 3 pct. 1 emis de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că solicită şi anularea Dovezii nr. X1 şi Anexei la Dovada X1 emise de I.T.R.S.V. Oradea, prin care se certifică faptul că terenurile membrilor asociaţi ai A.P.T.A.P.P., prevăzute în anexă, sunt incluse în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia, jud. Bihor, precum şi anularea adeverinţelor emise de primăriile precizate cu încălcarea Ordinului nr. 33/2002 şi a Referatului din 15 martie 2012, privind rezultatele finale pentru atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuşi de către proprietarii de terenuri Anexa 1 - poziţia 2, Anexa 2 - poziţia 1, referat emis ulterior introducerii acţiunii, ca urmare a definitivării procedurii atribuirii directe.
Prin Referatul din 15 martie 2012 şi a anexelor subsecvente, privind rezultatele finale pentru atribuirea directă a fondurilor cinegetice se aprobă atribuirea fondului de vânătoare 42 Lupoaia, în condiţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 pârâtei A.J.V.P.S. Bihor, propusă de A.P.T.C.
Au fost inovate prevederile art. 3 din Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedeşte îndeplinirea uneia dintre următoarele condiţii:
a) este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociaţie de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedeşte deţinerea în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză, pentru situaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a); (2) în situaţia în care, două sau mai multe asociaţii de proprietari fac dovada că deţin peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic, atribuirea se realizează în favoarea gestionarului propus de asociaţia care deţine suprafaţa cea mai mare."
De asemenea, au fost reţinute prevederile art. 4 din Regulament, potrivit cărora "pentru recunoaşterea deţinerii în proprietate a peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic, pentru situaţia prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual sau într-o asociaţie de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada:
a) deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoţite de declaraţia pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociaţiei de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexă;
b) includerii suprafeţelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic şi de vânătoare în a cărui rază de competenţă se află fondul cinegetic în cauză.
(2) Pentru recunoaşterea legitimităţii asociaţiilor de proprietari de terenuri cu drept de a propune gestionarul fondului cinegetic, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) sunt constituite conform legii;
b) au ca scop alegerea şi propunerea gestionarului fondului cinegetic în cuprinsul căruia persoanele asociate deţin în proprietate mai mult de 50% din suprafaţa acestuia, care administratorul fondului cinegetic poate încheia contract de gestionare.
Din conţinutul acestor prevederi, instanţa de fond a apreciat că atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedeşte că este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociaţie de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedeşte deţinerea în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză, pentru situaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) (în cazul în care atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează prin atribuire directă pentru gestionarul propus de proprietarii de terenuri (art. 3 alin. (1) lit. a).
Pentru recunoaşterea deţinerii în proprietate a peste 50% din suprafaţa fiecărui fond cinegetic, pentru situaţia prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual sau într-o asociaţie de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoţite de declaraţia pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociaţiei de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 (art. 4 alin. (1) lit. a)). De asemenea, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b), este necesară includerea suprafeţelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic şi de vânătoare în a cărui rază de competenţă se află fondul cinegetic în cauză.
În speţă, în legătură cu solicitarea făcută de A.P.T.A.P.P. pentru pârâta A.J.V.P.S., instanţa de fond consideră nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (1) lit. a), vizând deţinerea în proprietate a peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză. Astfel cum s-a menţionat anterior, potrivit art. 4, dovada deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari, se face cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective.
Urmare a Cererii formulate de A.J.V.P.S. Bihor la 7 decembrie 2012, prin care solicită eliberarea dovezii prevăzute de art. 4 lit. b) din Ordinul 1221 pentru fondul cinegetic 42 Lupoaia, I.T.R.S.V. Oradea eliberează Dovada X1 din 12 decembrie 2012 cu Anexa aferentă, prin care arată că, "văzând documentele depuse de A.P.T.C., prin care se face dovada proprietăţii terenurilor aparţinând membrilor asociaţi, analizând modul în care suprafeţele terenurilor deţinute în proprietate se suprapun peste suprafaţa fondului cinegetic nr. 42 Lupoaia, I.T.R.S.V. certifică faptul că terenurile prevăzute în anexa la prezenta sunt incluse în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia, jud. Bihor.
Instanţa de fond a arătat că însumând suprafeţele de teren cuprinse în Anexa la Dovada X1 emisă de I.T.R.S.V. Oradea la 12 decembrie 2012, aflată la dosar, cu privire la care au fost depuse copii ale titlurilor de proprietate, rezultă o suprafaţă totală de 1045 ha inclusă în fondul cinegetic 42 Lupoaia, în loc de 6473,35 ha cum s-a menţionat la sfârşitul anexei. Această ultimă suprafaţă a rezultat în urma faptului că I.T.R.S.V. a luat în considerare şi adeverinţele emise de Primăria Comunei Ceica, Primăria Comunei Drăgeşti, Primăria Comunei Sâmbăta, Primăria Comunei Lăzăreni, Primăria Comunei Holod.
