Anulare act administrativ . Decizia 1138/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1138
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 3: Duboșaru
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în B, sector 4,-,. 35,. 2,. 59, împotriva sentinței nr.170 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiPRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în P,--4, județul,, domiciliat în com. călugărească, sat, nr. 81, județul P și, domiciliată în com., sat, nr. 81, județul
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr.- din 27.08.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă personal, intimații-pârâții personal și Primarul municipiului P, reprezentat de consilier juridic, potrivit delegației depusă la dosar, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că, prin Serviciul Registratură, intimatul-pârât a depus la dosar înscrisuri, respectiv dovadă schimbare din domiciliu în spațiu comercial și schiță de plan, după care:
Reclamanta și reprezentantul intimatului-pârât Primarul municipiului P, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea și, respectiv, combaterea recursului.
Intimatul-pârât solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri noi, respectiv cele depuse la dosar prin intermediul Serviciului registratură, precizând că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, apreciind ca fiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei, în temeiul art. 305 pr.civilă încuviințează pentru intimatul-pârât proba cu înscrisuri noi; totodată, luând act de susținerile părților în sensul că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul dezbaterea recursului.
Recurenta arată, în esență, că a înțeles să critice soluția instanței de fond potrivit art.304 pct.9 pr.civilă, întrucât aceasta nu a reținut faptul că imobilul are corpurile A - cel în litigiu, B,C și D, de asemenea, a pronunțat hotărârea fără a preciza că la autorizarea AC nr.1014/2007 nu s-a ținut cont de dispozițiile art. 7 din Legea nr.50/1991 actualizată, în sensul că această autorizație s-a eliberat în baza unor documentații incomplete și în neconcordanță cu prevederile nr.469/2007.
Mai arată recurenta că tribunalul a reținut faptul că prin autorizația de construcție nr.1015/2007 se pot executa modificări pantei scării exterioare, dar în realitate este vorba de o investiție, care impunea parcurgerea procedurilor ca și pentru o construcție nouă.
Un alt motiv de recurs este cel potrivit căruia, expertul, deși avea cunoștință de adresa nr.6111/2007 a Inspectoratului de Stat în Construcții, aflată la dosar, nu a ținut cont de ea la efectuarea raportului de expertiză.
Mai arată că imobilul din- este monument istoric, fiind situat în Centrul istoric, așa cum a fost delimitat prin avizul emis de Ministerul Culturii.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond, admiterea acțiunii. Depune la dosar concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât solicită respingerea recursului, ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul-pârât Primarul municipiului P, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că expertiza efectuată în cauză a respectat autorizația de contruire. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului P, și, anularea certificatelor de urbanism nr. 1157/14.06.2005, nr. 1149/18.06.2007, nr. 469/2.04.2007 și a autorizațiilor de construire nr. 822/26.09.2006, nr. 1014/9.11.2007 și nr. 1015/9.11.2007, acte administrative eliberate de primarul mun. pentru imobilul din P, str. -. -, nr. 82, corp. A (), întrucât aceste acte au fost emise cu încălcarea prevederilor documentațiilor urbanistice avizate și probate de Consiliul Local P, Legea nr. 50/1991 și Legea 350/2001.
La termenul de judecată din data de 3.02.2009, pârâtul Primarul mun. Pai nvocat excepția de tardivitate a introducerii acțiunii față de anularea certificatului de urbanism nr. 1157/14.06,2005, autorizației de construire nr. 822/26.09.2005, certificatului de urbanism nr. 1149/18.06.2007 și certificatului de urbanism nr. 469/2.04.2007 și excepția lipsei procedurii prealabile în ceea ce privește capetele de cerere privind anularea autorizației de construire nr. 1014/9.11.2007 și 1015/9.11.2007.
La termenul de judecată din data de 24.02.2009, tribunalul a admis excepția tardivității acțiunii față de cele 4 acte constatate și a respins excepția lipsei procedurii prealabile în ceea ce privește anularea AC 1014/9.11.2007 și AC 1015/9.11.2007.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Prahova prin sentința nr. 170 din 7 aprilie 2009, a respins acțiunea formulata de reclamanta, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin autorizația de construire nr. 1014/9.11.2007, emisă de Primarul mun. P, s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru construire împrejmuire între proprietăți pe imobilul din P, str. -. -, nr. 82, jud. P, iar potrivit art. 2(1) din Legea nr.30/1991, astfel cum era în vigoare la data emiterii acestei autorizații, autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii; documentația ce stă la baza emiterii autorizației de construire trebuie să cuprindă certificatul de urbanism, dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor, proiectul pentru autorizația executării lucrărilor de construcții, avizele și acordurile legale necesare stabilite prin certificatul de urbanism și dovada privind achitarea taxelor legale ( art. 7 din legea 50/1991 actualizată până la 10.05.2007 ).
