ICCJ. Decizia nr. 944/2015. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 944/2015
Dosar nr. 1115/118/2014
Şedinţa de la 3 martie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, reclamantul R.R. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin D.P.I.I.S., prin C.N.A.D.N.R. SA, contestaţie împotriva Deciziei nr. 282 din 23 martie 2011, solicitând obligarea pârâtei să emită hotărârea de stabilire despăgubirilor şi anularea în parte a deciziei de expropriere în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor datorate reclamantului pentru terenurile expropriate situate în comuna P., judeţul Constanţa, cu stabilirea despăgubirilor care se cuvin reclamantului.
Prin precizări la acţiune depuse ulterior, cu privire la obiectul cererii, reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei la anularea în parte a H.G. nr. 282/2011 de expropriere, numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor datorate reclamantului pentru terenul expropriat situat în comuna P., şi stabilirea justelor despăgubiri care i se cuvin potrivit Legii nr. 33/1994.
Prin Sentinţa civilă nr. 1.892 din 5 septembrie 2014, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către pârât prin întâmpinare şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamantul a învestit instanţa cu o cauză având ca obiect anularea în parte a H.G. nr. 282/2011, sub aspectul cuantumului despăgubirilor contestate de către reclamant, prevăzute în Anexa 1 H.G. nr. 282/2011 la nr. crt. 15, 21 şi 38, aferente U.A.T. P., anexă care face parte integrantă din hotărâre, conform art. 4 din H.G. nr. 282/2011.
Având în vedere că reclamantul a solicitat anularea, chiar şi parţială, a unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, iar cele două capete principale de cerere au aceeaşi cauză, scopul avut în vedere la momentul reclamării dreptului fiind acelaşi, potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 1, noul C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 revine curţii de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sarcina de a soluţiona prezentul litigiu.
Faţă de art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, cum reclamantul are domiciliul în localitatea A., jud. Constanţa, în speţă, competenţa în soluţionarea prezentei cauze aparţine Curţii de Apel Constanţa, secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 191/CA din 5 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate de către această instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că reclamantul R.R. a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică potrivit prevederilor Legii nr. 255/2010, fiind necesară realizarea unui obiectiv de interes naţional, astfel cum se relevă în cuprinsul H.G. nr. 282/2011.
A apreciat că nu se cere în cauză anularea unei hotărâri de Guvern cu efectele specifice din materia dreptului administrativ, ci doar efectuarea unui control asupra modalităţii de stabilire a despăgubirilor pentru cel expropriat în cauză, control judiciar dat de legiuitor în competenţa de primă instanţă a tribunalului, secţia civilă.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a decis, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Litigiul dedus judecăţii vizează, în esenţă, aşa cum a reţinut şi Tribunalul Constanţa, anularea în parte a unui act administrativ, anume H.G. nr. 282/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 415/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Bucureşti - Constanţa, tronsonul 6, Cernavodă - Constanţa", anume a Anexei 1, nr. crt. 15, 21 şi 38 şi obligarea unei autorităţi publice centrale la emiterea unui alt act.
În aceste condiţii, instanţa competentă a soluţionat în primă instanţă cererea, urmează a fi stabilită raportat la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care reglementează procedura specială de soluţionare a cererilor ce au ca obiect anularea unui act administrativ.
Faptul că reclamantul critică cuantumul şi modul de stabilire a despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat situat în comuna P., prevăzute prin actul administrativ contestat, se constituie într-o critică de nelegalitate a acestuia şi nu într-un aspect de natură a atrage competenţa prevăzută de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 33/1994.
De altfel, chiar dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 255/2010, care fac trimitere la art. 21 din Legea nr. 33/1994, invocat de către Curtea de Apel Constanţa, delimitează cu claritate sfera de aplicare a acestei norme de competenţă, anume în ceea ce priveşte cererile formulate de expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii, exclusiv în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
În aceste condiţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe R.R. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin D.P.I.I.S. prin C.N.A.D.N.R., în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2015.
Procesat GGC - MI
| ← ICCJ. Decizia nr. 943/2015. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 945/2015. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