În legătură cu aceste adeverinţe eliberate de primăriile enumerate anterior, s-a constatat de către instanţa de fond că acestea atestă faptul că persoanele la care se face referire figurează în Registrul agricol cu suprafeţele de teren indicate în cuprinsul lor, nicidecum nu se atestă faptul că respectivele persoane deţin în proprietate suprafeţele de teren indicate şi că textul art. 4 alin. (1) lit. a) prevede expres faptul că dovada deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective, adeverinţele emise de primării nefăcând dovada deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren respective, în sensul articolului indicat.
În fişa fondului de vânătoare 42 Lupoaia, aflată la dosar, se precizează că totalul suprafeţei cinegetic productive este de 6614 ha, astfel că, raportând suprafaţa de 1045 ha cu privire la care A.P.T.A.P.P. a făcut dovada deţinerii în proprietate conform art. 4 alin. (1) lit. a), la suprafaţa fondului, instanţa de fond a considerat că reiese un procent mult sub procentul de 50% din suprafaţa fondului cinegetic în cauză, condiţie necesară pentru admiterea solicitării de atribuire directă a unui fond cinegetic de către un solicitant.
Au fost respinse restul capetelor de cerere privind anularea adeverinţelor eliberate de primării, ca neîntemeiate, pentru că instanţa nu a constatat existenţa unor vicii de formă care să impună anularea lor şi nici faptul că ele nu ar corespunde realităţii, respectiv că persoanele enumerate în cuprinsul lor nu ar figura în registrul agricol cu suprafeţele de teren indicate, însă, aşa cum s-a menţionat anterior, aceste menţiuni nu sunt în măsură să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor la care se face referire, o astfel de dovadă putându-se face exclusiv cu titlurile de proprietate depuse la dosar.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită ca instanţa să dispună Ministerului Mediului încheierea contractului de gestionare cu A.V.P.S. Ceica instanţa a precizat că nu a fost analizat întrucât această solicitare a fost formulată doar înăuntrul termenului de pronunţare, prin concluziile scrise ataşate la dosarul cauzei, motiv pentru care nu au putut fi supuse dezbaterii contradictorii conform dispoziţiilor C. proc. civ.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea, A.J.V.P.S. Bihor şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice.
I. În recursul declarat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea s-a arătat că la Cererea A.J.V.P.S. Bihor din 7 decembrie 2012 şi înregistrată la I.T.R.S.V. Oradea la 10 decembrie 2012, acesta, în temeiul art. 4 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1221/2010, a emis Dovada nr. X1 din 12 decembrie 2012 şi Anexa nr. X1 din 12 decembrie 2012, în baza documentelor de proprietate asupra terenurilor înscrise în A.P.T.C. (titluri de proprietate şi adeverinţe eliberate de unităţile administrativ-teritoriale) şi au fost depuse în vederea atribuirii directe a fondului cinegetic nr. 42 Lupoaia din judeţul Bihor.
Tot în temeiul art. 4 alin. (1) lit. b) din acelaşi regulament a fost emisă Dovada din 12 decembrie 2012 şi Anexa din 12 decembrie 2012 în baza documentelor de proprietate asupra terenurilor înscrise în A.P.T. Valea Holodului (titluri de proprietate şi adeverinţe eliberate de unităţile administrativ-teritoriale şi au fost depuse la dosarul înaintat de reclamanta A.V.P.S. Ceica).
S-a precizat că în Dovada nr. X1 din 12 decembrie 2012 s-a certificat că din suprafaţa totală de teren de 10.316,58 ha cuprinsă în documentele de proprietate şi în adeverinţele eliberate de unităţile administrativ-teritoriale, suprafaţa de 6.473,35 ha este inclusă în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia în favoarea pârâtei A.J.V.P.S. Bihor, iar în Dovada din 12 decembrie 2012 se certifică faptul că din suprafaţa totală de teren de 6.046,70 ha cuprinsă în documentele de proprietate şi în adeverinţele eliberate de unităţile administrativ-teritoriale, suprafaţa de teren de 3.718,28 ha este inclusă în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia în favoarea reclamantei A.V.P.S. Ceica.
