Acțiune în constatare. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 394/CA/2009
Ședința publică de la 25 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantele - Y SRL SPANIA și - Y SRL SPANIA SUCURSALA împotriva sentinței nr. 1420/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Față de absența motivată din complet a unuia dintre titularii completului de recursuri C2 recurs contencios, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 25.03.2009, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu din planificarea de permanență, în persoana domnului judecător - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatarul recurentelor reclamante, avocat, lipsind intimații pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: mandatarul recurentelor reclamante depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 29 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentelor reclamante solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință a se admite acțiunea în contencios administrativ, iar în subsidiar a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se beneficia de două grade de jurisdicție.
Învederează că sunt două motive pentru care instanța de fond a respins acțiunea reclamantelor, respectiv - s-a formulat acțiune în contencios administrativ și nu s-a primit niciun răspuns, apreciază nu mai trebuia îndeplinită procedura prealabilă, potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că art. 8 invocat de instanța de fond nu este un considerent legal pentru respingerea acțiunii și, în al doilea rând, petitul acțiunii era acela de a se constata că autovehiculele sunt de proveniență comunitară și tot în baza art. 1 s-a cerut recunoașterea dreptului de a beneficia de prevederile protocoalelor 7 și 4 adiționale la Acordul Unic European, obligând pârâta la recalcularea datoriei vamale stabilită prin actul de impunere.
Precizează că într-adevăr în temeiul art. 205 Cod procedură fiscală se poate face contestație, dar este aceasta este administrativă și nu înlătură dreptul la acțiune.
Arată că acțiunea s-a întemeiat în drept pe prevederile art. 2 și art. 100 din Legea 86/2006, or modificarea bazei de impunere se poate solicita prin cerere. Ca atare arată că nu s-a cerut reanalizarea fondului și nu s-a adus atingere puterii de lucru judecat.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o va depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1420/CAF/2008, pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele Y Spania și Y Spania Sucursala în contradictoriu cu Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că:
Prin Decizia nr. 1243/CA/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAa fost admis recursul declarat de pârâtele DGFP A și B împotriva sentinței mai sus menționată, dispunându-se modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ( fila 79-80 ).
Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel a reținut că reclamanta Y Spania a încălcat regimul de admitere temporară prevăzut de art. 285 alin. 2 lit. b) și d) din HG nr. 1114/2001 întrucât transportul desfășurat de aceasta nu a avut caracter internațional exclusiv atât timp cât mijloacele de transport au fost folosite în România de cealaltă reclamantă pentru a efectua în beneficiul propriu transport intern.
S-a reținut că acțiunea formulată de reclamante este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004: persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru a solicita anularea în tot sau în parte a acestuia, repararea pagubei cauzate și eventual reparații pentru daune morale.
S-a reținut că petitele formulate de reclamante prin acțiunea dedusă judecății nu se circumscriu prevederilor legale mai sus menționate, care reglementează obiectul unei acțiuni judiciare în contencios administrativ.
Pe de altă parte, din dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 rezultă, fără dubiu, că nu este admisibilă o acțiune în constatarea unei stări de drept în materia contenciosului administrativ, cel ce se consideră vătămat putând solicita fie anularea actului, fie recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei.
Prevederile Legii nr. 86/2006 nu sunt aplicabile, deoarece acest act normativ a intrat în vigoare ulterior datei la care a fost întocmit procesul-verbal prin care s-a stabilit obligația fiscală în sarcina reclamantelor.
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut nici dovada că de la data încheierii procesului-verbal nr. 13425/S/2005 ar fi intervenit vreun element de noutate care să justifice recalcularea datoriei vamale stabilită prin acest act de impunere.
S-a mai reținut că în ceea ce privește motivele invocate în baza HG nr. 1114/2001 acestea nu pot fi reexaminate, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1243/CA/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA prin care s-a stabilit irevocabil că reclamantele au încălcat regimul de admitere temporară prevăzut de art. 285 alin. 2 lit.b) și d) din acest act normativ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea în totalitate a recursului și, pe cale de consecință, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 2 și art. 100 din Legea 86/2006, unde se stipulează că autoritatea vamală, din oficiu sau la cererea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului la vamă să modifice declarația vamală, sens în care se vor verifica orice documente, registre și evidențe referitoare la mărfuri și la operațiunile comerciale. În funcție de aceste elemente se va trece la regularizarea situației și la emiterea instrucțiunilor de completare a documentului.
Se susține că procesul-verbal de control 13425/S/11.10.2005 și decizia aferentă nr. 69/14.11.2005 dată în soluționarea contestației reclamantei au făcut obiect al dosarului nr. 412/2006 al Tribunalului Alba - fiind admisă acțiunea, iar ulterior soluția a fost reformată prin admiterea recursului declarat în cauză de către pârâte.
