Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 63/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 63/
Ședința publică din 9 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, C, împotriva sentinței civile nr. 1013/ din 14 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 18/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recurenții au depus, prin serviciul de registratură, practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1013/CA/14.11.2008 Tribunalul Iași - Comercial și Contencios administrativ a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în raport de reclamanta, ca neîntemeiată.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții -, -, -, -, -, -, C și, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. I, str. - nr.17-19, -hica,. 2A-2B în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I, cu sediul în mun. I, str. -, nr.17-19, -hica,. 2A-2B, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței s-a reținut că, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în raport de reclamanta se constată că acesta este neîntemeiată motivat de faptul că dreptul la acțiune al reclamantei în ceea ce privește plata celor 2 sporuri s-a născut după încetarea suspendării legale a prevederilor art. 31 alin. 1 prin nr.OUG 92/2004, astfel încât în raport de data nașterii dreptului la acțiune nu s-a împlinit termenul general de prescripție prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, astfel încât excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de către instanța de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, se constată că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată având în vedere următoarele argumente:
Prevederile Legii nr. 188/1999 în ceea ce privește drepturile salariale de care poate beneficia funcționarul public au primit o nouă reglementare în urma modificării legii cadru prin Legea nr. 161/2003.
Din analiza coroborată și interpretarea logică, gramaticală și sistematică a dispozițiilor art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 188/1999 reiese că salarizarea funcționarilor (stabilirea expresă a drepturilor de natură salarială ) se face printr-o lege unitară privind sistemul de salarizare al funcționarului public astfel încât dispozițiile alin. 1 al art. 31 au caracter supletiv, de recomandare, drepturile salariale ce se cuvin funcționarilor publici (inclusiv sporurile și suplimentele) urmând a fi stabilite efectiv prin act normativ unitar.
Prin urmare, structura salariului funcționarului public astfel cum este definită în art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 constituie o normă generală și nu reprezintă o dispoziție legală imperativă, funcționarii publici având doar o vocație eventuală la încasarea tuturor sporurilor prevăzute de norma legală precitată în raport și de prevederile legii unitare privind salarizarea.
Din analiza prevederilor nr.OUG 92/2004; nr.OG 2/2006 și nr.OG 6/2007 ce au reglementat succesiv salarizarea funcționarilor publici reiese că legiuitorul nu a prevăzut expres și dreptul acestora la a încasa suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, nefiind măcar stabilit un eventual coeficient al acestor 2 suplimente.
Este adevărat că prin prevederile nr.OUG 92/2004 au fost suspendate prevederile art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 în perioada 2004-2006 (până la OG nr. 2/2006 ) însă această suspendare a prevederilor legale precitate nu este de natură a crea o vocație concretă a funcționarilor publici reclamanți la a încasa cele 2 suplimente.
Voința legiuitorului ce rezultă fără echivoc din prevederile nr.OUG 92/2004; nr.OG 2/2006 și nr.OG 6/2007 a fost de neacordare a celor 2 suplimente, voință perfect legală atâta timp cât legea generală, art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 188/1999, dă dreptul legiuitorului ca prin "lege" specială să stabilească drepturile salariale efective ce se cuvin funcționarului public.
În lipsa unui text de lege expres în actele normative privind salarizarea funcționarilor publici care să confere vocație concretă la încasarea celor 2 suplimente precum și în lipsa unui coeficient al celor 2 suplimente stabilit de către legiuitor, tribunalul nu își poate depăși atribuțiile și funcțiunea instituită prin Legea nr. 303 și 304/2004 și Cod procedură civilă și să legifereze în locul legiuitorului și în favoarea funcționarilor reclamanți prin obligarea pârâtei la plata contravalorii celor 2 suplimente începând cu 01.06.2006.
Față de argumentele mai sus invocate instanța nu săvârșește o denegare de dreptate astfel cum eronat susțin reclamanții.
De asemenea, funcționarii publici reclamanți nu se află într-o situație discriminatorie în raport de alți funcționari publici din cadrul Caselor Județene de Pensii C-S și S care în baza a două hotărâri judecătorești au încasat contravaloarea celor 2 sporuri, nefiind incidente prevederile art. 1 alin. 2 lit. i) din nr.OUG 137/2000, atâta timp cât legea de salarizare a funcționarilor publici nu dă dreptul acestora la a încasa contravaloarea celor 2 suplimente, fiind mai mult decât evident că prin cele 2 hotărâri judecătorești indicate s-a ajuns la depășirea atribuțiilor conferite puterii judecătorești prin legiferarea coeficientului celor 2 suplimente.
În consecință, în raport de argumentele anterior expuse, s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, susținând că plata celor două sporuri de câte 25% li se cuvine, atât timp cât acestea sunt prevăzute expres în art. 31 din Legea nr. 188/1999.
Mai arată recurenții că însăși suspendarea drepturilor privind aceste categorii de sporuri a fost nelegală și neconstituțională, că limitarea unor drepturi conferite prin lege este lovită de nulitate, deoarece le este garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament.
Recursul este fondat.
Reclamanții, funcționari publici ai Casei Județene de Pensii I, au solicitat plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în același procent, conform art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999.
Potrivit disp. art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici(în forma anterioară art. 29), pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și la cel corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin G nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin G nr. 2/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr. 188/1999 constituie legea cadru, astfel încât reclamanții-intimați, ca funcționari publici, au dreptul să primească și cele două sporuri, care sunt evidențiate expres în lege.