Instanţa de fond a anulat Dovada nr. X1/2012, dar recurentul apreciază că această soluţie este legală, în raport de prevederile art. 6 şi 8 din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic şi art. 1, 3, 4, 7 şi 9 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
Recurentul a considerat că soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii pentru că art. 4 alin. (1) lit. a) prevede că dovada deţinerii în proprietate a suprafeţelor de teren incluse în asociaţiile de proprietari se face cu copii de pe documentele de proprietate sau cu înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafeţele de teren respective, prevederi care nu au fost respectate de instanţa de fond pentru că a exclus adeverinţele de proprietate eliberate de primării.
S-a solicitat admiterea recursului şi menţinerea Dovezii nr. X1/2012 şi a anexei emise de I.T.R.S.V. Oradea.
II. În recursul declarat de A.J.V.P.S. Bihor s-a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate cu retrimiterea dosarului la prima instanţă în vederea rejudecării fondului cauzei, în subsidiar, casarea hotărârii cu retrimiterea dosarului către Curtea de Apel Oradea, respectiv Tribunalul Bihor, în vederea soluţionării cererilor formulate conform competenţelor materiale stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în terţiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.P.S. Ceica.
În motivele de recurs s-a arătat că Ministerul Mediului şi Pădurilor a procedat la atribuirea fondurilor de vânătoare către gestionarii stabiliţii prin dispoziţia Comisiei de atribuire, luând act că A.P.T.C. deţine un procent de terenuri de peste 50% din fondul cinegetic 42 Lupoaia şi au fost luate în considerare documentele care atestau proprietatea, documente întocmite şi prezentate conform Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice.
A fost criticată soluţia instanţei de fond sub următoarele aspecte:
- pronunţarea asupra unor chestiuni/nulităţi neinvocate de părţi
Strict procedural, reclamanta nu a invocat pe calea acţiunii formulate faptul că adeverinţele de proprietate eliberate de primării nu certifică dreptul de proprietate.
Problema dacă aceste adeverinţe de proprietate justifică sau nu proprietatea putea fi ridicată din oficiu doar dacă ar fi fost o chestiune de ordine publică, ceea ce nu este cazul şi, oricum, trebuia să fie pusă în discuţia părţilor de către instanţă şi abia apoi să se pronunţe asupra ei.
Admiterea unor nulităţi invocate din oficiu de către prima instanţă şi nepuse în discuţia părţilor atrage, susţine recurenta, casarea cu trimitere spre rejudecare.
- neverificarea interesului şi a calităţii procesuale a reclamantei
Reclamanta nu putea justifica nevalabilitatea adeverinţelor eliberate recurentei în măsura în care în dosarul propriu al reclamantei majoritatea documentelor care justificau proprietatea erau tocmai adeverinţele de proprietate.
Prin admiterea acţiunii, instanţa de fond a invalidat poziţia recurentei şi a deschis reclamantei calea pentru atribuirea fondului cinegetic, dar nu a verificat situaţia reclamantei care la rândul ei are aproape în întregime justificată proprietatea asociaţiei de proprietari doar cu adeverinţe de proprietate.
Pentru că problema nu a fost pusă în discuţia părţilor nu s-au putut invoca aceste aspecte cu ocazia soluţionării cauzei în faţa primei instanţe, astfel că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
- nepronunţarea asupra chestiunii necompetenţei materiale a instanţei în ceea ce priveşte anularea adeverinţei emise de I.T.R.S.V. Oradea
Deşi în faţa instanţei de fond, în raport de capetele de cerere privind anularea Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013 sau anularea dovezii şi anexei la dosarele emise de I.T.R.S.V. Oradea, s-au solicitat lămuriri pentru că emitenţii actelor sunt entităţi de nivel local şi central, nu a fost pusă în discuţia părţilor problema competenţei.
Fiind vorba de competenţe diferite şi pentru că nu a fost verificată procedura prealabilă în cazul actelor emise de autorităţile locale, recurentul a apreciat că se impune casarea cu trimitere la instanţele competente, din care una este Tribunalul Bihor, pentru a se verifica emiterea adeverinţei de către I.T.R.S.V. Oradea.
În ceea ce priveşte dreptul recurentei, s-a considerat că instanţa de fond, în mod greşit a apreciat că primăriile, consiliile locale, prefecturile, consiliile judeţene, comisiile locale şi comisiile judeţene de atribuire a dreptului de proprietate pot elibera numai titluri de proprietate pentru justificarea unei proprietăţi întrucât această interpretare ar fi contrară legii care foloseşte şi sintagma "înscrisuri eliberate de unităţile administrativ-teritoriale" alături de titlurile de proprietate, iar înscrisurile eliberate de unităţile administrativ-teritoriale nu pot fi considerate titluri de proprietate.
