Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 1027/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1027/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului H, cu sediul în H- județul H, împotriva sentinței nr.32/18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde intimatul-reclamant On Gaz Distribuție Târgu-M prin consilier juridic, lipsă recurentul-pârât Consiliul Local al municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, intimata a depus concluzii scrise, recurentul solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatei-reclamante declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatului cere, conform concluziilor scrise depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 32 din 18 ianuarie 2008, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul - Gaz Distribuție Târgu-M în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului H și a dispus anularea art. 15 lit. "f" - taxa pentru eliberarea autorizației de spargere din HCL nr. 262/2006. Prin Încheierea din 29 iunie 2009, instanța a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitiv în sensul că s-a trecut în mod corect "anularea art. 15 lit. "d" - taxa pentru eliberarea autorizației de spargere", din respectiva hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 86 din Legea nr. 351/2004, concesionării din sectorul gazelor naturale beneficiază în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare, reabilitare, de exploatare și întreținere a capacității respective de o serie de drepturi asupra terenurilor și altor bunuri proprietate publică sau privată, precum și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităților, drepturi prevăzute la literele a- Printre acestea se numără și dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității de producție, efectuarea reviziilor, reparațiilor și intervențiilor necesare, instanța concluzionând că taxa pentru eliberarea autorizației de spargere se înscrie în categoria lucrărilor de reparații și intervenții necesare și potrivit art. 90 alin. 2 din Legea nr. 351/2004 beneficiază de gratuitate.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâtul Consiliul Local al municipiului H care a solicitat modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei, motivând că, potrivit aceluiași art. 90 alin. 1 și 2 din Legea nr. 351/2004, - Gaz are obligația de a plăti pentru prejudiciile pe care le aduce proprietății diferitelor persoane fizice sau juridice cu ocazia diferitelor intervenții.
Recurentul a susținut că a considerat oportună și legală necesitatea stabilirii taxei contestate pentru a acoperi costurile pe care le implică numărul mare de spargeri (pagube), această taxă constituind și o modalitate riguroasă de control și supraveghere a tuturor spargerilor din municipiu. Totodată s-a subliniat că taxa face parte din categoria taxelor locale prevăzute în Codul fiscal și a fost instituită în conformitate cu principiul autonomiei locale.
Intimata reclamantă a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului, invocând faptul că singura critică pe care recurentul o aduce pentru menținerea taxei este pur formală, în esență autoritățile administrației publice fiind obligate să se supună reglementărilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Recurentul susține că taxa de spargere face parte din categoria "alte taxe locale" prevăzute de art. 248 lit. "i" din Legea nr. 573/2004 și că a fost instituită în conformitate cu principiul autonomiei locale. Taxa respectivă nu se regăsește în mod expres printre taxele enumerate la articolul 248 din Codul fiscal și pentru a fi inclusă în categoria "alte taxe" nu este suficient argumentul autonomiei locale fără a se analiza legalitatea instituirii taxei. În plus, la Cap. "Alte taxe locale" din Codul fiscal, în art. 283 alin. 1 și 2 sunt detaliate cazurile pentru care se pot institui taxe locale, acest articol fiind modificat prin Legea nr.163 din 1 iunie 2005 pct. 38. Pârâtul a instituit taxa pentru eliberarea autorizației de spargere ignorând prevederile art. 90 alin. 1 și 2 din Legea nr. 351/2004, care instituie o sarcină gratuită care grevează proprietățile afectate de capacități din domeniul gazelor naturale pe toată durata existenței acestora, justificată de un interes general, așa cum a statuat și Curtea Constituțională atunci când a analizat constituționalitatea art. 86,87,88,89 și 90 din Legea gazelor nr. 351/2004.
Nu se poate reține nici argumentul potrivit căruia taxa a fost instituită și "pentru acoperirea costurilor ce le implică un număr mare de spargeri/daune, Curtea Constituțională motivând în considerentele Deciziei 98/2007 că nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu în urma operațiunilor de realizare și retehnologizare a capacităților din domeniul gazelor naturale care se execută pe terenurile proprietate privată să solicite statului sau societăților comerciale specializate repararea pagubelor produse, potrivit dispozițiilor dreptului comun. Cu atât mai puțin poate fi reținută justificarea în sensul că instituirea taxei este o modalitate de control și supraveghere a tuturor spargerilor. Ideea este că se pleacă greșit de la premiza absolutizării exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate și câtă vreme gratuitatea este prevăzută expres de lege și textul art. 90 alin. 2 din Legea gazelor și anume: exercitarea dreptului de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se realizează gratuit pe toată durata existenței acestora, instituirea taxei de spargere este nelegală.
În ceea ce privește obligația de plată a despăgubirilor în condițiile legii, este de reținut și motivarea Curții Constituționale, potrivit celor deja menționate.
Pentru considerentele arătate recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului H, cu sediul în H,-, județul H, împotriva sentinței nr. 32 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond:;
-11.12.2009-
Judecători:Nemenționat
