Alte cereri. Decizia 266/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 266
Ședința publică de la 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu Judecător
- - Președinte secție
- - JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
Grefier:
*********
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva sentinței nr. 2828 din 02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și BIROUL VAMAL TG J și intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, intimații pârâți DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B și BIROUL VAMAL TG J și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că, recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Gas olicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.337 din 11.10.2004, Tribunalul Gorja respins contestația reclamantului, cu motivarea că acesta nu a administrat nici o probă prin care să-i dovedească susținerile în legătură cu pretenția de restituire a sumei de 40.000.000 lei, reprezentând taxe vamale reținute, ca urmare a introducerii în țară a unui autoturism marca Volswagen.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, arătând că nu i s-a restituit de Biroul Vamal Tg J suma de 40 milioane lei, iar prin adresa nr.8992/17.12.2003 a fost anunțat că nu s-a primit rezultatul verificărilor de la autoritățile germane.
Prin aceleași motive de recurs, reclamantul a invocat și faptul că a fost citat, în loc de.
Prin decizia nr.609/1 iunie 2005, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că la data pronunțării sentinței, recurentul nu a fost prezent și a fost citat greșit sub numele de, în loc de.
Cauza a fost înregistrată în al doilea ciclu procesual la Tribunalul Gorj sub nr.1011/C/2005, iar prin încheierea nr.234/22.09.2005, Secția Comercială și de Contencios a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Direcției. Vamale C, pentru a se pronunța în procedură prealabilă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Direcția Regională Vamală C, iar prin decizia nr. 27/18.01.2007 Curtea de Apel Craiovaa admis recursul, a casat încheierea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, cu îndrumarea ca instanța de fond să verifice dacă actul DGFP G este temeinic și legal.
Cu ocazia rejudecării în cel de-al treilea ciclu procesual cauza a fost înregistrată sub nr. 518/C/2006 și din oficiu instanța a solicitat Direcției. Vamale C să comunice actele care au stat la baza calculării taxelor vamale pentru autoturismul marca Volswagen, introdus în țară în anul 2001, precum și rezultatul verificărilor în țara de export, verificări la care se face referire prin adresa 8992/17 dec. 2003.
Prin sentința 330/12 iulie 2006, Tribunalul Gorja respins acțiunea, reținând că la data când reclamantul a introdus în țară autoturismul,prin Ordinul Circular nr. 53137/8.01.2001 emis de Direcția Generală a Vămilor, era suspendată acordarea regimului tarifar preferențial pentru autoturismele introduse în România de către persoanele fizice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând că nerestituirea dovezilor de către autoritatea germană nu îi este imputabilă, iar acțiunea nu este prematură, acesta fiind în drept să beneficieze de preferințele vamale.
Prin decizia nr. 113/24.01.2007 Curtea de Apel Craiovaa admis recursul și a casat sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut prin considerente că tribunalul a fost învestit de către reclamant cu acțiune în anularea deciziei nr. 72/26.07.2004 emisă de DGFP G, prin care aceasta s-a dezinvestit, considerând că nu este competentă să soluționeze această contestație.
Că, prin decizia 27/18.01.2006 Curtea de Apel Craiovaa stabilit că tribunalul trebuie să soluționeze cauza în sensul de a verifica dacă decizia 72/2004 este legală și temeinică.
Prin aceeași decizie s-a stabilit că cererea cu care reclamantul a învestit organul fiscal are caracterul unei contestații împotriva modului în care s-au stabilit și calculat taxele vamale, cu motivarea că acesta pretinde că nu datorează taxele percepute, întrucât bunul importat provine din UE.
De asemenea, prin aceeași decizie Curtea a stabilit că modul de calculare a taxelor vamale are caracterul unui act de impunere în materie vamală și prin urmare acesta reprezintă titlu de creanță bugetară, situație în care este supus procedurilor prealabile fiscale și ulterior cenzurării instanței de contencios administrativ.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr-, părțile fiind citate cu mențiunea de a depune în instanță actele ce s-au avut în vedere atât la stabilirea taxelor vamale și a deciziei contestate.
Prin sentința nr.2828 din 02 octombrie 2007, Tribunalul Gorja admis acțiunea reclamantului, a anulat decizia nr.72/26.07.2004, emisă de DGFP, a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamant împotriva titlului de creanță bugetară, în speță chitanța vamală nr.-/14.12.2001.
Instanța de fond a reținut faptul că, în raport de actele și probele existente la dosarul cauzei, cât și de îndrumările deciziei de casare nr.113/2007, a reținut faptul că la data de 25.06.2004, cu adresa nr. 34495 reclamantul a învestit Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP cu o contestație asupra modului de stabilire a taxelor vamale de către Biroul vamal TG-
Prin chitanța vamală nr. -/14 dec. 2001, reclamantul a achitat suma de 81.690.221 lei reprezentând taxe vamale, accize și TVA, fără acordarea de preferințe tarifare.
Ulterior, respectiv la 7.01.2004 acesta a contestat modul de stabilire a taxelor vamale, susținând că J din suma calculată și achitată a reprezentat o garanție ce urma să fie restituită, după verificarea de către autoritatea vamală emitentă a autenticității documentului prezentat și a originii bunului achiziționat.
Prin decizia nr. 72/26.07.2004, Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP a stabilit că nu are competență materială de a se investi cu soluționarea pe fond a contestației, cu motivarea că respectiva chitanța vamală nr. -/14 dec. 2001 nu reprezintă un act de control sau de impunere, respectiv un titlu de creanță.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat acțiune în anulare adresându-se instanței de contencios administrativ, iar după parcurgerea a 3 cicluri procesuale, Curtea de Apel Craiovaa decis prin considerentele atât ale deciziei 27/18.01.2006, cât și prin cele ale deciziei 113/24.01.2007 că modul de stabilire a taxelor vamale are caracterul unui act de impunere în materie vamală și ca urmare acesta reprezintă titlu de creanță bugetară, fiind supus procedurilor prealabile fiscale și ulterior cenzurării instanței de contencios administrativ.
