ICCJ. Decizia nr. 917/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 917/2015
Dosar nr. 15682/3/2013
Şedinţa publică de la 2 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 16 august 2011, reclamantul T.I. a chemat în judecată pe pârâta Primăria sectorului 4 Bucureşti, prin Primar, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 858 din 31 martie 2011, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2117 din 16 mai 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul T.I., reţinând că, prin dispoziţia contestată, s-a dispus desfiinţarea garajului proprietatea reclamantului, cu caracter provizoriu, construit pe domeniul public/privat al unităţii administrativ-teritoriale, iar, din actele cauzei, rezultă că reclamantul nu are un drept proprietate asupra bunului respectiv, pentru fi incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
3. Recursul declarat împotriva hotărârii primei instanţe şi hotărârea instanţei de recurs
Recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 2117 din 16 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respins prin decizia civilă nr. 586 din 11 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de apel a reţinut că susţinerile reclamantului au fost în mod corect înlăturate de către instanţa de fond, în condiţiile în care, din actele dosarului de fond, rezultă că terenul respectiv a fost expropriat în anii 1988-1989, iar în prezent face parte din domeniul public al Municipiului Bucureşti, aflat în administrarea sectorului 4.
4. Contestaţia în anulare formulată de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe
Împotriva sentinţei civile nr. 2117 din 16 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.I. a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
5. Hotărârea dată în contestaţia în anulare
Prin sentinţa civilă nr. 5172 din 2 septembrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.I., reţinând, în esenţă, următoarele: motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute expres şi limitativ de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.; petentul nu atacă o decizie pronunţată în recurs, ci o sentinţă irevocabilă prin care a fost soluţionată în fond cauza, încercând să exercite, în fapt, să provoace o nouă judecată asupra fondului, fără a fi în prezenţa vreuneia dintre situaţiile expres şi limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac.
6. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii date în contestaţia în anulare
Contestatorul T.I. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 5172 din 2 septembrie 2014 a Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 15682/3/2013.
II. Considerentele Înaltei Curţi
În temeiul art. 137 raportat la art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunţare cu privire la excepţia necompetenţei materiale a instanţei de a soluţiona recursul declarat de T.I. împotriva sentinţei civile nr. 5172 din 2 septembrie 2014 a Tribunalul Bucureşti, excepţie pe care instanţa o apreciază ca fiind întemeiată, pentru argumentele arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea criticilor formulate de recurent.
1. Argumente de fapt şi de drept
În cauză, calea de atac a recursului este exercitată împotriva sentinţei civile nr. 5172 din 2 septembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, dată în soluţionarea unei contestaţii în anulare.
Conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ.: „Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.”
Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare (sentinţa civilă nr. 2117 din 16 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti) este o hotărâre pronunţată în fond de o instanţă de contencios administrativ fiind supusă recursului în condiţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel”.
Pe cale de consecinţă, conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a recursului declarat de T.I. revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă competentă să soluţioneze recursurile declarate împotriva sentinţelor pronunţate în fond de secţia de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti.
2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de T.I. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de T.I. împotriva sentinţei civile nr. 5172 din 2 septembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 916/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 918/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
