Alte cereri. Decizia 588/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.588/CA
Ședința publică din 13 2008.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurenții pârâți - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T - - cu sediul în T,-, jud.T, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - cu sediul în B,--6, sect.5, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B, sect.1,- și recurentul chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin mandatarul său ales - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - cu sediul în T,- bis, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1462/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți - G, - toți cu domiciliul în T,-, jud.T și intimatul pârât - CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII - cu sediul în B, sect.1,--3, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanții G, și - au chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului T, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru a se dispune obligarea acestora la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar, pentru perioada 01 septembrie 2002 - 31 martie 2006, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuia acordat până la data achitării efective a sumelor cuvenite și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidențe, precum și la plata sumelor de bani reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană 12 B calculată de la 5 mai 2003 și până la data introducerii acțiunii, actualizate.
Reclamanții au chemat în garanție și Ministerul Finanțelor Publice pentru a fi obligat să asigure Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate.
In motivare, reclamanții arată că sunt lucrători de poliție (agenți), în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T, desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, însă, în conformitate cu art. 28 din nr.OUG 43/2002, colegi de-ai lor, ofițeri de poliție judiciară, detașați la. și având aceleași atribuții, sunt salarizați diferențiat, deși complexitatea cauzelor în care sunt implicați cu toți este ridicată, condiții în care se încalcă fragrant egalitatea în drepturi, principiu consacrat în art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și particularizat în art. 2 lit. 2 din nr.OG 137/2000, precum și dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții ce consacră dreptul la o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală.
Se mai susține că acordarea sporului de 30% doar anumitor categorii de lucrători ai poliției judiciare nu poate conduce la asigurarea incoruptibilității în rândul poliției judiciare în condițiile în care au aceleași atribuții, respectiv efectuează acte de urmărire penală, sub directa supraveghere a procurorului, primesc dispoziții direct de la procuror ce le sunt obligatorii și nu există diferențe pe fond sub aspectul complexității cauzelor soluționate, iar discriminarea invocată este recunoscută prin Hotărârea nr. 219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a stabilit că aspectele prezentate au avut ca efect un tratament diferențiat.
Reclamanții mai învederează că, în calitate de funcționari publici cu statut special li se cuvine și norma de hrană 12 B, de care beneficiază personalul căruia i se aplică statutul polițistului care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române și în raport de care sunt discriminați pentru că execută același gen de activități polițienești, au același grad de pregătire și unii dintre ei nu fac parte din poliția judiciară.
Prin sentința civilă nr.1462 din 27 iunie 2008 Tribunalul Tulceaa respins excepțiile ca nefondate, a admis cererea formulată de reclamanții G, și -, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, cu sediul în T, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca fondată în parte.
A obligat primele 3 pârâte, Inspectoratul de Poliție al Județului T, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, la plata despăgubirii reprezentând sporul de 30% cuvenit și neacordat reclamanților pentru perioada 01.09.2002-29.03.2006, actualizată, cu indicele de inflație la data plății.
A obligat chemata în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plății.
Și a obligat primele 2 pârâte, Inspectoratul de Poliție al Județului T și Inspectoratul General al Poliției Române, să facă mențiunile necesare în evidențele privind salarizarea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut:
Reclamanții îndeplinesc funcția de lucrători de poliție (agenți) în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispoziții art. 201 alin. 3 din Codul d e procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004, privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii Departamentului Național Anticorupție sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art. 6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul T care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcției pe care o aveau, o muncă egală, rezultă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați, și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Or, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, și anume: art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea Nr. 27/2004, și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
De altfel, prin Hotărârea nr. 219/1 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat această discriminare reținându-se, pe de altă parte, că prin nr.OUG 27/29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul justiției s-a eliminat inegalitatea creată, fiind reglementată unitar salarizarea categoriilor menționate în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, păstrându-se numai delimitarea firească a gradului profesional și a funcției îndeplinite.
S-a subliniat în cuprinsul hotărârii că din compararea textelor normative care reglementează desfășurarea activității, atribuțiilor și controlul asupra actelor efectuate de ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul și respectiv din cadrul rezultă întrunirea cumulativă a condițiilor de analogie care decurg din suma împrejurărilor date de reglementările în speță, aplicabile categoriilor de ofițeri și agenți de poliție judiciară reținându-se că, indiferent de Direcția în cauză, aceștia efectuează numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurori, sub directa coordonare, supraveghere și control a acestora, dispozițiile procurorilor sunt obligatorii pentru aceștia și că, deși cauzele sunt diferite, sub aspect practic, cele două categorii se află într-o situație analogă.