Cum în speța dedusă judecății reclamantul contestă tocmai modul în care au fost stabilite taxele vamale, acesta reprezintă titlu de creanță, iar potrivit art. 169 al. 1 din OG 92/2003 privind Codul d e pr. fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestație potrivit legii.
De asemenea potrivit art. 173 al. 1 lit. a din același act normativ, contestațiile împotriva titlurilor de creanță privind datoria vamală se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal, atunci când cuantumul creanței este sub 5 miliarde, astfel că pârâta DGFP G prin Biroul de soluționare a contestațiilor urmează a fi obligată să se pronunțe asupra fondului contestației, ulterior reclamantul având posibilitatea de a solicita sau nu instanței de contencios administrativ cenzurarea deciziei emisă de DGFP
Împotriva acestei sentințe declarat recurs DGFP G, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că nu are competența materială de a se investi cu soluționarea pe fond a contestației,împotriva chitanței vamale nr.- din 14.12.2001, cu care a achitat suma de 8.169 RON, reprezentând taxe vamale, accize și TVA, fără acordarea de preferințe tarifare la importul definitiv, întrucât măsurile dispuse prin chitanța vamală menționată exced prevederilor OUG 13/2001 și Codului d e procedură fiscală.
Se menționează că regimul tarifar se acordă pe baza întocmirii unui act constatator pentru diferența de drepturi vamale încasate în plus, ori în cauza dedusă judecății nu există un act de control sau de impunere, respectiv titlu de creanță.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menționând faptul că respectiva chitanță vamală este chiar un act administrativ fiscal, întrucât s-a stabilit prin aceasta că datorează cu titlu de taxe vamale o anumită sumă de bani, stabilită într-un cuantum eronat și nelegal, iar în aceste condiții a solicitat organului fiscal emitent pe calea administrativă de atac diminuarea sau anularea, după caz, a datoriei vamale impuse.
Curtea, analizând recursul formulat, în raport de motivele invocate, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin decizia nr.72/2004, emisă de DGFP G, aceasta a stabilit că nu are competența materială de a se investi cu analiza pe fond a contestației formulate de intimatul reclamant împotriva chitanței vamale nr.-/14.12.2001.
Ulterior, în mod irevocabil, Curtea, prin decizia nr.113/24.01.2007, pronunțată în dosarul nr-, a statuat că se impune ca prima instanță să analizeze dacă decizia menționată anterior prin care organul fiscal s-a dezinvestit este legală și temeinică în raport de faptul că, în precedent, Curtea a reținut că stabilirea taxelor vamale echivalează cu act de impunere în materie vamală, iar reclamantul contestă tocmai modul în care au fost stabilite taxele vamale, iar actul de stabilire a acestor taxe reprezintă titlu de creanță, căruia i se aplică dispozițiile art.169 alin.1 și 173 alin.1 lit.a din OG 92/2003.
Potrivit dispozițiilor art.315 Cod pr.civilă, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului și bineînțeles și pentru cauza dedusă judecății.
Întrucât în mod irevocabil s-a apreciat că actul de impunere în materie vamală reprezintă titlul de creanță bugetară supus procedurilor fiscale și ulterior cenzurii instanței de contencios administrativ, în mod corect instanța de fond, prin sentința pronunțată, a dispus obligarea recurentei să soluționeze contestația formulată de reclamant în contextul procedurii prealabile, dispunându-se și anularea deciziei nr.72/2004, prin care recurenta s-a dezinvestit în ceea ce privește soluționarea recursului administrativ.
Hotărârea recurată este legală și temeinică, avându-se în vedere și faptul că respectiva chitanță prin care s-au impus taxele vamale nr.-/04.12.2001, emisă de Biroul Vamal Tg.J reprezintă îndeplinirea formalităților vamale definitive referitoare la autoturismul marca Volswagen, ce a fost achiziționat de intimatul reclamant, aceasta îmbrăcând forma unui act de impunere în materie vamală, respectiv titlu de creanță bugetară, fapt precizat chiar de Direcția Regională Vamală C prin întâmpinarea depusă la 10.08.2004 (fila 11 -15, dosar 826/2004 al Judecătoriei Tg.J), cât și prin celelalte întâmpinări formulate în cauza ce formează obiectul judecății.
Deci, chitanța vamală este asimilată unei decizii de impunere, ce reprezintă titlul de creanță fiscală, care, potrivit dispozițiilor art.169 din OG 92/2003, poate fi contestat la Direcția generală a finanțelor publice competentă teritorial.
În consecință, nu poate fi reținut ca fiind legal refuzul recurentei de a soluționa contestația formulată de reclamant, împotriva actului constatator de datorii vamale impuse reclamantului intimat, întrucât, așa cum s-a menționat și anterior, chitanța vamală nr.-/04.12.2001 îndeplinește cerințele unui asemenea act, fiind recunoscută această calitate chiar de organul emitent.
procedurii administrative este o condiție obligatorie pentru sesizarea ulterioară a instanței, astfel că DGFP G, potrivit dispozițiilor art.173 alin.1 lit.a din OG 92/2003, trebuie să se pronunțe asupra contestației formulate de reclamantul intimat, neputându-se dezinvesti cu privire la soluționarea procedurii prealabile, avându-se în vedere și considerentele expuse anterior.
Astfel, recursul formulat este nefondat, urmând a fi respins, ținându-se seama și de dispozițiile art.312, 316 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva sentinței nr. 2828 din 02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Doina Lupea - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/05.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Doina Lupea