S-a mai reținut că autorizația de construire nr. 1015/9.11.2007 autorizează executarea modificării pantei scării exterioare autorizata conform AC 822/2005, iar prin procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1015/8.11.2007 și nr. 1014/8.11.2007 din 29.07.2008, privind lucrarea,scara de acces etaj și împrejmuire, s- constatat că lucrările corespund din punct de vedere cantitativ și calitativ și respecta normele, normativele în vigoare și documentația de execuție, aspect confirmat și prin raportul de expertiză judiciară, întocmit în dosarul nr- al Judecătoriei Ploiești în care expertul constructor confirmă faptul că pârâtul a executat atât scara exterioară, cât și împrejmuirea între proprietăți cu respectarea autorizațiilor de construire nr. 1014 și 10 15 /9.11.2007, înainte de completarea acestui raport de expertiză, același expert arătând că singura soluție pentru asigurarea accesului părților - persoane fizice la etaj este respectiva scara exterioară, în condițiile în care parterul era destinat unui spațiu comercial, iar scara interioară existentă nu putea fi folosită de pârâți.
De asemenea, s-a reținut de instanța de fond că din adresa nr. 6111/24.08.2007, emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții, rezultă că intrarea în legalitate a obiectivului, extindere locuința cu scară exterioară și construire gard, presupune elaborarea unui ( conform Legii 350/2001), însă, conform art. 31 din OG 2/2008, această obligație nu numai există, pentru executarea acestui tip de lucrări nemaifiind necesară întocmirea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, casarea în totalitate a sentinței nr. 170 din 7 aprilie 2009, iar pe fond, admiterea acțiunii
În motivarea recursului, s-a arătat că, deși Tribunalul face trimitere la AC nr.1014 din 0.11.2007, ce a autorizat lucrările de construire, împrejmuire între proprietăți pentru imobilul din P, str. -. -, nr. 82, nu reține faptul că imobilul are corpurile A (p +e), cel în litigiu B,C și D (p +e), neținându-se cont că nu s-a respectat art. 7 din Legea nr. 50/1991, ce statuează că autorizația de construcție se emite pe baza documentației depuse, ce cuprinde înscrisurile enumerate de acest text de lege, la dosar nefiind depusă documentația ce a stat la baza eliberării AC nr.1014/2007 și nr.1015/2007.
De asemenea, s-a susținut de recurentă că AC nr.1014/2007 s-a eliberat în baza unei documentații incomplete și în neconcordanță cu prevederile certificatului de urbanism nr.469/2.04.2007, documentația trebuia însoțită de avize și studii, respectiv declarația notarială a proprietarilor, conform căreia imobilul nu face obiectul vreunui litigiu, documentația tehnică cu conținutul cadru stabilit prin anexa I din Legea nr.50/1991, certificat de urbanism și plan de situație vizat de OCPI
Recurenta a mai criticat soluția instanței de fond sub aspectul reținerii că AC nr.1015/2007 autorizează executarea modificării pantei scării exterioare, însă, în realitate, este vorba de o investiție nouă, ce impunea parcurgerea procedurilor ca și pentru o construcție nouă, fiind necesar a fi respectate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 50/1991, această autorizație fiind, de asemenea, eliberată în baza unei documentații incomplete și neconcordante cu prevederile certificatului de urbanism nr.1149/2007.
S-a mai învederat instanței de control judiciar că în mod greșit s-a reținut de tribunal că, potrivit procesului verbal de recepție din 29.07.2008, întocmit la terminarea lucrărilor, edificate în baza AC nr.1014 și nr.1015 din 8.11.2007, respectivele lucrări corespund, cantitativ și calitativ, normativelor în vigoare și documentațiilor de execuție, neluându-se în considerare faptul că cele două autorizații au fost eliberate în baza unor documente incomplete și în neconcordanță cu prevederile CU ale Codului civil și ale conținutului cadru, neavând avizele și acordurile legale necesare.