S-a concluzionat, în continuare că, prin aplicarea dispozițiilor legale în discuție, nu s-a vizat aplicarea unui tratament diferențiat, dar efectul acestor împrejurări, coroborate la situația de fapt, a dus la nașterea unui tratament diferențiat implicit care atrage, subsecvent, excluderea ofițerilor de poliție judiciară, alții decât cei care activează în cadrul, de la acordarea sporului de 30%.
Rezultă, prin urmare, că beneficiază de acest spor de 30% ca o consecință a constatării discriminării și lucrătorii de poliție (agenți) care au efectuat acte de cercetare penală, în perioada menționată, numirea în calitate de organe de cercetare penală, în perioada menționată, numirea în calitate de organe de cercetare ale poliției judiciare prin dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române venind să recunoască o atare calitate pe care au îndeplinit-o și înainte, având un caracter oarecum formal și care nu limitează dreptul de a beneficia de sporul în discuție doar la perioada ulterioară acestei numiri.
Sumele datorate cu titlu de spor vor fi acordate generic, urmând ca instituțiile pârâte, în funcție de datele pe care le au la dispoziție, să stabilească, să determine care dintre reclamanți și pentru ce perioadă îndeplinesc cumulativ cele două condiții arătate, respectiv pe de o parte lucrător de poliție și care lucrător a efectuat acte de cercetare penală, pentru intervalul anterior numirii în calitate de lucrători de poliție judiciară și, respectiv calitatea de ofițer de poliție judiciară, prin OUG nr.134/2005, cu intrare în vigoare din 10 octombrie 2005, sporul de 30% este prevăzut și pentru agenții de poliție judiciară.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este de subliniat că citarea în cauză a acestei instituții nu s-a realizat pentru a se dispune obligarea la plata sumelor de bani cerute, ci, în virtutea dispozițiilor art.27 din OG nr.37/2000 care obligă la citarea sa în cauzele în care se invocă discriminarea, așa încât va fi respinsă excepția, între reclamanți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, neexistând raporturi juridice de muncă.
Instanța va respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române, întrucât potrivit art. 5 și 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002, Inspectoratele județene de poliție, deci inclusiv T, sunt unități teritoriale din subordinea, iar datorită acestei subordonări această din urmă pârâtă este cea care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților teritoriale, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator secundar de credit, verifică și controlează cum unitățile subordonate își îndeplinesc sarcinile cu privire la fondurile bugetare și extrabugetare și, ca atare, această pârâtă are calitatea procesuală pasivă tocmai pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente nu operează pentru că situația discriminatorie în cauză a fost constatată prin Hotărârea nr. 219/1 august 2008, iar conform art. 21 alin. 2 din Nr.OG 137/2000, termenul curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei, fiind evident că, indiferent de forma discriminării, anterior constatării ei, nu s-ar fi recunoscut dreptul la sporul de 30% reclamanților.
In ceea ce privește norma de hrană, se impune a se releva că, potrivit anexei la HG nr. 65/2003, norma 12 B reprezentând supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale se acordă gratuit personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura (situația la care s-au raportat reclamanții invocând discriminarea).
Față de dispozițiile Legii nr. 218/2002, este evident că inspectoratele județene de poliție nu fac parte din structura, ci se află în subordinea acestuia, astfel că funcționarii publici cu statut special din cadrul acestora nu pot beneficia de sporul de hrană 12 B, iar în ceea ce privește discriminarea, pe lângă faptul că o asemenea situație nu a fost constatată de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, nu s-a venit cu argumente concrete care să impună concluzia că s-au inclus distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, în interpretarea dată discriminării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nefiind administrate probe într-un sens sau altul.
Așa fiind, în raport de cele expuse, urmează a respinge excepțiile prescrierii dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondate și a admite cererea ca fondată în parte.
Urmează a obliga primele 3 pârâte, Inspectoratul de Poliție al Județului T, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, la plata despăgubirii reprezentând sporul de 30% cuvenit și neacordat reclamanților pentru perioada 01.09.2002-29.03.2006, actualizată, cu indicele de inflație la data plății.
Urmează a obliga chemata în garanție Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plății.
Urmează a obliga primele 2 pârâte, Inspectoratul de Poliție al Județului T și Inspectoratul General al Poliției Române, să facă mențiunile necesare în evidențele privind salarizarea reclamanților.
Urmează a respinge capătul 4 din cerere, privind acordarea c/valorii normei de hrană 12 B, ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T - T,INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin mandatarul său ales - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Prin recursul declarat de IPJ T invocă ca motive de nelegalitate încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 28 din nr.OUG43/2002 care prevede că sporul de 30% este prevăzut doar pentru ofițerii de poliție ori reclamanții din cauza de față sunt agenți de poliție care nu au fost detașați la DNA.
