Alte cereri. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 64/
Ședința publică din 9 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 3: Pinte
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V și de (fost ) împotriva sentinței civile nr. 227/ din 22.09.2008 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta-intimată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V, lipsă fiind intimatul-recurent (fost ) și intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că intimatul-recurent (fost ) a depus, prin serviciul de registratură, precizări scrise.
Reprezentanta Administrației Finanțelor Publice a Municipiului V depune la dosar delegația de reprezentare în instanță, precum și nota privind restituirea/rambursarea unor sume nr. 45605/16.12.2008.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurenta-intimată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Precizează că intimatului i s-a restituit diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa pe poluare instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Cu privire la recursul declarat de (fost ), consideră că recursul este tardiv formulat. La dosar nu există nici o dovadă din care să reiasă că acesta ar fi comunicat instanței de fond noul domiciliu.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 227/CA/22.09.2008, Tribunalul Vasluia admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice V, a admis în parte cererea formulată de reclamantul, domiciliat în V,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice V, cu sediul în V,-, jud. V, a respins cererea formulată de același reclamant în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în V,-, jud. V, a anulat adresa nr. 13184/09.04.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice V, și chitanța seria - nr. -/04.04.2008, emisă de Trezoreria V, și a obligat-o pe pârâta Administrația Finanțelor Publice V să restituie reclamantului diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa pe poluare datorată potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu dobânzile legale aferente până la data restituirii.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 43,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, instituită prin Legea nr. 343/2006 de modificare și completare a Codului fiscal, percepută reclamantului cu ocazia înmatriculării autovehiculului achiziționat de acesta din alt stat membru al UE, contravine dispozițiilor art. 90 par. 1 din Tratatul Comunității Europene, iar prin art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 s-a stabilit că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil pe perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite de normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs reclamantul (fost ) și pârâta Administrația Finanțelor Publice
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat că prima instanță trebuia să o oblige pe pârâtă să îi restituie toată suma pe care a plătit-o cu titlu de taxă specială pentru autoturisme.
În motivarea recursului său, pârâta Administrația Finanțelor Publice Vac riticat dispoziția de obligare la plata cheltuielilor de judecată arătând că, neavând culpă procesuală, nu trebuia să fie obligate la plata acestora.
A mai invocat pârâta și faptul că, în condițiile în care s-a făcut aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, prima instanță nu trebuia să acorde și dobânzi, având în vedere că nu sunt prevăzute de acest act normativ.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile și analizând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, constată că următoarele:
Recursul declarat de reclamantul (fost ) este tardiv.
Potrivit dispozițiilor art. 301 din Codul d e procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, sentința atacată a fost comunicată recurentului la data de 24.10.2008 (fila 33 din dosarul primei instanțe).
Calculând termenul de 15 zile potrivit prevederilor art. 101 alin. 1 și 4 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că termenul de recurs s-a împlinit la data de 10.11.2008, iar recursul a fost declarat la data de 17.11.2008 (fila 6 din dosarul instanței de recurs).
Prin urmare, a fost încălcat termenul de recurs prevăzut de art. 301 din Codul d e procedură civilă.
În speță, susținerea reclamantului potrivit căreia comunicarea hotărârii s-a făcut la o altă adresă deoarece el și-a schimbat numele și adresa de domiciliu informând instanța despre aceste aspecte, nu poate fi primită pentru următoarele motive:
Curtea constată că la termenul de judecată din data de 23.06.2008, când au avut loc dezbaterile judiciare în primă instanță, reclamantul a depus la dosar un înscris în care arătat că se numește și are adresa de domiciliu în V,-, jud. V (fila 21). Comunicarea hotărârii atacate s-a făcut la data de 24.10.2008, pentru adresa și numele indicate de reclamant la ultimul termen de judecată. Reclamantul a informat instanța de recurs abia la data de 06.02.2009 despre modificările intervenite în ceea ce privește numele și adresa de domiciliu, fără însă a depune dovezi din care să rezulte aceste aspecte.
În aceste condiții, comunicarea hotărârii s-a realizat în conformitate cu prevederile legale, iar faptul schimbării numelui și a adresei de domiciliu nu poate fi luat în seamă de vreme ce nu s-au respectat prevederile art. 98 din Codul d e procedură civilă potrivit cărora schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, sub pedeapsa neluării ei în seamă.
În consecință, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul (fost ).
