Anulare act administrativ . Decizia 1003/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1003
Ședința publică de la 09.04.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 3215 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 24.11.2008 în dosarul nr.20558/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - reclamanți - prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 31.03.2009, întâmpinare formulată de intimata - pârâtă la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecății.
Curtea înmânează apărătorului recurenților - reclamanți copie de pe întâmpinarea depusă de intimata - pârâtă.
Apărătorul recurenților - reclamanți depune la dosarul cauzei, în dovedirea motivelor de recurs, un set de înscrisuri, înscrisuri ce se regăsesc și în dosarul de fond. Precizează că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurenților - reclamanți solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat și rejudecând cauza, să se dispună admiterea contestației, anularea actului administrativ atacat și validarea hotărârii nr. 2288/19.06.2003, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr.1085/14.11.2007, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au - solicitat acordarea despăgubirilor bănești pentru un teren de cultură în suprafață de 10 hectare, un loc de casă în suprafață de 2.100. o casă de locuit compusă din trei camere și trei săli și recolte de porumb neculese pentru 5 hectare, fiind menționată împrejurarea că nu au fost primite niciun fel de despăgubiri pentru bunurile respective, astfel cum rezultă din cererile de despăgubire.
Prin Hotărârea nr.-.06.2003, adoptată de Comisia municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 s-a propus acordarea despăgubirilor bănești rec1amanților pentru bunurile abandonate de autorul pe teritoriul iei, fiind avute în vedere 10,11 hectare teren agricol, 5 hectare porumb și 1.000. teren intravilan.
Prin Decizia nr.570/14.04.2008 pârâta a invalidat hotărârea sus.menționată, precizând că vor fi acordate despăgubiri pentru bunurile menționate în Situația emisă de Comisia Mixtă Româno- pentru bunurile abandonate de autor pe teritoriul Statului.
Tribunalul apreciază că decizia contestată este temeinică întrucât din cuprinsul Situației emisă de Comisia Mixtă Româno- pentru bunurile abandonate de autor pe teritoriul Statului nu rezultă că autorul rec1amanților a deținut bunurile pretins existente de reclamanți, în momentul abandonării lor pe teritoriul.
Este adevărat că dispozițiile prevederile art. 6 din nr.HG230/1998 nu restrâng categoria înscrisurilor doveditoare în sensul avut în vedere de Autoritatea Națională pentru Restituirea Poprietăților, însă Stuația emisă de Comisia Mixtă Româno- probează fără echivoc existența bunurilor și abandonul lor, în timp ce înscrisurile anterioare atestă proprietatea la momentul întocmirii lor.
Rațiunea avută în vedere de legiuitor prin edictarea Legii nr.- este aceea de despăgubire pentru bunurile abandonate și pentru care nu s-au primit compensații, în urma Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940.
Având în vedere că rec1amanții nu au făcut dovada certă a faptului că în afara bunurilor menționate de Comisia Mixtă Româno-, autorul lor a abandonat și alte bunuri pentru care nu a primit despăgubiri, cererea de anulare a deciziei contestată este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții arătând că în Situația de avere imobilă rurală a lui din, județul, întocmită de Comisia mixtă româno-ă sunt menționate 10 Ha teren arabil și casă cu dependințe.
Din actele doveditoare depuse la dosar se poate trage concluzia că Hotărârea nr.2288/19.06.2003 emisă de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii 9/1998 are în vedere toate bunurile pentru care s-au acordat despăgubiri, singura diferență privind suprafața curții casei. Dar această suprafață reiese fără putință de tăgadă din actul de colonizare - contractul de vânzare cumpărare transcris la grefa Tribunalului Județean prin procesul verbal nr.1481/30.12.2932.
Autorul reclamanților, în declarația dată la 12.09.1940 în fața notarului public, menționează în mod expres întinderea acestei suprafețe.
Situația de avere imobilă rurală se completează cu celelalte înscrisuri depuse care nu sunt contrazise sau infirmate prin alte înscrisuri.
Recurenții au mai susținut că pârâta cu de la sine putere cenzurează legea și o aplică în modalitățile neprevăzute de aceasta și de normele de aplicare.