Împrejurarea că legiuitorul intenționează, într-un viitor incert, să elaboreze o altă lege și să implementeze un sistem unitar de salarizare a tuturor funcționarilor publici nu justifică în nici un mod neacordarea celor două sporuri legale, atât timp cât ele fac parte din salariu. Dimpotrivă, intenția legiuitorului, care, din motive de ordin financiar, a suspendat succesiv acordarea acestor sporuri, fost ca ele să figureze ca elemente componente ale salariului funcționarului public, iar neprevederea ulterioară a unor cuantumuri ori condiții de acordare nu constituie un aspect de natură a duce la concluzia că nu se impune aplicarea concretă a acestor dispoziții legale.
Culpa legiuitorului, care nu a mai intervenit cu precizări privind modul de acordare a sporurilor ce fac parte din salariu ( prin ordonanță de guvern, lege sau norme metodologice) nu trebuie răsfrântă asupra reclamanților funcționari publici, fapt ce ar afecta grav dreptul la muncă și la corecta și justa remunerare a acestora.
Sporurile prevăzute de art. 31 lit."c" și"d" din Legea nr. 188/1999 sunt deja"legiferate", însuși legiuitorul readucându-le din nou în vigoare, iar actul instanței de a recunoaște caracterul obligatoriu al unor dispoziții legale nu se poate subsuma actului de legiferare.
Nu în ultimul rând, este de menționat că suspendarea acordării celor două sporuri nu semnifică înlăturarea acestora, întrucât dacă aceasta ar fi fost voința reală a legiuitorului, forma în vigoare a art. 31 din lege nu ar fi fost cea citată. Acordarea sporului postului și a celui corespunzător treptei de salarizare se subscrie și exigențelor impuse de prevederile G nr. 6/2007, ce stipulează drepturile funcționarilor publici la plata sporurilor și a altor drepturi salariale prevăzute de lege.
Raportat la aspectele arătate, apreciez că soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, impunându-se menținerea sentinței prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul declarat de reclamanții - împotriva sentinței civile nr. 1013/CA/14.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Admite acțiunea formulată de reclamanții: -, -, -, -, -, -, C și în contradictoriu cu pârâta casa Județeană de Pensii
Obligă pârâta să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul treptei în cuantum de câte 25% din salariul de bază începând cu data numirii în funcția publică și în continuare, la zi sau, după caz, până la data încetării exercitării acestei funcții, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
cu opinie separată, în sensul -
respingerii recursului
grefier
G
Red. -
05.03.2009
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
06.03.2009
2 ex.-
Opinie separată
Din cuprinsul art. 31 din Legea nr. 188/1999, cât și din prevederile art. 1 alin. 2 lit. a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, rezultă, fără echivoc, că problema salarizării în mod concret a funcționarilor publici urma să facă obiectul unei legi separate, legiuitorul urmărind, în mod explicit, implementarea, din anul 2006, unui sistem unitar de salarizare a funcționarilor publici.
Ca atare, suspendarea acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu a fost urmarea unor constrângeri bugetare, ci consecința directă și imediată a neelaborării și neadoptării legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, la care art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 face trimitere în mod expres.
, de către puterea legiuitoare, a legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, în cadrul căreia dreptul la suplimentul postului și dreptul la suplimentul corespunzător treptei de salarizare ar fi trebuit să își afle consacrarea, începând de la definirea acestora și terminând cu stabilirea cuantumului ori a sistemului de acordare, exclude, în acest caz, orice intervenție a puterii judecătorești în soluționarea oricărui diferend referitor la politica salarială promovată de puterea executivă și aprobată de puterea legislativă, având în vedere că misiunea constituțională a instanțelor judecătorești este, conform art. 126 alin. 1 din Constituție, de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective, lor nefiindu-le însă permis ca, în aplicarea legii, să înlocuiască sau să creeze norme de drept pe cale judiciară.
În prezenta cauză nu poate fi vorba de un refuz de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, este întunecată sau neîndestulătoare, ci de constatarea că, atât timp cât puterea legislativă nu a adoptat legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nici o altă lege care să reglementeze cuantumul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prevederea de la art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 nu se aplică, în conflictul de norme astfel apărut, legile ce detaliază modul de salarizare a funcționarilor publici prevalând în raport cu norma generală (Legea nr. 188/1999).
În absența legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, care ar fi trebuit să se bazeze pe sistemul de salarizare enunțat la alin. 1 al art. 31, reclamanților nu li se poate recunoaște dreptul de a primi suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru simplul motiv că legiuitorul nu a indicat, prin legea specială de salarizare, care sunt categoriile de funcționari care beneficiază de aceste drepturi, care sunt condițiile în care ele se acordă și în mod deosebit care este sistemul de calcul al acestor suplimente la salariul de bază.
Or, în condițiile în care salarizarea funcționarilor publici s-a realizat, în perioada de referință, prin acte normative cu valabilitate anuală, care reflectă voința legiuitorului în această etapă, începând cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 și terminând cu Ordonanța Guvernului nr. 10/2008, acte normative care au adoptat un cu totul alt sistem de salarizare, în cadrul căruia treapta de salarizare și funcția apar ca elemente ce sunt luate în calcul la stabilirea salariului de bază, și nu ca suplimente, instanța nu poate introduce în cauză un alt sistem de salarizare, neadoptat, completând astfel actul puterii legislative.
Pe de altă parte, instanța nu este în drept să oblige pârâta la plată pentru simplul fapt că nu există nici un act normativ care să permită cuantificarea celor două suplimente, stabilirea acestora de către instanță, la nivelul a 25% din salariul de bază, fiind arbitrară.
Ca atare, constatând că dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu și-a găsit materializarea în legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici de care depindea acordarea suplimentelor vizate, că salarizarea acestora se face în mod legal - și în prezent - după alte principii și norme decât cele enunțate la art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și că, prin acordarea celor două suplimente, instanța depășește atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și în fapt dreptul de a legifera, Curtea, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, trebuia să respingă recursul.
Judecător
--- -
op separată red. și tehnored.:
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