De asemenea, s-a susținut că este greșită și referirea instanței de fond la expertiza, întrucât lucrarea este greșită, iar actele normative la care face referire expertul nu au legătură cu cauza, ignorându-se faptul că situația în care se află, de a nu putea folosi scara interioară pentru acces etaj, a fost creată de, care a închiriat în totalitate parterul imobilului, nefiind obligată să suporte consecințele faptelor acestui pârât, care o privează de posibilitatea de a se bucura, pe deplin, de dreptul său de proprietate, construcția scării exterioare îngrădindu-i vederea proprietății sale.
Recurenta a mai arătat că este greșită reținerea tribunalului, potrivit căreia nu s-au încălcat anexele proiectului nr. 4 din HCL nr.209/1999, atât timp cât dispozițiile HCL nr.327/2003 ridică restricțiile de eliberare a autorizațiilor de construcție, se simplifică procedura de autorizare a construcțiilor de locuințe, iar AC nr.1015/2007 autorizează o extindere, o modificare la locuință, zona situată între str. -, str. - - și str. -. - face parte din centrul istoric, iar pentru clădirile situate în această zonă sunt interzise eliberarea de autorizații de construcții pentru extinderi construcții noi, cu excepția celor de restaurare, ridicarea restricțiilor pentru zona în cauză nu este de competența Primarului municipiului P, ci a Ministerului Culturii și cultelor, prin declasarea monumentului istoric.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și art. 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Prin autorizația de construire nr.1014 din 2.11.2007, emisă de primarul municipiului P, la cererea intimatei-pârâte, a fost autorizată executarea lucrărilor de construire împrejmuire între proprietăți, situată pe imobilul din P, str. -. - nr. 82, autorizația fiind emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr.50/1991, în formularea în vigoare la acea dată, pe baza documentației depusă de către solicitantă.
Autorizația de construire nr.1015 din 9.11.2007 a fost emisă de Primarul municipiului P la cererea pârâtei, fiind autorizată lucrarea de modificare a pantei scării exterioare, ce fusese anterior autorizată prin autorizația nr.822/2005.
Lucrările efectuate în baza AC nr.1014/2007 și nr.1015/2007 au fost recepționate la 29.07.2008, conform procesului verbal de recepție, constatându-se că acestea corespund din punct de vedere cantitativ și calitativ și respectă normele, normativele în vigoare și documentația de execuție, situația ce rezultă și din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert, în dosarul nr- al Judecătoriei Ploiești, în care au fost părți recurenta, pârâtul și numita.
Astfel, în mod corect, tribunalul a concluzionat că cele două autorizații de construcție nr.1014/2007 și nr.1015/2007 au fost emise cu respectarea legislației în materie în vigoare la acea dată, că lucrările executate corespund documentațiilor de execuție și normativelor în vigoare, astfel că nu se impune anularea acestora.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia tribunalul nu reține că imobilul pentru care a fost emisă AC nr.1014/2007 are corpurile A, B, C și D, iar autorizația a fost emisă pe baza unor documentații incomplete și în neconcordanță cu prevederile CU nr.469/2.04.2007, Curtea constată că este nefondat, întrucât această autorizație de construcție a fost eliberată pentru construire împrejmuire proprietăți, și nu pentru construire clădiri, având la bază certificatul de urbanism nr.469/2007, act de informare ce se bucură de legalitate, prin încheierea din 24.02.2009 fiind admisă excepția tardivității în ceea ce privește contestarea acestui act, la eliberarea certificatului fiind verificat regimul juridic al terenului pe care urma a se edifica împrejmuirea, precum și necesitatea prezentării de avize sau acorduri. De asemenea, această autorizație a fost emisă pe baza documentației depusă de către solicitant, conținutul documentației fiind cel reglementat de art. 2 alin.1 din Legea nr. 50/1991, așa cum era în vigoare la momentul formulării cererii.
