Alte cereri. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 65/
Ședința publică din 9 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de reclamanta V și de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V împotriva sentinței civile nr. 231/ din 22.09.2008 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta-intimată-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V, lipsă fiind recurenta-intimată-reclamantă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța pune în discuție cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta
Reprezentanta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V consideră că nu sunt motive justificate pentru admiterea cererii de repunere în termenul de recurs formulată de De altfel, societatea reclamantă a avut la instanța de fond apărător ales și, de asemenea, nu crede că nu exista un reprezentant la societate care să poată prelua corespondența sosită.
Instanța admite cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta V, pentru motivele care vor fi arătate în hotărâre; în esență, este vorba de faptul că există documente medicale în dosar din care rezultă imposibilitatea obiectivă sa declarării recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V, solicită admiterea recursului, precizând că intimatei V, în conformitate cu dispozițiile art. 116 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, i-a fost compensată suma de restituit, reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule instituită prin nr.OUG 50/2008, cu obligațiile fiscale restante stabilite în sarcina persoanei juridice. În acest sens, a depus la dosar decizia de restituire nr. 27211/05.08.2008 și nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 27350/05.08.2008.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta V, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 231/CA/22.09.2008, Tribunalul Vaslui a admis acțiunea introdusă de reclamanta "" V în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice V și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, a anulat adresa nr. 7432/27.02.2008 și a obligat pârâta să îi restituie reclamantei suma de 2.829,63 lei și taxa pe poluare datorată potrivit nr.OUG 50/2008, cu dobânzile legale calculate până la restituirea efectivă.
A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta "" a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația finanțelor publice V anularea adresa nr. 7432/27.02.2008 emisă de -V și restituirea taxe de 2829,63 lei cu dobânzile legale până la data plății.
Potrivit dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare."
Astfel, procedurile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 01 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele iar după modificarea acestei legi prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale prevăzându-se categorii de persoane exceptate, cuantumul taxei speciale calculându-se conform formulei prevăzute de art. 214, indice 1, alin. 3, cod fiscal.
Această taxă nu este percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România.
Prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-au încălcat prevederile art. 90(1) din Tratat, astfel că și taxa a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea acestor prevederi, precum și ale Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005.
Reclamantul a achitat taxa specială conform dispozițiilor codului fiscal și calculației stabilite de Ministerul Finanțelor, obligația de plată a taxei echivalând cu un act administrativ de obligare la plată.
Împotriva actului administrativ-fiscal vătămător, reclamantul a formulat plângere prealabilă conform legii contenciosului administrativ.
Prin nr.OUG 50/21.04.2008 ce a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. 11 din ordonanță, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil pe perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite de normele metodologice de aplicare a ordonanței.
-se procedura de restituire a taxei prin Ordinul MEF-ANAF nr. 986/30.06.2008, reclamanta avea posibilitatea de a solicita restituirea taxei, neavând nici o relevanță faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată înainte de intrarea în vigoare a ordonanței de urgență.
Cum prin Ordinul nr. 986/2008 a fost reglementată procedura de restituire a taxei rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și taxa pe poluare și pe care reclamanta nu înțelege să o urmeze, instanța urmează să admită în parte cererea.
S-a mai susținut că Tribunalul trebuia să dispună restituirea parțială a taxei de primă înmatriculare în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Prin recursul promovat "" V solicită a-i fi restituită întreaga sumă și nu parțial fără a i se acorda și plata dobânzii legale.
Analizând actele și lucrările cauzei, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a cumpărat în cursul lunii noiembrie 2007 un autoturism HONDA ACORD pentru care a achitat o taxă specială de 2829,63 lei.
Prin art. 214 indice 1 din Codul fiscal, abrogat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, s-a instituit o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele prevăzute în acest text, taxă care se plătea la prima lor înmatriculare în România.
Taxa de primă înmatriculare se aplica, în cazul autoturismelor și autovehiculelor second-hand, numai celor din alte state, nu și celor din România.
Potrivit art. 90 alin. l din Tratatul Comunității Europene, nici un stat nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Aceste dispoziții din Tratatul Comunității Europene au rolul de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
României, în contextul aderării la Uniunea Europeană, îi revene obligația respectării dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene. Cu toate acestea taxa de primă înmatriculare prevăzută prin art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Codul fiscal și aplicabilă autoturismelor și autovehiculelor comerciale second-hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie a Statului Român față de autoturismele second-hand din alte state comunitare în raport cu cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă.
În consecință, taxa de primă înmatriculare impusă autoturismelor și autovehiculelor second-hand constituie o încălcare a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, fiind de natură a împiedica libera circulație a mărfurilor.
În această materie, Curtea Europeană de Justiție a Comunității Europene s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare, instituite de Ungaria și respectiv Polonia, cu dispozițiile art. 90 Tratatul Comunității Europene.
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei de primă înmatriculare, instanța are obligația, potrivit art. 148 din Constituția României, de a înlătura aplicarea acesteia, reclamanta fiind îndreptățită să obțină restituirea taxei percepută de Statul Român cu încălcarea dispozițiilor din Tratatul Comunității Europene.
Potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 2 consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și al celorlalte reglementări comunitare, dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, prin art. 148 alin. 4, Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat, cu valoare de principiu, că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare, lăsându-le pe acestea neaplicate prin propria putere de decizie, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a lor pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
Judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum se susține în recurs, ci, dimpotrivă, a făcut o deplină aplicare a Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și de a înlătura legea internă când este contrară celei comunitare fiind fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată neconstituțională sau discriminatorie de o altă autoritate.
În ceea ce privește solicitarea ca instanța de recurs să facă aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență nr. 50/2008, Curtea consideră că aceasta este nefondată.
Așa cum rezultă din dosarul cauzei, cererea de chemare în judecată a fost formulată la 05.06.2008, hotărârea recurată fiind pronunțată la 28.09.2008, în cauză fiind aplicabile, sub aspectul dreptului material - normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal, iar sub aspectul dreptului procesual, dispozițiile în vigoare la data efectuării actelor de procedură (art. 15 alin. 2 din Constituie, art. 725 din Codul d e procedură civilă).
În cursul soluționării cauzei a fost emisă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 care conține dispoziții privind instituirea unei taxe de poluare ce se plătește la prima înmatriculare și restituirea eventualei diferențe dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare.
Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, iar în speță este inaplicabil pentru următoarele considerente:
În primul rând, la data soluționării cauzei de către instanța de fond acest act normativ nu era în vigoare și astfel nu se poate invoca nelegalitatea hotărârii pronunțate în raport de o lege care nu era în vigoare la data pronunțării, chiar dacă până la soluționarea recursului promovat de recurente această lege a intrat în vigoare.
În al doilea rând, a fost emis în cursul soluționării cauzei, iar dispozițiile art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea litigiului prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferență dintre taxa de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs. a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței, ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut, de asemenea, Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției.
Soluția este identică și în situația în care puterea executivă, urmare a delegării legislative, este abilitată să emită reglementări cu putere de lege, iar în materie fiscală, raportul juridic de drept fiscal se realizează între stat, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabil, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport (art. 17 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală).
În același sens s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și cauza Papageorgiou vs..
În al treilea rând, nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă percepută contravine dreptului comunitar.
În ceea ce privește critica referitoare la anularea înscrisului înregistrat la nr. 7432/27.02.2008, Curtea constată că este întemeiată, întrucât înscrisul menționat nu are valoarea unui act administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de art. 41 din Codul d e procedură fiscală și nici a unui act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, și ca atare nu poate face obiectul controlului de legalitate.
Prin adresa nr. 7432/27.02.2008, comunicată reclamantei, organul fiscal îi aduce la cunoștință acesteia că nu există cadru legal pentru restituirea taxei de primă înmatriculare.
Curtea constată că înscrisul susmenționat nu cuprinde manifestări exprese de voință în sensul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații fiscale care să producă efecte juridice pentru reclamantă, ci o opinie a emitentului privind lipsa cadrului legal pentru restituirea taxei de înmatriculare. o exteriorizare a voinței organului fiscal de a produce în mod direct efecte juridice, fiind vorba doar de o simplă operațiune materială de comunicare, nu se poate reține că s-a adus o atingere unui drept sau unui interes legitim al reclamantei.
În aceste circumstanțe, reclamanta are însă deschisă calea prevăzută de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în vederea recuperării sumei de bani pe care plătit-o cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cererea de restituire formulată de aceasta având semnificația și natura juridică a plângerii prealabile din cadrul procedurii stabilite de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În cauză, reclamanta a ales să se supună legislației interne în materie fiscală și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera suma de bani pe care a plătit-o cu titlu de taxă, considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și, deci, este supusă restituirii.
Instituția restituirii sumelor de la buget este reglementată prin art. 117 din Codul d e procedură fiscală, iar procedura de restituire este reglementată prin Ordinul nr. 1899/2004 al Ministerului Finanțelor Publice.
Potrivit Cap. 1 pct. 6 alin. 2 din acest act normativ, numai în cazul restituirii unei sume de la bugetul de stat se întocmește o decizie de restituire care constituie un act administrativ fiscal în sensul prevăzut de dispozițiile art. 41 și art. 211 din Codul d e procedură fiscală.
Spre deosebire de situația admiterii cererii de restituire, Ordinul nr. 1899/2004 al Ministerului Finanțelor Publice nu mai impune emiterea unui act administrativ în cazul care organul fiscal respinge cererea de restituire sau refuză să o soluționeze.
Așa fiind, corect a reținut Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V prin decizia nr. 11/25.03.2008 că adresa nr. 7432/27.02.2008 nu este act administrativ fiscal și, deci, atacarea acesteia pe calea contestației prevăzute de art. 205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală nu este posibilă.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 din Codul d e procedură fiscală, va admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice V împotriva sentinței civile nr. 231//22.09.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o va modifica în parte, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea adresei nr. 7432/27.02.2008.
Referitor la recursul promovat de "" acesta urmează a fi respins motivat de faptul că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului sub toate capetele de cerere, mai puțin cel cu privire la anularea adresei nr. 7432 din 27.02.2008, asupra căreia Curtea s-a pronunțat în prezentele considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de V împotriva sentinței civile nr. 231/CA/22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge capătul de cerere privind anularea adresei nr. 7432 din 27 februarie 2008 emisă de
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge recursul promovat de ""
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
09.03.2009
2 ex.-
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