Reclamantele arată că prin decizia nr. 1243/CA/2006 Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursul, a modificat sentința, respingând acțiunea. În motivarea soluției instanța de recurs a reținut că reclamantele au încălcat art. 3 pct. 8 raportat la art. 16 din OUG 109/2005, fapta fiind considerată și calificată de către pârâte în mod corect ca fiind cabotaj. Susțin că în partea finală a deciziei se observă că însăși instanța de recurs reține că în art. 146 din Codul Vamal, dispoziții incidente în speță, se prevede că dacă datoria vamală a luat naștere pentru o marfă care beneficiază sau ar fi putut beneficia la import de taxă vamală redusă, suma de plată este cea care rezultă din aplicarea taxei vamale reduse.
Reclamantele învederează că au depus la dosarul cauzei certificatele EUR 1 -dovadă a provenienței comunitare a celor cinci autovehicule, ceea ce determină incidența Protocoalelor 4 și 7 adiționale la Acordul Unic European, în sensul că sunt exceptate de la plata taxelor vamale stabilite în procent de 30%, respectiv comision în vamă de 0,5 %.
Arată că în acest context, susținerea instanței, că temeiul în drept este inaplicabil nu este de natură a înlătura acțiunea formulată în analizare, întrucât, chiar și așa, în speță erau aplicabile dispozițiile art. 146 și urm. din Legea 141/1997 (vechiul Cod Vamal ), iar față de actele anexate în termenul general de prescripție pentru obligațiile bugetare de 5 ani, reclamantele puteau și aveau dreptul de a solicita organelor în drept și mai apoi instanței corectarea taxelor stabilite. Aceasta cu atât mai mult cu cât în speță nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat. Arată că solicită luarea în calcul a unor prevederi legale în materie de stabilire a taxelor vamale și nu rejudecarea fondului cu privire la temeinicia sau legalitatea măsurilor dispuse.
Reclamantele arată că solicită instanței reanalizarea cuantumului stabilit, în raport cu prevederea legală și nu măsura dispusă.
Susțin de asemenea că instanța de fond a greșit fundamental în interpretare, incluzând valoarea sancțiunii în sfera autorității de lucru judecat și aceasta deoarece în materie contravențională analizarea temeiniciei unui act de control se face prin verificarea faptei contravenționale reținută în actul de control raportat la actul juridic ce ocrotește norma încălcată. Consideră că sancțiunea este finalul încălcării normei de drept ocrotite și aceasta nu intră în sfera de analiză a temeiniciei procesului-verbal.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Prin procesul-verbal de control nr. 13425/11.10.2005 întocmit de Direcția Regională Vamală C - Serviciul Supraveghere și Control Vamal, s-a stabilit în sarcina reclamantelor o obligație fiscală în sumă de 143.037 lei din care: - 60.981 reprezintă taxe vamale plus dobânda legală în cuantum de 19.999 lei și penalități de 5825 lei, - 1016 lei reprezintă comision vamal la care se adaugă dobânda aferentă în sumă de 333 lei și penalități de 97 lei, - 50401 lei reprezintă TVA plus dobânda aferentă în sumă de 16.529 lei și penalități de 4815 lei ( fila 36-40).
Împotriva acestui proces-verbal reclamantele au formulat contestație fiscală în condițiile art. 175 cod procedură fiscală și care a fost respinsă prin Decizia nr. 69/14.11.2005 emisă de DGFP A ( fila 28-35 ).
Reclamantele au formulat acțiune în contencios administrativ prin care au solicitat anularea procesului-verbal și a deciziei mai sus menționată, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr. 412/2006 al Tribunalului Alba.
Prin sentința nr. 140/CA/04.04.2006 a fost admisă acțiunea formulată de reclamante, dispunându-se anularea Deciziei nr. 69/2005 și a procesului-verbal nr. 13425/S/2005 și exonerarea acestora de plata sumei de 159.996 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal, dobânzi și penalități aferente ( fila 81-87 ).
Prin Decizia nr. 1243/CA/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAa fost admis recursul declarat de pârâtele DGFP A și B împotriva sentinței mai sus menționată, dispunându-se modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ( fila 79-80 ).
Din dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 rezultă, fără dubiu, că nu este admisibilă o acțiune în constatarea unei stări de drept în materia contenciosului administrativ, cel ce se consideră vătămat putând solicita fie anularea actului, fie recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei.
Prevederile Legii nr. 86/2006 nu sunt aplicabile, deoarece acest act normativ a intrat în vigoare ulterior datei la care a fost întocmit procesul-verbal prin care s-a stabilit obligația fiscală în sarcina reclamantelor.
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut nici dovada că de la data încheierii procesului-verbal nr. 13425/S/2005 ar fi intervenit vreun element de noutate care să justifice recalcularea datoriei vamale stabilită prin acest act de impunere.
În ceea ce privește motivele invocate în baza HG nr. 1114/2001 acestea nu pot fi reexaminate, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1243/CA/2006 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA prin care s-a stabilit irevocabil că reclamantele au încălcat regimul de admitere temporară prevăzut de art. 285 alin. 2 lit.b) și d) din acest act normativ.
Față de considerentele mai sus expuse recursul este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Recursul fiind respins nu se vor acorda nici cheltuielile de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele Y Spania Sucursala și Y Spania împotriva sentinței nr. 1420/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./11.05.2009
Jud. Fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Ștefan Făt, Iosif Morcan
