Alte cereri. Decizia 2874/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2874
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Doina Ungureanu
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
*************
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul IPJ D împotriva deciziei 926 din data de 20 martie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CRAIOVA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru contestatorul IPJ D, lipsind intimații MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, CASAOPSNAJ, CNAS, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, -, G, -, Vl, Forțan, G, ă, A, M, T, Lesne, a, Rosia G, B,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Consilier juridic, pentru contestatorul IPJ D, solicită admiterea contestației în anulare conform motivelor scrise.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia nr.926 din 20 martie 2007, Curtea de APEL CRAIOVAa admis contestația în anulare formulată de contestatorii de contestatorii, G, -, VI., Forțan, ă, G, a, Militam, Patru, Lesne, C-tin și Șt., împotriva deciziei nr. 561 din data de 23 mai 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 999/CAF/2006.
A anulat decizia nr.561/23 mai 2006 Curții de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
A admis recursul reclamanților, odificat în parte sentința nr.119/17.02.2006 a Tribunalului Dolj, în sensul că a admis în parte acțiunea, au fost obligați pârâții MAI și UP D la plata către reclamanți a primelor de concediu pe perioada 2003-2005, reactualizate la data plății efective.
Au fost menținute dispozițiile sentinței nr.119/17.02.2006 a Tribunalului Dolj, cu privire la capătul de cerere referitor la plata contribuției de 7%, precum și la capătul de cerere referitor la plata primei de concediu pe 2002.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că potrivit art.317 alin.l pct.l, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
Verificând procedura, instanța a constatat că pentru ziua de 9 mai 2006, data la care s-a judecat recursul, nu a fost îndeplinită procedura cu o mare parte din recurenți (filele 19-116 dosar nr.999/CAF/2006 al Curții de APEL CRAIOVA ).
In consecință, s-a apreciat că prin necitarea recurenților s-a încălcat principiul contradictorialitătii și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.317 alin.l pct.l Cod pr.civilă, astfel că instanța a admis contestația în anulare și a anulat decizia nr.561/23.11.2006 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal și a rejudecat recursul formulat.
In ceea ce privește recursul, instanța a reținut că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Raportul de serviciu al polițistului este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale polițistului.
Prin legea specială nu este prevăzută o normă de competență materială derogatorie de la dreptul comun, care în acest caz îl constituie dispozițiile Legii 188/1999, așa încât în speță competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ.
In conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul art.60 al Ordonanței, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de Ia această dată, polițiștii trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Insă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2005.
La data pronunțării soluției de către Tribunalului Dolj, Legile 507/2003 și 511/2004 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Cele două legi bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul polițistului de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.l alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produs pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Potrivit art.3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, în speță la finalul anului când încetează suspendarea anuală.
Pentru aceste considerente, pârâții nu au fost obligați la plata primelor de concediu pentru anii 2002, deoarece pentru plata acestor sume a operat prescripția extinctivă a dreptului la acțiune, urmând însă a fi obligați pârâții la plata primelor de concediu pentru anii 2003,2004,2005.
În ceea ce privește obligarea pârâților la plata sumelor reținute în cuantum de 7% cu titlu de contribuție la fondul de sănătate, Curtea a apreciat că instanța de fond în mod corect a reținut că acestea nu se datorează.
Potrivit dispozițiilor din Legea 360/2002, privind statutul polițistului, polițistul are dreptul la uniformă, echipament specific, alocație pentru hrană, asistență socială și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Potrivit HG 677/2003, polițiștii beneficiază de asistență medicală și medicamente în mod gratuit, doar cu condiția de a achita contribuția de 7% de asigurări de sănătate.
In consecință, prevederile legale care reglementează plata contribuției la asigurările de stat se aplică și polițiștilor și nu înlătură obligația de a contribui la plata fondului asigurărilor de stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Inspectoratul de Poliție al Județului D, invocând existența unei greșeli materiale, în sensul că, deși în motivarea deciziei se menționează că OG nr.38/2003 a intrat în vigoare la data de 01.01.2004, dată de la care polițiștii trebuie să beneficieze de prima de vacanță, în dispozitiv instanța a hotărât ca perioada pentru care polițiștii aveau dreptul la prima de vacanță este 2003-2005.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.
Examinând decizia sub aspectul motivului invocat, instanța apreciază că este întemeiată contestația în anulare formulată, întrucât în speță este aplicabilă OG nr.38/2003, care reglementează, drepturile salariale ale polițiștilor începând cu 1 ianuarie 2004, astfel că în mod greșit instanța de recurs a acordat acestora prima de concediu și pentru anul 2003, deși în considerente reține această situație.
