Anulare act administrativ fiscal. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 60/
Ședința publică din 9 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 976/ din 5 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și avocat - pentru intimata, lipsă fiind intimatul Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, fiind interpelată, consilier juridic precizează că recursul este declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic s, pentru recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, solicită admiterea recursului ca fiind fondat, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei-intimate ca neîntemeiate.
Precizează că raportul juridic dedus judecății este încheiat între persoana vătămată-reclamanta și autoritatea emitentă a actului administrativ - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Avocat -, pentru intimata, pune concluzii de respingere a recursului și să se aibă în vedere că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Consideră că în mod corect prima instanță a apreciat faptul că s-au încălcat dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene și că această taxă este una discriminatorie.
Prin urmare, solicită respingerea recursului.
Cu privire la excepția invocată de recurentă, solicită respingerea acestei excepții.
Precizează că nu cere cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D E APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 976/CA/05.11.2008 Tribunalul Iașia admis acțiunea Admite formulată de reclamanta, domiciliată în I,--B, bloc 2,. A,. 11, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALA FINANȚELOR PUBLICE I - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE I cu sediul în I, str. -, nr. 26, județul I și STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5, str. -, nr. 17.
A obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 1144,34 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată de acesta din urmă și dobânda legală calculată la această sumă începând cu data încasării sumei și până la momentul restituirii efective.
În motivarea sentinței s-a reținut că trebuie avut în vedere în primul rând dispozițiile art. 148 al. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constată că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90(1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, remarcăm că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s- menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare efectului direct art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă României, instanța este datoare să constate că art. 2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 1144,34 lei fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului, inclusiv Tratatului de aderare României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept României și astfel reclamantul, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a- restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România autoturismului cumpărat în luna februarie 2007 din Germania.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamantă, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d procedură fiscală, sunt asigurate prin cererea de restituire taxei depuse de către reclamantă la pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a, cu motivarea că, așa cum s-a statuat prin decizia nr. 3268/05.10.2006, acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect răspunderea statului pentru lipsa de eficacitate a serviciilor publice este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei se susține că nr.OUG 50/2008 instituie temeiul legal pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței.
Legiuitorul a dispus restituirea numai în parte a taxei și nu restituirea integrală,prevederile nr.OUG 50/2008 fiind conforme cu criteriile europene.
Mai arată recurenta că nu se impunea acordarea dobânzilor legale, că prev. art. 3 alin. 1 din nr.OG 9/2000 nu sunt aplicabile în speță și că, nefiind îndeplinite condițiile pentru restituirea sumelor, disp. legii privind acordarea dobânzilor nu sunt incidente.
Recursul nu este fondat.
Reclamanta a solicitat instanței restituirea taxei în sumă de 1.144,34 Ron, plătită la data de 10.01.2008, anterior intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008 (01.08.2008).
Corect a apreciat instanța de fond că prev. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Normele interne în vigoare la data importării autoturismului de către reclamantă, referitor la aplicarea taxei de primă înmatriculare, cuantumul acesteia și modul de calcul conturează un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din, condiții în care just s-a apreciat că art. 2141-2143Cod fiscal sunt contrare reglementărilor din tratat.
Cât privește aplicabilitatea disp. OUG50/2008, Curtea reține că acest act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, nu este aplicabil.
Această reglementare, intervenită ulterior înmatriculării autoturismului și plății taxei de către reclamanta-intimată, este contrară disp. art. 6. intervenția statului încălcând dreptul la un proces echitabil.
Atât timp cât întreaga taxă contravine drepturilor comunitare, nu se poate aprecia că este supusă restituirii doar o parte a acesteia.
Apreciind asupra caracterului discriminatoriu al taxei de primă înmatriculare, instanța are obligația ca, potrivit art. 148 din Codul d e procedură civilă, să înlăture aplicarea acesteia.
Cât privește critica privind lipsa calității procesuale pasive a, aceasta apare ca lipsită de interes, în condițiile în care însăși partea pârâtă nu a înțeles să formuleze recurs.
De asemenea, în mod corect s-a apreciat de către instanță asupra obligației de plată a dobânzii legale, normele ce reglementează materia fiind incidente, raportat la obligația de restituire integrală a taxei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către I împotriva sentinței civile nr. 976/CA/05.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red. -
05.03.2009
Tehnored.
Tribunalul Iași:
06.03.2009
2 ex.-
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