2) Al doilea motiv de recurs se referă la încălcarea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești pentru că a adăugat la lege - acordând ceea ce legea nu a prevăzut.
3) Al treilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța nu a observat că reclamanții nu au fost detașați la PNA și ca atare nu pot primi sporul solicitat.
Prin recursul său MIRA invocă ca motiv de nelegalitate:
1) respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 și momentul anterior cu 3 ani anterior datei introducerii cererii de chemare în judecată.
2) Inadmisibilitatea actului în raport cu obiectul acesteia pentru că prin admiterea acțiunii instanța a înlăturat de la aplicare prevederile nr.OG38/2003 substituindu-le cu cele ale nr.OUG43/2002.
Pe fond se susține că în raport cu activitatea pe care o au salarizarea reclamanților s-a făcut potrivit nr.OG38/2003.
Prin recursul său Române invocă aceleași motive de recurs ca MIRA.
Prin recursul MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin mandatarul său ales - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - invocă în esență că nu poate fi obligat în cazul cererii de chemare în garanție pentru că nu decide asupra bugetelor ministerelor.
Recursurile sunt fondate și ele vor fi analizate împreună pentru că tind la aceeași finalizare.
Reclamanții sunt polițiști angajați ai
În raport cu calitatea pe care o au salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse îi nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale Polițiștilor.
Cererea de chemare în judecată are ca temei de drept dispozițiile art.28 alin.5 din nr.OUG43/2002 în vigoare până la data de 29.03.2006 când au fost abrogate prin art. 41 lit.e din nr.OUG27/2006.
Potrivit art.28 alin.5 din nr.OUG42/2002 - ofițerii și agenții de poliție detașați la DNA beneficiază de un spor de salariu de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Din textul de lege sus citat rezultă că, condiția esențială pentru a beneficia de acest spor este de a fi detașat la.. condiție neîndeplinită de nici unul dintre reclamanți.
Referitor la discriminarea pe care reclamanții își întemeiază acțiunea și pe care instanța a avut-o în vedere la admiterea acțiunii - respectiv dispozițiile art.12 și 27 din nr.OUG137/2000.
Prin mai multe decizii Curtea Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art.12 și 27 din nr.OUG137/2000.
Astfel prin decizia nr.818 din 03 iulie 2008 Curtea Constituțională a reținut că textele de lege sus citate sunt neconstituționale pentru că conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau ale substituiri cu norme cuprinse în alte acte normative.
Se reține că aceste texte de lege sunt evident neconstituționale întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat de art.1 alin.4 din Constituție și art. 61 alin.1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Rezultă că instanța a reținut greșit că reclamanții sunt discriminați pentru că potrivit dispozițiilor legale sus analizate diferența de salarizare între cele 2 categorii de polițiști nu are un caracter arbitrar ele sunt determinate de lege - în funcție de calitatea pe care o au reclamanții sunt salarizați conform nr.OG38/2003 iar ofițerii și agenții de poliție detașați la DNA beneficiază de sporul de 30% reglementat de nr.OUG43/2002.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor în cadrul DNA are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura MIRA respectiv Parchetul de pe lângă J precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată responsabilitate diferită datorată complexității activității desfășurate de instituția în care sunt detașați.
Rezultă că sub aspectele mai sus arătate acțiunea este nefondată.
În ce privește respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune aceasta este nefondată pentru că data de la care reclamanții au luat cunoștință de presupusa faptă de discriminare este data la care a fost publicată în Monitorul Oficial nr.OUG43/2002.
Reluând asupra celor de mai sus se constată că toate recursurile sunt fondate urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă să fie admise și modificată în parte sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea.
Cu privire la recursul aceste este fondat și va fi respinsă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine în principiu tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros.
Prin urmare obligația de garanție sau de despăgubire care justifică incidența nu există în cauză - astfel că cererea va fi respinsă.
Vor fi menținute dispozițiile din sentință privind respingerea capătului 4 din cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile în contencios administrativ declarate de recurenții pârâți - INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T - - cu sediul în T,-, jud.T, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - cu sediul în B,--6, sect.5, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B, sect.1,- și recurentul chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin mandatarul său ales - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - cu sediul în T,- bis, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1462/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți - G, - toți cu domiciliul în T,-, jud.T și intimatul pârât - CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII - cu sediul în B, sect.1,--3.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea.
Respinge cererea de chemare în garanție a
Menține dispoziția din sentință privind respingerea capătului 4 de cerere privind acordarea contravalorii normei de hrană.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
red.jud.hot.
red.jud.dec./17.11.2008
dact.gref.
4 exemp./20 2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