C de-al doilea motiv de recurs vizează actualizarea sumelor stabilite în anul 2003 prin expertiză, despăgubirile trebuie să fie acordate la valoarea bunurilor din momentul plății conform principiului restituțio in integrum. O altfel de interpretare ar duce la consecințe inacceptabile, întrucât s-ar da posibilitatea instituțiilor statului să invoce în sprijinul lor propria culpă decurgând din nerespectarea termenului de 60 de zile prev. de art.7 alin.3 din Legea 9/1998.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Recursului.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod corect probele administrate, reținând legalitatea actului administrativ contestat, având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada, cu înscrisurile depuse, că autorul lor a abandonat ca urmare a încheierii Tratatului d l Craiova din 07.09.1940 toate bunurile pentru care au solicitat acordarea despăgubirilor.
În Situația de avere imobilă rurală a lui, întocmită în anul 1940 de Comisia mixtă româno-ă sunt menționate 10 ha. teren arabil și o casă cu dependințe, în timp ce reclamanții au solicitat și obținut prin Hotărârea nr.2288/19.06.2003 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr.9/1998, compensații pentru 10, 11 ha. teren agricol, 5 ha. porumb și 1000 mp. teren intravilan.
Reclamanții au depus la dosar contractul de vânzare cumpărare nr.1481/30.12.1932 încheiat între Oficiul Național al și autorul lor, în care este menționat, printre alte bunuri imobile, un teren de casă în suprafață de 2.100 mp.
Acest contract constituie un înscris în sensul art.6 din HG 753/1998 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998, dar nu face dovada că această suprafață de teren se mai află în proprietatea autorului lor în anul 1940, la data abandonării bunurilor în ia.
Declarația dată la 12.09.1940 de autorul reclamanților în care acesta indică și suprafața curții de 0,50 ha. nu constituie o dovadă a dreptului de proprietate asupra acestui imobil în condițiile în care aceasta nu se coroborează cu celelalte înscrisuri depuse la dosar.
Faptul că, în Situația de avere imobilă rurală se face referire la casă și dependințe nu probează existența dreptului de proprietate al autorului reclamanților asupra curții casei la data întocmirii acesteia ca urmare a abandonării bunurilor în ia.
Nefondat este și cel de-al doilea motiv de recurs referitor la actualizarea compensațiilor în mod corect instanța de fond reținând că cererea este prematură, întrucât consecința invalidării hotărârii Comisiei Municipiului B este retrimiterea dosarului de despăgubire aceleiași comisii.
Potrivit art.3 alin.2 din HG nr.286/2004, art.28 din OG nr.94/2004 și disp. HG 1643/2004, în cazul în care Departamentul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 propune invalidarea hotărârilor comisiilor județene a municipiului B și se impune reanalizarea documentării și adoptarea unor noi hotărâri de către aceste comisii, dosarul se înaintează acestora. După reanalizarea dosarelor de către comisii, acestea se transmit din nou Departamentului în vederea analizării.
Se constată, așadar, că urmare a emiterii Deciziei nr.570/14.04.2008 prin care s-a dispus că se vor acorda despăgubiri pentru bunurile menționate în situația emisă de Comisia mixtă Româno-, cererea de despăgubire va fi retrimisă comisiei care a adoptat hotărârea invalidată pentru adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie acordate compensații doar pentru bunurile cuprinse în situația anterior menționată.
Prin sentința recurată nu este negat dreptul reclamanților de a obține despăgubiri la valoarea bunurilor din momentul plății, ci se constată prematuritatea cererii de reactualizare a despăgubirilor în condițiile în care prin emiterea Deciziei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nr.570/14.04.2008, reclamanții nu mai dețin o hotărâre prin care să li se acorde compensații pentru bunurile abandonate de autorul lor pe teritoriul statului.
O asemenea hotărâre urmează a fi adoptată în conformitate cu dispozițiile deciziei contestate, anterior adoptării acestei hotărâri neputându-se pune în discuție actualizarea despăgubirilor, în mod corect prima instanță apreciind că o asemenea cerere este prematură.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 3215 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 24.11.2008, în dosarul nr.20558/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Gh./2ex.
08.05.2009
Tr.-9
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
