Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 99/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 99
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Laura Mariana
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PENITENCIARE împotriva sentinței nr.1485 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PENITENCIARE prin delegat și intimatul pârât PENITENCIARUL D E MINORI ȘI TINERI C prin consilier juridic lipsind intimații pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Delegat pentru recurentul reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PENITENCIARE solicită admiterea recursului conform celor 3 motive scrise, arătând că prima instanță a reținut greșit cu sunt funcționari publici cărora li se aplică prevederile Lg.188/1999, membrii de sindicat având statut special conform Lg.293/2004, fiind autorizați anterior datei emiterii Ordinului nr.1891/C/27.06.2008.
Consilier juridic pentru intimatul pârât PENITENCIARUL D E MINORI ȘI TINERI C solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.1485 din 26 octombrie 2009, respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL NATIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PENITENCIARE împotriva pârâților PENITENCIARUL PENTRU MINORI ȘI TINERI C, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBETĂȚILOR.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că s-a solicitat de către reclamanți obligarea paraților la plata drepturilor reprezentând spor de confidențialitate de pana la 15% începând cu 01.12.2006 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și pentru viitor, să acorde drepturile de mai sus, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești.
Conform art.3 din Lg.444/2006, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare in activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe baza de contract si personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranța națională, beneficiază de un spor lunar de pana la 15% din solda lunara, respectiv din salariul de baza.
De asemenea, potrivit art.3 din OG 19/2006, criteriile, categoriile de personal, condițiile de acordare si cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publica și siguranța națională.
Instanța a constatat că, pentru a putea beneficia de sporul solicitat este imperativ ca persoana respectiva sa dețină certificatul/avizul de securitate.
Cu privire la acest aspect, din Ordinul nr. 1819/ rezulta a fost aprobat de către Ministru Justiției abila la data de 27.06.2008, iar efectele acestui ordin se produc începând cu această dată.
Tribunalul a constatat că reclamanții nu erau îndreptățiți anterior datelor de la care au beneficiat de sporul solicitat sa primească acest drept, în cauza nefiind îndeplinite condițiile imperative în sensul acordării.
În cauza dedusă judecății nu a fost vorba de discriminare deoarece nu orice diferență între mai multe persoane, fondată pe un anumit criteriu poate fi calificată drept discriminare ( și, în consecință, o încălcare a prevederilor art. 14 din Convenție ) ci numai cazul în care un individ sau au un grup este, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, mai puțin bine tratat de un altul. Pentru a se putea discuta despre discriminare trebuie îndeplinite două condiții: existenta unei diferențe de tratament și lipsa unei justificări obiective și rezonabile a acestei diferențe de tratament.
Inegalitatea de tratament se impune ca o condiție a discriminării numai pentru persoanele care se află în situații comparabile.
Pentru a determina existenta unei diferențe de tratament trebuie realizată o comparație intre persoane aflate in situații similare: o persoană reală aflată intr-o anumită situație nu se poate compara cu o persoană ipotetică aflată in altă situație. Reclamanți sunt persoane - funcționari publici încadrați în penitenciare și se deosebesc de persoanele din celelalte sisteme ale puterii de stat, având drepturi și obligații specifice.
Dimpotrivă, tribunalul a constatat că ar exista o diferență de tratament atunci când, fără o justificare obiectivă și rezonabilă statul nu ar aplica un tratament diferit persoanelor aflate in situații vădit diferite, optând pentru o idee de egalitate confuză și artificială. Este ceea ce jurisprudența a calificat ca fiind aspectul pozitiv al diferenței de tratament.
Pe de altă parte, în speță nu există vreun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate funcționarilor publici din cadrul penitenciarelor.
Legiuitorul a avut în vedere doar o anumită categorie de funcționari publici care își desfășoară activitatea în anumite instituții ale statului enumerate limitativ în actul normativ special care reglementează salarizarea funcționarilor publici. Curtea Constituțională a stabilit faptul că diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții putând institui anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor de Penitenciare, Care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată că instanța de fond a reținut greșit că este vorba de funcționari publici cărora li se aplică Legea 188/1999, membrii de sindicat având calitatea de funcționari publici cu statut special din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Recurenta precizează că potrivit art.3 din Ordinul Ministrului Justiției nr.1891/C/2008, sporul pentru păstrarea confidențialității se acordă de la data deținerii autorizației de acces la informații clasificate funcționarilor publici cu statut special din cadrul și că deși au fost autorizați în mod ilegal nu i se acordă acest drept în perioada ianuarie 2006 - 27.06.2008.
La 15.01.2010, Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare la recursul formulat de SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PENITENCIARE - Penitenciarul d e Minori și Tineri
Se arată că prima instanță trebuia să admită excepția privind lipsa calității procesuale pasive a, în litigiul dedus judecății, întrucât acțiunea este introdusă de angajați ai C, penitenciar cu care aceștia sunt în relații directe de muncă.
Pe fond se arată că potrivit art.3 alin.3 din OG19/2006 se prevede că unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare naționale, ordine publică și siguranță națională.
Și Penitenciarul d e Minori și Tineri Cad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat.
Intimata arată că acordarea sporului de confidențialitate de 14%, respectiv 12% din salariul de bază, pentru perioada 01.12.2006 - 27.06.2008, anteriori intrării în vigoare a J1 891/C/2008 este nefondată, actul normativ în cauză neavând caracter retroactiv.
Examinând recursul prin prisma susținerilor părților, dar și potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților la plata sporului pentru păstrarea confidențialității pentru perioada 01-2006 - 27.06.2008, motivându-se în drept acțiunea pe dispozițiile OG 19/2006 și Ordinul Ministrului Justiției nr.1891/C/27.06.2008.
Art.3 alin.1 din OG19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare naționale, odine publică și siguranță națională, prevede că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militari angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare naționale, ordine publică și siguranță națională, beneficiată de un sport lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Aliniatul 3 al aceluiași articol prevede că unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Din interpretarea acestor texte, Curtea reține că sporul de confidențialitate se acordă numai personalului care deține certificatul/avizul de securitate, în limitele bugetelor aprobate și în raport de criteriile stabilite prin ordin al ministrului.
Cum Ordinul nr.1819/C/27.06.2008, care stabilește unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate a fost aprobat abia la 27.06.2008, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit că reclamanții nu erau îndreptățiți să primească acest spor anterior datei adoptării ordinului, întrucât efectele acestui ordin nu retroactivează, ci se produc de la data aprobarii ordinului si doar pentru viitor.
În consecință, având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PENITENCIARE împotriva sentinței nr.1485 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehnored.
03 Februarie 2010
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi, Laura Mariana
