Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 62/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 62/
Ședința publică din 9 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare introdus de Ministerul Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 895/ca din 10.10.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.895/CA/10.10.2008, Tribunalului Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului I; a obligat pârâții să plătească reclamantului sporul de fidelitate de 20% din salariul de bază, aferent perioadei 01.01.2005 -31.10.2005, actualizat la zi cu rata inflației până la data efectuării plății; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâților Inspectoratul Județean de Poliție I și Ministerul Internelor și Reformei Administrative la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2001-2003 și ca rămasă fără obiect pentru anii 2004 și 2005.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și din oficiu de către instanță, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de pârâții Inspectoratul Județean de Poliție I și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâților sumele necesare plății către reclamant a sporului de fidelitate de 20% din salariu de bază, aferent perioadei 1.01.2005 - 31.10.2005, actualizat la zi cu rata inflației până la data efectuării plății, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond că reclamantul a fost subofițer de poliție de la data de 17.08.1985 până la 24.08.2002 și agent de poliție de la acea dată până la 31.12.2005, când a încetat raporturile de serviciu, prin pensionare.
Obligația de plată a primelor de concediu și a sporului de fidelitate solicitate de reclamant revine în principal angajatorului, pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție I, însă și pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitatea sa de ordonator principal de credite, pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție I neputând efectua plata către reclamant în lipsa unor sume care să îi fie aprobate și virate în prealabil de ordonatorul principal de credite.
Astfel, instanța urmează a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, invocată din oficiu de către instanță.
Cu privire a fondul acțiunii, instanța constată că reclamantul a primit prima de vacanță pentru perioada 2004-2005 la data de 25.06.2008, astfel încât cererea sa având drept obiect plata primei de concediu pentru această perioadă este rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește cererea de obligarea pârâților la plata primelor de concediu aferente anilor 2001-2003, instanța reține că salarizarea polițiștilor a fost reglementată legal la art. 22 alin. 5 din Legea nr. 360/2002, text de lege în baza căruia a fost emisă nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ordonanța intrând în vigoare la 01.01.2004. În perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a Legea nr. 360/2002 și intrarea în vigoare a OG nr. 38/2003 modul de salarizare a polițiștilor a fost reglementat de Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare, națională, ordine publică și siguranță națională. Acest act normativ a fost aplicabil în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. 2 din Legea nr. 360/2002, potrivit căruia, până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Or, Legea nr. 138/1999 nu prevede acordarea primei de concediu.
Legea nr. 188/1999 la care face referire reclamantul s-ar fi aplicat doar dacă legiuitorul nu ar fi prevăzut în Legea nr. 360/2002 dispozițiile legale aplicabile în ce privește salarizarea polițiștilor în perioada de tranziție dintre intrarea în vigoare a acestei legi și aprobarea actului normativ de salarizare a polițiștilor ca funcționari publici cu statut special.
Așadar, cererea reclamantului de obligare pârâților la plata primelor de concediu aferente anilor 2001-2003 apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Cu privire la capătul de cerere vizând obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate ce i s-ar fi cuvenit pentru anul 2005, instanța constată că prin art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut dreptul polițiștilor la sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază. Această prevedere a fost completată prin Ordinul nr. 132/09.02.2004, în sensul că s-a stipulat că acest spor de până la 20% se calculează în funcție de vechime. Prin OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor, exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate prevăzut în favoarea polițiștilor prin art. 6 din OG nr. 38/2003 a fost suspendat pe tot parcursul anului 2005, însă dreptul în sine nu s-a stins, ci doar a fost imposibil de realizat în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul său. De altfel, începând cu data de 1.01.2006, dată de la care suspendarea a încetat, sporul de fidelitate a fost acordat polițiștilor, însă nu și pentru anul 2005, ci doar pentru viitor.
Dreptul continuă să existe până la adoptarea unei dispozițiile legale exprese contrare, fiind aplicabil principiul derivând din "teoria drepturilor câștigate". Ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale de această natură nu poate fi acceptată.
Orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție. Or, actul normativ prin care s-a suspendat exercitarea dreptului la prima de vacanță nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptat pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Prevederea legală prin care s-a suspendat acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005 avut caracter temporar, iar în prezent nu mai este în vigoare. Dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003 au fost în vigoare în toată această perioadă, dreptul la sporul de fidelitate acordat polițiștilor pentru 2005 fiind în ființă în întreaga perioadă menționată. Pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă lanudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în cei 6 ani de suspendare a exercițiului lui. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie golit de substanță și implicit de valoare.
Efectele produse de aceste acte normative, de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit, nu pot fi limitate decât în situația în care nu mai este în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul respectiv, aspect statuat cu forță juridică obligatorie de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXIII/2005 dată în interesul legii.
Obligația de plată acestor sume către reclamant revine în principal angajatorului, pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție I, însă și pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitatea sa de ordonator principal de credite, pârâtul IPJ neputând efectua plata către reclamant în lipsa unor sume care să îi fie aprobate și virate în prealabil de ordonatorul principal de credite. Așadar, acțiunea reclamantului urmează a fi admisă în parte, urmând a fi obligați pârâții la plata către reclamant a sporului de fidelitate pe anul 2005, reclamantul fiind îndreptățit în acel an, conform adeverinței depuse la dosar, până la data de 31.10.2005, data pensionării, la un procent al sporului de fidelitate de 20% din salariul de bază, sumă ce va actualizată cu rata inflației până la data efectuării plății.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâții Inspectoratul Județean de Poliție I și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, instanța apreciază că acesta are calitate procesuală pasivă în cererea de chemare în garanție, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocată de instanță din oficiu și de chematul în garanție fiind neîntemeiată și urmând a fi respinsă, fiind singura instituție abilitată să vireze pârâților sumele necesare achitării către reclamant a sporului de fidelitate. Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația, în conformitate cu prevederile art. 2 și 3 din HG nr. 208/2005, elaborării proiectului bugetului de stat, a legii bugetului de stat si raportului asupra proiectului bugetului de stat, precum si proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, precum și obligația urmăririi execuției bugetare.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B, considerând că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată la fond, în cauza având ca obiect drepturi bănești.
Arată recurenta Ministerul Economiei și Finanțelor că raportul de drept procesual se poate lega valabil doar între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecății. În calitatea sa de ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu avea posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale cuvenite angajaților proprii, în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care de altfel nici nu a solicitat fonduri în vederea efectuării plăților pretinse prin acțiune de reclamant, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței de fond în partea privind respingerea excepției privind lipsa sa de calitate procesuală pasivă în cauză și a cererii de chemare în garanție.
Intimații nu au depus întâmpinări.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului constată recursul ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
În speță, calitatea de angajator, respectiv de subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății revine Inspectoratului de Poliție al Județului I, ca structură teritorială, care are obligația verificării condițiilor de acordare și de stabilire a drepturilor salariale solicitate.
Conform prevederilor HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta reprezintă Statul, ca subiect de drepturi și obligații, în afara organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ. Astfel, Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în privința drepturilor salariale numai față de persoanele cu care are încheiate raporturi de serviciu sau de muncă.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție I nu le pot opune, în speță, un drept material care să le confere calitatea de parte în proces.
Față de această situație urmează a fi admis recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor B cu consecința modificării sentinței nr. 895/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință care urmează a fi modificată în parte, în sensul că va fi respinsă cererea privind chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Inspectoratul Județean de Poliție I și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile 895/CA/10.10.2008 pronunțată de Tribunalului Iași, pe care o modifică în parte.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Inspectoratul Județean de Poliție I și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.03.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