Lipsirea de efecte juridice a adeverinţelor eliberate de primării a fost apreciată ca fiind o greşeală pentru că Registrul agricol face dovada deplină a proprietăţii pentru autorităţile publice fiscale.
A fost criticată soluţia instanţei de fond şi pentru că a fost anulată Dovada nr. X2/2012 a I.T.R.S.V. Oradea fără a ţine seama de faptul că această autoritate a procedat la efectuarea de verificări faptice în teren, precum şi scriptice, prin compararea şi suprapunerea terenurilor proprietarilor din A.P.T.C. cu limitele fondului cinegetic 42 Lupoaia, verificări care au durat mai multe zile, au presupus eforturi.
III. În recursul declarat de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a fost criticată soluţia instanţei de fond, deoarece:
- instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei tardivităţii cererilor completatoare depuse de către reclamanta A.V.P.S. Ceica.
În baza art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Ministerul Mediului a invocat excepţia tardivităţii modificării acţiunii introductive, dar instanţa de fond nu a analizat această excepţie.
- în cauză nu sunt incidente motive pentru anularea Dovezii nr. X1/2012 şi a anexei la dovadă emisă de I.T.R.S.V. Oradea şi, în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere şi nu a luat în considerare adeverinţele emise de Primăria Comunei Ceica, Drăgeşti, Sâmbăta, Lăzăreni şi Holod, având în vedere că art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice prevede că dovada proprietăţii se poate face şi cu înscrisuri eliberate de unităţile administrativ-teritoriale.
Condiţia esenţială pentru ca atribuirea să fie legală este ca proprietarii care au propus gestionarul să deţină peste 50% din suprafaţa fondului cinegetic şi, din probele administrate, reiese că A.P.T.C. a îndeplinit această condiţie.
- instanţa de judecată nu a avut în vedere faptul că actele administrative beneficiază de prezumţia de legalitate, autenticitate şi de veridicitate.
Dovezile emise de Ministerul Mediului - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, precum şi tabelele nominale şi celelalte înscrisuri emise de autorităţile locale ale comunelor în raza cărora există terenurile incluse în fondul cinegetic 42 Lupoaia respectă condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.P.S. Ceica.
Intimata A.V.P.S. Ceica a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursurilor formulate de A.J.V.P.S. Bihor şi I.T.R.S.V. Oradea.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente:
În legătură cu excepţia tardivităţii recursului declarat recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, excepţie invocată de intimata-reclamantă A.V.P.S. se constată că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii", iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 30 decembrie 2013, iar recursul a fost declarat la data de 13 ianuarie 2014, prin poştă, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, fără a fi depăşit termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus-citat.
Pe fondul cererilor de recurs formulate, trebuie reţinut faptul că, iniţial, instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013, cu anexa nr. 1, pct. 4, anexa nr. 2 pct. 2 şi anexa nr. 3 pct. 1, încheiate la 7 ianuarie 2013 la sediul Ministerului Mediului şi Pădurilor.
Ulterior, la 12 iunie 2013, a formulat o cerere de completare a acţiunii şi s-a solicitat anularea în parte a Referatului din 15 martie 2012 privind rezultatele finale pentru atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuşi de către proprietarii de terenuri Anexa 1 - poziţia 1 şi Anexa 2 - poziţia 1.
La termenul din 17 septembrie 2013, reclamanta a depus o nouă cerere completatoare şi a solicitat anularea Dovezii nr. X1 şi anexei la Dovada nr. X1 emisă de I.T.R.S.C. Oradea, introducerea în cauză a A.P.T.C., I.T.R.S.V. Crişana, a Primăriilor Comunelor Ceica, Drăgeşti, Sâmbăta, Lăzăreni, Holod, pentru că s-a solicitat şi anularea actelor de proprietate emise de aceste primării în mod nelegal.
Din probele depuse la dosar rezultă că Dovada nr. X1/2012 şi anexa la aceasta, au fost emise de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Oradea şi prin aceasta se certifică faptul că din suprafaţa totală de teren de 10.316,58 ha cuprinsă în documentele de proprietate şi în adeverinţele eliberate de unităţile administrativ-teritoriale suprafaţă de 6.473,35 ha este inclusă în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia în favoarea pârâtei A.J.V.P.S. Bihor.