Nu este întemeiată nici critica, potrivit căreia prin AC nr.1015/2007 se autorizează o investiție nouă în realitate, și nu o modificare a pantei scării exterioare, fiind necesară parcurgerea procedurilor ca și pentru o construcție nouă, întrucât prin această autorizație de construcție a fost autorizată executarea de lucrări de modificare a pantei scării exterioare, conform soluției avizate de expert, arhitect, construcția inițială a acestei scări fiind autorizată prin autorizația de construcție nr.822/2005, iar prin procesul verbal de recepție din 29.07.2009 s-a constatat că lucrarea edificată în baza acestei autorizații corespunde documentației de execuție.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia reținerea tribunalului privind terminarea lucrărilor potrivit procesului verbal de recepție din 29.06.2008 și corespunderea acestora, din punct de vedere cantitativ și calitativ, este greșită, nu este întemeiat, întrucât acest proces verbal de recepție a fost încheiat la 2.02.2008 de către Direcția Generală de Dezvoltare din cadrul Primăriei municipiului P, concluzia Comisiei de recepție fiind în sensul că lucrările de împrejmuire și modificare scară exterioară etaj corespund din punct de vedere cantitativ și calitativ, respectă normele, normativele în vigoare și documentația de execuție, reclamanta nefăcând dovadă contrară împotriva acestor constatări.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia raportul de expertiză face referire la acte normative ce nu au legătură cu cauza, nu este fondat, întrucât respectiva probă a fost administrată în dosarul nr- al Judecătoriei Ploiești, având ca obiectiv verificarea dacă pârâtul executat scara exterioară și împrejmuirea dintre părți conform normelor legale, iar expertul, după analizarea autorizațiilor de construcție nr.1014/2007 și 1015/2007 și certificatelor de urbanism nr.1149/2007 și nr.469/2007, precum și a lucrărilor executate în teren, a concluzionat că lucrările corespund normelor legale, raportul de expertiză a fost omologat de către instanță, astfel că, concluziile expertului sunt opozabile părților litigante, inclusiv recurentei. Este adevărat că în cuprinsul completării raportului de expertiză depus la 13.10.2008, expertul face referire la OG nr.26/2008, în realitate fiind vorba de disp. OG nr.2/2008, potrivit cărora pentru executarea lucrărilor autorizate la cererea lui nu mai este necesară întocmirea -ului, fiind vorba de o greșeală de dactilografiere, și nu o indicare greșită a actului normativ, în condițiile în care se redă de expert conținutul art. 31 din OG nr.2/2008.
Referitor la motivul de recurs, potrivit căruia este greșită reținerea instanței de fond privind neîncălcarea anexelor proiectului nr. 4 la HCL 209/1999, Curtea reține că nu este întemeiat, întrucât prin această hotărâre a Consiliului local a fost aprobat Planul urbanistic general al municipiului P și Regulamentul local de urbanism, cu o valabilitate de 10 ani, iar, ulterior, prin Hotărârea nr.327 din 23.12.2003 a fost aprobată simplificarea procedurilor de autorizare, fiind ridicate restricțiile de eliberare a autorizațiilor de construcție, această din urmă hotărâre fiind aplicabilă la momentul formulării cererilor de autorizare de către.
Nici motivul de recurs, potrivit căruia imobilul situat în str. -. -, nr.82 este monument istoric, fiind interzise, deci, construcțiile, nu este întemeiat, întrucât din adresele nr. 322 din 3 aprilie 2007 și nr. 600 din 13 iunie 2007, emise de Ministerul Culturii și Cultelor, rezultă că acest imobil - corpurile A,B,D- nu este monument istoric, nefiind înscris ca atare în lista monumentelor istorice pe 2004, se află, într-adevăr, în zona sitului "centru istoric", situația în care nu se pot edifica construcții noi decât în condiții speciale, însă prin autorizațiile contestate de către reclamantă nu s-au autorizat construcții noi, respectiv clădiri, ci o împrejmuire și o modificare scară exterioară.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, prin eliberarea AC nr.1014/2007 și nr.1015/2007 de către primarul municipiului P, la cererea pârâtei, reclamanta -recurentă nu a fost vătămată în drepturile sale, cele două autorizații au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv Legea nr.50/1991, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, domiciliată în B, sector 4,-,. 35,. 2,. 59, împotriva sentinței nr.170 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâțiiPRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în P,--4, județul,, domiciliat în com. călugărească, sat, nr. 81, județul P și, domiciliată în com., sat, nr. 81, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- --- - - -
Grefier,
Red.SM
Tehnored.
6 ex./13.10.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria, Duboșaru
