Anulare act administrativ . Decizia 102/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 102
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Laura Mariana
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI O împotriva sentinței nr.708 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI O și intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 CPC, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul O l t, prin sentința nr.708 din 20 octombrie 2008 admis în parte cererea formulată de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL si a anulat partial dispozitia emisă de Primarul comunei nr 172/10.06.2009, în ceea ce privește funcțiile de demnitate publică, respectiv primar și viceprimar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 172/10.06.2009 emisă de Primarul comunei s-a aprobat un spor lunar de dificultate în procent de 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 1 an, începând cu 01.07.2009, pentru membrii comisiei privind stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole din care fac parte - primar, - Viceprimar, -, secretar, - inginer agronom, - referent agricol, în baza prevederilor art. II din Legea 263/2006 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății.
Potrivit art. I pct. 4 privind art. V alin. 2 din Legea 263/27.06.2006 privind aprobarea OUG 209/2005, salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea Legii 10/2001 și a OUG 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 2 ani, stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului făcându-se anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind restituirea, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
De asemenea, art. II alin 1 din același act normativ dispune că salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea 18/1991 beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 1 an, calculată de la data intrării în vigoare a legii.
Prin OUG 136/2006 s-a dispus completarea legii 263/2006 prin art. 1 introducându-se un nou articol, cu nr. III, potrivit căruia, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor în sistemul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, aceste persoane, alese sau numite în funcții ale administrației publice locale sau centrale, beneficiază de un spor de dificultate de până la 50% din indemnizația sau salariul de încadrare.
Art. II din OUG 136/2006 dispune că sporul de dificultate prevăzut la art 1 se asigură din bugetele locale sau centrale și se acordă pe o perioadă de 1 an de la intrarea în vigoare.
S-a constatat astfel că pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică, în speță primarii și viceprimarii, derogarea prevăzută de art III al Legii 263/2006, introdus prin art I al OUG 136/2006 a fost aplicabilă o perioadă de 1 an de la intrarea în vigoare a ordonanței, așa încât acordarea sporului pe o perioadă ce excede celei de 1 an este nelegală.
În plus, în ce privește primarul și viceprimarul localității se rețin incidente și dispozițiile art 35 din Legea 393/2002 privind Statutul aleșilor locali si art 57 alin 5 din legea 215/2001 ce prohibesc expres acordarea altor sporuri decât cele prevazute de lege acestora, în afara celor care au o reglementare expresă si derogatorie pentru aleșii locali.
Interpretarea dată cu privire la aleșii locali nu poate fi însă extinsă și salariaților instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar a căror situație este reglementată prin art. II alin. 1 din Lgea 263/2006, care în teza a doua prevede că stabilirea salariatilor care beneficiază de acest spor si a cuantumului sporului se face anual de conducătorul instituției în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Prin urmare, așa cum rezulta din interpretarea art II alin 1 teza a II-a din Legea 263/2006 ce face referire la o acordare anuală a sporului în litigiu, aceasta nu este limitată la termenul de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii 263/2006, singurele condiții pentru acordarea sporului de dificultate fiind acelea ca salariații ce beneficiază de acest spor să fie stabiliți anual de conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate, iar aceasta sa se facă în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Analizându-se coroborat dispozițiile art II alin. 1 din legea 263/2006 s-a constatat că acestea nu prevăd expres un termen pentru care se acordă sporul de dificultate salariaților instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, singura diferențiere între teza I și teza a II- a acestei dispoziții legale fiind aceea că în primul an de la intrarea în vigoare a legii sporul se acordă prin efectul legii, iar pentru anii ulteriori stabilirea salariaților ce beneficiază de acest spor si a cuantumului sporului se face anual de conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate, iar aceasta sa se facă în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Aceeași concluzie a rezultat si din analiza comparativă art. II alin. 1 din Legea 263/2006 cu art. III din Legea 263/2006, introdus prin OUG 136/2006, avându-se în vedere termenele prevazute de acestea.
Din acest punct de vedere nu s-a putut ajunge la concluzia că sporul de dificultate s-ar acorda salariaților numai până la data de 06.07.2007 ( un an de la intrarea în vigoare a acestei legi), iar pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite până la finele anului 2007 potrivit art II din OUG 136/2006 a cărui sferă de aplicare a fost delimitată mai sus, consecință ce în mod cert nu a fost urmărită de legiuitor la edictarea dispozițiilor legale analizate, cu atât mai mult cu cât în materia sporurilor acordate persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite există norme mult mai restrictive instituite prin art. 35 din Legea 393/2002 si art. 57 alin. 5 din Legea 215/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Instituția Prefectului Județului O în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit dispozițiilor Legii 263/2006 Primarul comunei prin dispoziția 172 din 10 iunie 2009 acordat sporul de dificultate membrilor comisiei de aplicare a Legii 18/1991 pe perioada de un an de la 01.07.2009 până la 01.07.2010.
Această dispoziție nu a fost anulată și nici revocată de emitent printr-un alt act administrativ.
În consecință, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că această dispoziție este legală, ignorând cu desăvârșire motivele de nulitate invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. S-a mai susținut că Primarul comunei prin emiterea dispoziției contestate și-a depășit atribuțiile,nefiind menționate expres prevederile bugetare și sursele de finanțare pentru cheltuiala respectivă.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct.7și 9. Proc. Civ.
La data de 19 ianuarie 2010 formulat întâmpinare intimata pârâtă Primăria, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă.
Analizându-se recursul formulat în cauză prin prisma motivelor invocate dar și în raport de dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. II alin. 1 din Legea 263/2006, salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Prin urmare, așa cum rezultă din interpretarea art. II alin. 1 teza a II-a din Legea 263/2006 ce face referire la o acordare anuală a sporului în litigiu, aceasta nu este limitată la termenul de un an de la data intrării în vigoare a Legii 263/2006, singurele condiții pentru acordarea sporului în litigiu fiind aceea ca salariații care beneficiază de acest drept să fie stabiliți anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare iar acordarea să se facă în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
În consecință, nu se pot reține apărările recurentei, în sensul că sporul în litigiu este limitat la durata de un an de la intrarea în vigoare a Legii 263/2006.
Raportat la condițiile impuse de lege pentru acordarea sporului în litigiu, așa cum au fost acestea anterior precizate, se constată că în speță sunt îndeplinite, deoarece dispoziția 490/17.07.2008 stabilește salariații care beneficiază de acest drept în condițiile impuse de lege.
Pentru considerentele anterior expuse, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, nefiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 7și 9 CPC, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, urmează a se respinge recursul declarat de reclamanta Instituția Prefectului Județului O, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI O împotriva sentinței nr.708 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l în dosarul nr-, in contradictoriu cu intimatul parat Primarul comunei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehnored.
26 Ianuarie 2010
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi, Laura Mariana