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice V, Curtea reține următoarele:
În situația în care un stat membru al Tratatului Comunității Europene este obligat să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului comunitar, așa cum este cazul în prezenta speță, această rambursare, în absența unei reglementări comunitare în domeniu, poate fi solicitată cu respectarea condițiilor de formă și de fond stabilite de către diferitele legislații naționale, înțelegându-se însă că aceste condiții nu ar putea fi mai puțin favorabile decât cele referitoare la reclamațiile asemănătoare de natură internă și nici nu ar face imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară (Hotărârea CJCE din 14.12.1995, C-312/93,. I p. -4599, punctul 12, și Hotărârea CJCE din 08.02.1996, C-212/94,. I p. -389, considerentul 71).
În acest context, Curtea consideră că dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt de natură a împiedica realizarea efectivă a dreptului la restituirea integrală a taxei percepute de stat, pe care reclamantul o obține în temeiul dreptului comunitar. Constatând, deci, incompatibilitatea acestor prevederi legale naționale cu dreptul reclamantului conferit prin intermediul dispozițiilor comunitare, Curtea consideră că primei instanțe îi revenea obligația să elimine aplicarea art. 11 pentru a realiza protecția integrală a dreptului reclamantului la restituirea sumei de bani percepute de stat contrar dreptului comunitar.
Având în vedere însă că recursul reclamantului este tardiv, ceea ce echivalează cu lipsa sa, Curtea, pentru a nu agrava situația pârâtei în propria cale de atac, nu ia în seamă cererea reclamantului de a i se restitui integral suma de bani pe care a plătit-o cu titlu de taxă specială pentru autoturism, însă are în vedere considerațiile de mai sus în analizarea criticii recurentei Administrația Finanțelor Publice V referitoare la dobânda acordată reclamantului de prima instanță.
Prin urmare, de vreme ce, așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt de natură a împiedica realizarea efectivă a dreptului la restituirea integrală a taxei percepute necuvenit de stat, ele nu pot fi avute în vedere, așa cum susține pârâta, pentru a se reține că aceasta nu datorează dobândă.
Pe de altă parte, dreptul la dobândă pentru sumele de bani care se restituie ori se rambursează plătitorilor este reglementat de art. 124 din Codul d e procedură fiscală potrivit căruia în cazul în care se constată că plata umelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Cum în prezenta cauză s-a hotărât restituirea unei sume de bani plătită fără temei legal, este normal ca pentru această sumă să se aplice prevederile art. 124 din Codul d e procedură fiscală și să se acorde dobânda corespunzătoare.
Dacă s-ar admite teza pârâtei recurente, conform căreia nu datorează dobândă pentru că nu este prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, ar însemna ca pe perioada de timp cât a beneficiat de suma plătită nelegal bugetul de stat s-a îmbogățit pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință, ceea ce contravine principiului reparației în natură și integrală a prejudiciului.
Neîntemeiată este și critica referitoare la cheltuielile de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere că pârâta a fost obligată să restituie o anumită sumă de bani reclamantului, instanța de recurs consideră că pârâta se află în culpă procesuală, aspectele invocate de aceasta neavând nici o relevanță în acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea constată însă că adresa nr. 13184/09.04.2008 și chitanța nr. -/04.04.2008, seria -, nu au valoarea unui act administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de art. 41 din Codul d e procedură fiscală și nici a unui act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, și ca atare nu pot face obiectul controlului de legalitate.
Prin adresa nr. 13184/09.04.2008, comunicată reclamantului, organul fiscal îi aduce la cunoștință acestuia că nu există cadru legal pentru restituirea taxei de primă înmatriculare, iar chitanța nr. -/04.04.2008, seria -, reprezintă dovada plății sumei de 5441,16 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturism.
Instanța de recurs constată că înscrisurile susmenționate nu cuprind manifestări exprese de voință în sensul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații fiscale care să producă efecte juridice pentru reclamant. o exteriorizare a voinței organului fiscal de a produce în mod direct efecte juridice, nu se poate reține că s-a adus o atingere unui drept sau unui interes legitim al reclamantului.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V împotriva sentinței civile nr. 227/CA/22.09.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o va modifica în parte, și va respinge capătul de cerere privind anularea adresei nr. 13184/09.04.2008 și a chitanței nr. -/04.04.2008, seria -.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 227/CA/22.09.2009 a Tribunalului Vaslui.
Admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V împotriva sentinței civile nr. 227/CA/22.09.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge capătul de cerere privind anularea adresei nr. 13184/09.04.2008 și a chitanței nr. -/04.04.2008, seria -.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.02.2009.
Președinte, judecător, judecător,
--- - - - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Vaslui
Judecător:
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Roșculeț Leocadia, Pinte
