Anulare act administrativ . Decizia 1008/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1008/
Ședința publică din 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de împotriva sentinței nr. 230 din 01 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 27 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 230/01.04.2009 a Tribunalului Mureșs -a respins acțiunea reclamantei SRL TG.M, formulată în contradictoriu cu pârâta DGFP M, reținându-se în considerentele hotărârii atacate următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 133/24.01.2008 a DGFP M, prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 548/06.09.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr. 838/17.09.2007 al DGFP M, vizând suma de 6.044 lei impozite pe profit și 5.770 lei majorări de întârziere aferente, în opinia reclamantei aceste obligații fiscale suplimentare fiind stabilite nelegal. Aceasta întrucât cheltuielile efectuate în baza contractului de prestări servicii nr. 1/03.01.2006 sunt apreciate ca deductibile, fiind îndeplinite condițiile cerute de art. 21 alin. 4 lit. m din Legea nr. 571/2003, și mai mult, societatea reclamantă a aprobat existența și realitatea lucrărilor ce au format obiectul contractului încheiat cu prestatorul SRL.
În considerentele hotărârii atacate, s-a reținut că societatea a apreciat eronat ca deductibile cheltuielile reprezentând contravaloarea a 8 facturi emise de SRL TG. M, pentru consultanța tehnică acordată în raport de dispozițiile contractuale cuprinse în convenția nr. 1/03.01.2006. Mai mult, potrivit raportului de expertiză tehnică, efectuat în cauză, s-a concluzionat că deși există hotărâri AGA ale societății reclamantei prin care se acceptă SRL ca furnizor de materiale de construcții și consultant în construcții, și hotărâri ce stabilesc servicii pentru acesta, în schimb nu există documente justificative pentru dovada activității prestate, și nu a fost dovedită nici necesitatea acestor cheltuieli înregistrate ca deductibile. În acest sens, s-a apreciat că SRL nu ar fi îndeplinit vreuna din obligațiile contractual asumate, adică nu ar fi selectat lucrări, nu a întocmit documentație pentru participare la licitații sau alte prestări servicii.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, susținând în esență că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, respective a disp. art. 21 alin. 4 lit. m din Codul Fiscal. Astfel, în opinia recurentei sunt întrunite cele două condiții cumulative a căror îndeplinire atrage deductibilitatea fiscală a cheltuielilor: necesitatea acestor servicii (ce au determinat cheltuielile) și existența contractului ce stă la baza prestării acestor servicii. Mai exact, referitor la necesitatea prestării acestor servicii, s-a arătat că aceasta este pe deplin probată, pe de-o parte datorită specificului activității reclamantei, care desfășoară activități de construcții civile și industriale, neavând personal calificat în domeniu, motiv pentru care a și încheiat contractul de prestări servicii, și pe de altă parte, lucrările executate de prestator fiind esențiale pentru desfășurarea activității de către recurentă. Referitor la esența contractului scris între părți s-a susținut că specificul acestui contract cu prestații periodice succesive a fost de natură a se derula în condiții speciale; adică facturarea are loc în momentul în care volumul serviciilor avea un anumit prag, în cursul unui an fiscal; că elementele definitorii ale acestuia (termene de execuție, tarife și valoare) nu puteau fi anticipate.
Prin întâmpinare, pârâta DGFP M, a solicitat respingerea decursului. Susținând că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pe baza materialului probator administrat în cauză, și că într-adevăr reclamanta nu a fost in măsură să prezinte dovezi din care să rezulte fără echivoc realitatea prestațiilor a lucrărilor de consultanță; și că nici raportul de expertiză nu cuprinde elemente care să conducă la o concluzie contrară, respectiv a executării obligațiilor contractual asumate de către prestator, și care să atragă deductibilitatea cheltuielilor reclamantei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, Curtea contată următoarele:
Chestiunea dedusă judecății în prezenta cauză este de a determina natura cheltuielilor efectuate de reclamantă, respectiv dacă acestea sunt sau nu deductibile din punct de vedere fiscal, în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, respectiv art. 21 alin. 4 lit. m din Codul Fiscal si pct. 48 din HG nr. 44/2004.