Prin Procesul-verbal din 7 ianuarie 2013 emis de Ministerul Mediului şi Pădurilor - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice a analizat dosarele depuse pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, dar şi notificarea unui grup de persoane fizice proprietare de terenuri, înregistrată la 7 ianuarie 2012 la Ministerul Mediului şi Pădurilor prin care se sesizează faptul că anumite suprafeţe aparţinând A.P.T.C. nu se regăsesc în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia din judeţul Bihor şi în Anexa nr. 1, poz. 4 se face menţiunea că pentru fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia solicitantul de atribuire este A.J.V.P.S. Bihor, la propunerea A.P.T.C., iar în Anexa nr. 3 pentru acelaşi fond cinegetic nr. 42 Lupoaia a fost respinsă cererea solicitantului A.V.P.S. Ceica la propunerea A.P.T. Valea Holodului cu motivarea că A.P.T. Valea Holodului deţine o suprafaţă de 55,47% comparativ cu A.P.T.C. care deţine 97,17% şi propune ca viitor gestionar al fondului cinegetic nr. 42 Lupoaia pe A.J.V.P.S. Bihor.
Prin Referatul din 15 martie 2013 emis de Direcţia Generală a Pădurii din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în Anexa nr. 1 au fost indicate fondurile cinegetice pentru care se aprobă atribuirea în condiţiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, iar la poziţia 2 apare înscris pentru fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia solicitantul de atribuire A.J.V.P.S. Bihor, la propunerea A.P.T.C. În anexa nr. 3 a aceluiaşi referat s-au înscris solicitările respinse pentru fondurile cinegetice atribuite în condiţiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, iar la poziţia nr. 1 apare menţiunea cu privire la cererea solicitantului A.V.P.S. Ceica la propunerea A.P.T. Valea Holodului cu motivarea că A.P.T. Valea Holodului deţine o suprafaţă de 55,47% comparativ cu A.P.T.C. care deţine 97,17% şi propune ca viitor gestionar al fondului cinegetic nr. 42 Lupoaia pe A.J.V.P.S. Bihor.
După cum se poate observa, prin cererile succesive de modificare şi completare a acţiunii iniţiale, reclamanta a solicitat atât anularea unor acte emise de autorităţile publice locale (Dovada nr. X1/2012 şi a anexei la aceasta emisă de I.T.R.S.V. Oradea, adeverinţele emise de Primăriile Comunelor Ceica, Drăgeşti, Sâmbăta, Lăzăreni, Holod), dar şi de autorităţile publice centrale (Procesul-verbal din 7 ianuarie 2013 emis de Ministerul Mediului - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice şi Referatul din 15 martie 2013 emis de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Generală a Pădurilor).
Cu toate acestea, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor, aşa cum s-a solicitat de către pârâta A.J.V.P.S. Bihor, problema competenţei soluţionării cererilor completatoare şi nici pe cea a tardivităţii formulării cererilor completatoare, aşa cum se solicitau de către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice.
Mai mult, a soluţionat cauza şi a anulat atât acte administrative emise de autorităţile centrale, dar şi acte administrative emise de autorităţile locale, cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel poate soluţiona, în primă instanţă, litigiile referitoare la actele administrative emise de autorităţile publice centrale, dar nu poate soluţiona acţiunile formulate împotriva actelor administrative emise de autorităţile sau instituţiile publice locale întrucât competenţa, în această situaţie, revine secţiei de contencios administrativ a tribunalului.
În raport de aceste prevederi şi cum instanţa de fond nu a analizat competenţa de soluţionare a cauzei, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.
La rejudecare, instanţa de fond trebuie să analizeze competenţa de soluţionare a cauzei şi dacă se va constata că pentru unele capete de cerere nu este competentă material să le soluţioneze, va pune în discuţia părţilor disjungerea capetelor de cerere ce nu sunt de competenţa sa şi declinarea lor în favoarea instanţei competente, iar pentru fiecare capăt de cerere trebuie să se verifice îndeplinirea sau nu a procedurii prealabile, cerinţă obligatorie într-un litigiu de contencios administrativ, potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Numai după stabilirea competenţei se va putea trece la soluţionarea cauzei şi vor fi analizate atât susţinerile reclamantei, dar şi ale pârâţilor, în legătură cu legalitatea actelor administrative contestate din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 3 şi 4 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
În legătură cu aplicarea acestor articole, instanţa de fond, la rejudecare, va trebui să stabilească dacă reclamanta solicită anularea adeverinţelor emise de primăriile indicate în cererea de chemare în judecată pentru că acestea nu ar reprezenta "înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială", aşa cum prevede Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările şi completările ulterioare sau pentru că acestea conţin erori sau menţiuni false cu privire la deţinători şi suprafeţele acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâţii A.J.V.P.S. Bihor, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Oradea şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - Comisia de Atribuire a Dreptului de Gestionare a Faunei Cinegetice din cadrul Direcţiei Generale a Pădurilor împotriva Sentinţei nr. 201/2013 din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 875/2015. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 909/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