Prin urmare motivul invocat încadrându-se în dispozițiile art.318 teza a I-a Cod procedură civilă, va fi admisă contestația în anulare formulată, va fi anulată decizia nr.926/20.03.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- și va fi rejudecat recursul formulat de reclamanți.
Rejudecând acest recurs Curtea constată că, alarizarea polițiștilor a fost reglementată expres și unitar prin OG 38/2003, act normativ care a intrat în vigoare, conform art.60, la 01 ianuarie 2004.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, la plecarea în concediu, polițistul are dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Din analiza prevederilor art.60 și art.37 alin.2 din OG 38/2003, Curtea constată că funcționarii publici cu statut special, care se încadrează în categoria polițiștilor, au dreptul să primească primă de concediu începând cu 1 ianuarie 2004.
Pentru perioada anterioară acestei date sunt aplicabile în materia salarizării polițiștilor prevederile din Legea 138/1999.
S-a omis a se observa reglementarea cuprinsă în alin.2 al aceluiași art.78 din Legea 360/2002, reglementare care conține norma tranzitorie în materia salarizării polițiștilor.
Astfel, textul respectiv dispune că, până la intrarea în vigoare a Legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de modul în care este redactat textul citat și de conținutul acestuia, se constată că în materia salarizării polițiștilor nu sunt aplicabile prevederile Legii 188/1999, ci acelea conținute în Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Legea 138/1999, aplicabilă de la data intrării în vigoare a statutului polițistului, respectiv Legea 360/2002, și până la 01.01.2004, când a intrat în vigoare art.37 alin.2 din OG 38/2003, nu a prevăzut acordarea primei de concediu pentru personalul care intra sub incidența acestei legi.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind acordarea primei de concediu de odihnă prevede că în anii 2002-2003 acest text nu era în vigoare și deci nu putea fi suspendat, suspendarea poate să vizeze numai o normă legală existentă, producătoare de efecte juridice, și nu ceea ce nu există.
Suspendarea a intervenit ulterior anului 2004, prin legi speciale, însă obiectul pretențiilor îl constituie prima de concediu pentru anii 2002 și 2003, perioadă în care textul art.37 nu avea aplicabilitate, pentru motivul că, pe de o parte, în anul 2002 legea nici nu a fost adoptată, iar după data adoptării - ianuarie 2003, chiar în cuprinsul ordonanței, în art.60, s-a indicat data de intrare în vigoare a acesteia, respectiv data de 01 ianuarie 2004.
Curtea arată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999, deoarece în materia salarizării polițiștilor, în baza art.78 alin.2 din Legea 360/2002, erau aplicabile dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, drepturi reglementate prin Legea 138/1999.
În ceea ce privește obligarea pârâților la plata sumelor reținute în cuantum de 7% cu titlu de contribuție la fondul de sănătate, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că acestea nu se datorează.
Potrivit dispozițiilor din Legea 360/2002, privind statutul polițistului, polițistul are dreptul la uniformă, echipament specific, alocație pentru hrană, asistență socială și psihologică, proteze, precum și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Potrivit HG 677/2003, polițiștii beneficiază de asistență medicală și medicamente în mod gratuit, doar cu condiția de a achita contribuția de 7% de asigurări de sănătate.
In consecință, prevederile legale care reglementează plata contribuției la asigurările de stat se aplică și polițiștilor și nu înlătură obligația de a contribui la plata fondului asigurărilor de stat.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va fi admis recursul reclamanților, va fi modificată în parte sentința nr.119 din 17 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.1669/CA/2005, în sensul că se va admite în parte acțiunea și vor fi obligați pârâții la plata către reclamanți a primelor de concediu pe perioada 2004-2005, reactualizate la data plății efective.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței cu privire la capătul de cerere referitor la plata contribuției de 7%, precum și la capătul de cerere referitor la plata primelor de concediu pe anii 2002-2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul IPJ D împotriva deciziei 926 din data de 20 martie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CRAIOVA.
Anulează decizia nr.926/20.03.2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA. în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de reclamanți, modifică în parte sentința nr.119 din 17 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.1669/CA/2005, în sensul că obligă pârâții la plata către reclamanți a primelor de concediu pe perioada 2004-2005, reactualizate la data plății efective.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la capătul de cerere referitor la plata contribuției de 7%, precum și la capătul de cerere referitor la plata primelor de concediu pe anii 2002-2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 3 ex/15.06.2009
Jud.cont.: C,
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Sanda Lungu