În raport de dispozițiile Codului Fiscal, deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile de consultanță, asistență sau alte prestări de servicii (după cum este cazul în speța de față) este apreciată prin prisma îndeplinirii cumulative a două condiții: necesitatea prestării acestor servicii și existența unui contract valabil încheiat. Referitor la această din urmă condiție, normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, prevăd la pct. 48 că acest contract trebuie să cuprindă date referitoare la prestator, termen de execuție, precizarea serviciilor prestate, tarifele percepute, respectiv valoare totală a contractului. Mai mult, prestarea efectivă a serviciilor este justificată în opinia legiuitorului prin situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare.
Potrivit materialului probator administrat în cauză, este de netăgăduit că hotărârile a SRL TG. M, stabilesc serviciile de executat pentru prestator, (filele 39-50) și în aceeași măsură și actele adiționale (filele 51-56), însă contractul încheiat de reclamantă cu prestatorul nu cuprinde toate elementele, sau măcar o parte din cele avute în vedere de legiuitor la definirea convenției în baza căreia se pot aprecia drept deductibile cheltuielile societății.
Concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, sunt nerelevante în cauză, sub aspectul justificării deductibilității cheltuielilor de către reclamantă. Aceasta întrucât aprecierile expertului vizează în principal necesitatea executării unor lucrări de natura celor impuse prestatorului prin hotărârile drept sarcini de executat, date fiind dispozițiile imperative ale Legii nr. 10/1995 referitoare la calitatea în construcții, existența unor diriginți de specialitate, sau agenți economici de consultanță specializați, ce au drept rol asigurarea verificării execuției corecte a lucrărilor de investiții. Pe de altă parte expertul nu putea emite o părere pertinentă cu privire la realitatea efectivă a serviciilor prestate, întrucât nu putea raporta obligațiile impuse prestatorului prin dispozițiile legale ale Legii nr. 10/1995 și prin hotărârile, la serviciile efectiv prestate, întrucât acestea nu pot fi verificabile în lipsa oricărui document cerut de pct. 48 din HG 44/2004 (termene de execuție, tarife percepute, individualizarea fiecărui serviciu, etc.).
Este de netăgăduit voința reclamantei de a se conforma conduitei prescrise de lege art. 13 alin. 23 lit. c din Legea nr. 10/1995, în sensul asigurării respectării cerințelor de calitate în construcții, de verificare a execuției lucrărilor prin încheierea contractului nr. 1/2008 (în lipsa unui personal specializat propriu), dar nu este mai puțin adevărat că nici unul dintre serviciile ce ar atrage deductibilitatea cheltuielilor ocazionate de acestea nu a fost cuprins în vreun suport material. Or neexistând aceste documente justificative cerute de textul de lege precitat, concluzia curții, împărtășită și de instanța de fond este aceea că aceste cheltuieli nu pot fi deductibile, pentru că aceste servicii nu au fost efectiv prestate.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei, potrivit cărora acest tip de contract are o derulare specifică, determinată de volumul de activitate, periodicitatea prestării serviciilor, etc. întrucât chiar și în aceste condiții, dovada prestării acestora putea fi lesne făcută de prestator prin situații de lucrări, rapoarte de activitate, etc. ceea ce în prezenta cauză nu au fost realizate.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază recursul promovat în cauză ca nefundat, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1, Cod Procedură Civilă, să-l respingă ca atare urmând ca hotărârea atacată să fie păstrată ca legală și temeinică, întrucât nu au fost identificate alte motive de nelegalitate care să atragă reformarea acesteia, ca urmare a examinării și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de SC SRL cu sediul în Târgu M,-,.4, jud. M, împotriva sentinței nr. 230/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 27 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
4 exemplare
Jud.-fond.
6 ian.2010
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
