ICCJ. Decizia nr. 941/2015. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 941/2015
Dosar nr. 1504/1/2014
Şedinţa publică de la 3 martie 2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 6069 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.A. împotriva Sentinţei nr. 1.203 din 15 martie 2012 a Tribunalului Dolj.
Împotriva Deciziei nr. 6069 din 4 iulie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat un nou recurs G.A., considerând-o netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia civilă nr. 4927 din 10 aprilie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de G.A. împotriva Deciziei nr. 6069 din 4 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că decizia atacată cu recurs nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind pronunţată în recurs şi, deci, irevocabilă.
Împotriva Deciziei civile nr. 4927 din 10 aprilie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare G.A., invocând dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Contestatorul a argumentat, în esenţă, că greşeala constă în faptul că recursul a fost respins ca inadmisibil, iar aspectul material constă în faptul că suma de bani cuvenită nu i-a fost acordată.
Examinând cauza şi decizia atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, şi o va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres prevăzute de lege.
Reglementând contestaţia în anulare specială, art. 318 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt, aşadar, expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.
În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menţionate anterior.
Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deşi era ataşată dovada achitării taxei de timbru, greşita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc.
În speţă, susţinerile contestatorului nu pot fi încadrate în ipoteza unei erori materiale în sensul dispoziţiilor procedurale sus-citate, acestea constituind critici directe ale raţionamentului instanţei de control judiciar, a modului în care aceasta a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale incidente, precum şi argumente privind greşita soluţionare a fondului cauzei.
Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea reaminteşte faptul că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat" ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge contestaţia în anulare formulată de G.A. împotriva Deciziei civile nr. 4927 din 10 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 21607/63/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 94/2015. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 943/2015. Contencios. Conflict de... → |
|---|
