ICCJ. Decizia nr. 99/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A/
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 99/2015
Dosar nr. 270/36/2013
Şedinţa de la 16 ianuarie 2015 din Camera de Consiliu
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată reclamantul C.B. a indicat drept obiect al acţiunii sale constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, în temeiul O.U.G. nr. 214/1999, dar nu a indicat corect cadrul procesual pasiv faţă de această pretenţie, iar prin precizările ulterioare a invocat recunoaşterea în favoarea sa a drepturilor stabilite de Decretul-Lege nr. 118/1990, astfel încât instanţa a apreciat asupra necesităţii precizărilor legate de obiectul acţiunii şi cadrul procesual.
Prin încheierea de şedinţă din 1 iulie 2013 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei pentru neîndeplinirea obligaţiei reclamantului de a preciza obiectul cererii şi părţile pe care înţelege să le cheme în judecată.
Împotriva încheierii de şedinţă din 1 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul C.B.
Recurentul nu formulează critici concrete privind nelegalitatea hotărârii instanţei de fond, ci reia criticile formulate în cererea de chemare în judecată.
Examinând cauza şi încheierea atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ.:
„(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Art. 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ. prevede că: „Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.”
Conform art. 489 alin. (1) din Noul C. proc. civ.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).”
Având în vedere textele legale sus citate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul îşi întemeiază cererea.
De asemenea, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise şi generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs şi susţinerile recurentului, remarcă caracterul nesistematizat şi nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea încheierii atacate.
Deoarece recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de instanţă, neindicând în cererea de recurs vreunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ., se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul C.B. împotriva încheierii din 1 iulie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Decizia se comunică părţilor.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 98/2015. Contencios. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 850/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
