Anulare act administrativ . Decizia 1201/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 1201/R/CA/2008
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de către contestatoarea Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă Sibiu împotriva deciziei civile nr. 963/CA/17 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA -Secția Contencios Administrativ și fiscal în dosar -.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta contestatoarei, consilier juridic, mandatarul ales al intimatei avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că s-a depus la dosar prin registratură, originalul contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar delegația de reprezentare.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicirea avocațială, copia facturii nr. - și a ordinului de plată nr. 93 reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, anularea deciziei, rejudecarea recursului, motivând că instanța nu a luat în considerare dovezile depuse la filele 25,26,27,28 și 29.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev.în art. 318 teza 1 Cod procedură civilă. Solicită cheltuieli de judecată conform înscrisurilor depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr.- reclamanta -" TAXI"SRL S în contradictoriu cu pârâta Sibiu a solicitat anularea deciziei nr. 15330/18 07 2007 emisă de pârâtă și constatarea nulității procesului verbal de control nr. 11522/24 05 2007 sau, în subsidiar, obligarea pârâtei la modificarea acestui proces verbal în sensul eliminării măsurii de achitare a sumei de 36.116,45 lei reprezentând penalități potrivit art. 88 alin.1 și 2 din 76/2002.În motivarea cererii sale a susținut că și-a îndeplinit obligațiile legale asumate potrivit convenției încheiate cu pârâta și potrivit art.88 alin.1 și 2 din 76/2002, iar actele atacate sunt nelegale.
Prin sentința civilă nr.281/CA/2008 a fost respinsă acțiunea reclamantei, cu motivarea că obligațiile stabilite în sarcina acesteia potrivit contractului încheiat de părți reprezintă obligațiile legale stabilite printr-o normă cu caracter imperativ și care generează în sarcina reclamantei o obligație de rezultat ce nu a fost îndeplinită. A reținut instanța că reclamanta trebuia să înlocuiască în schema de personal pe toți angajații cărora le-a încetat în orice mod contractul de muncă, în caz contrar sancțiunea fiind neacordarea facilității prevăzută de 76/2002.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta -" TAXI"SRL care i-a adus critici de nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art.304 pct.5,8 și 9, 304 indice 1 Cod procedură civilă solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, în principal trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea actelor atacate în sensul eliminării din cuprinsul acestora a penalităților stabilite potrivit art.88 alin.1 și 2 din 76/2002.În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut că tribunalul a interpretat greșit clauzele convenției nr.717/2004 încheiată de părți întrucât pentru a fi atrasă răspunderea sa contractuală ar fi fost necesar să se probeze existența vinovăției, nefiind în prezența unor răspunderi obiective.A mai susținut de asemenea, că nu s-a observat de către instanța de fond că nici intimata nu și-a respectat principala sa obligație asumată la pct.2 din convenție, aceea de a pune la dispoziția angajatorului liste cu persoanele înregistrate în evidențele sale ca persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, fapt ce a determinat imposibilitatea angajării de șomeri pe locurile rămase vacante.
Curtea a admis recursul, iar pe fond a admis acțiunea reclamantei. Prin considerentele expuse instanța a constatat că reclamanta a fost supusă unui control din partea Sibiu având ca obiect verificarea respectării obligațiilor ce i-au revenit potrivit 76/2002 pentru perioada 20.01.2006 - 24.05.2007. Urmare controlului s-a încheiat de control nr. 11522/2007 prin care s-a reținut nerespectarea de către angajator a obligațiilor prevăzute de art.88 alin.1 și 2 din 76/2002, stabilindu-se în sarcina acesteia o penalitate în sumă de 36.119,45 lei, egală cu mărimea creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat și neocupat, proporțional cu numărul de luni neocupate. Curtea reține că potrivit convenției încheiate de părți în cazul în care împrumutatul disponibilizează persoane angajate înainte de 3 ani de la încadrare acesta se obligă ca pe locurile devenite vacante indiferent de motive să încadreze personal din aceeași categorie, într-o perioadă de maxim 30 de zile calendaristice de la data disponibilizării. În cazul nerespectării acestei condiții împrumutatul va suporta o penalitate egală cu mărimea creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat și neocupat, proporțional cu numărul de luni neocupate. Aceste clauze contractuale trebuiau analizate de către instanța de fond în corelație cu art.2 al aceleiași convenții nr.717/2004, conform căruia Agenția are obligația de a pune la dispoziția angajatorului liste cu persoanele înregistrate în evidențele acesteia ca persoane în căutarea unui loc de muncă, pentru încadrarea acestora în muncă. Cât timp reclamanta a făcut dovada că s-a adresat intimatei în scris și a solicitat să-i fie puse la dispoziție liste cu persoanele care sunt în căutarea unui loc de muncă, dar nu și-a îndeplinit obligația asumată prin pct.2 al convenției, aceasta din urmă nu este îndreptățită să solicite aplicarea de penalități pentru neîndeplinirea de către angajator a obligației asumate potrivit pct.3, 4 și 5 din aceiași convenție. Reținând această stare de fapt, Curtea constată că tribunalul a dat o interpretare greșită contractului încheiat de părți și a aplicat greșit disp.art.88 alin.1 și 2 din 76/2002, motiv pentru care în baza art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de reclamantă, va modifica sentința atacată, va admite acțiunea în contencios administrativ formulată, va desființa decizia nr. 15330/18 07 2007, cu exonerarea reclamantei de plata sumei de 36.116,45 lei reprezentând penalități constatate prin procesul verbal de control nr. 11522/2007.
AJOFM a formulat contestație în anulare împotriva deciziei Curții prin care solicită anularea deciziei și rejudecarea recursului. Prin motivele expuse se arată că, potrivit art. 318 teza 1 hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că instanța a omis să cerceteze dovezile depuse la dosar de contestatoare și care relevă împrejurarea că reclamanta intimata nu ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin contract, ceea ce constituie o omisiune involuntara și nu o greșeală de judecată.Se mai invocă și jurisprudența Curtii de Apel în acesta materie.
Analizând decizia atacata, Curtea constata ca cererea este nefondata pentru următoarele considerente:
Potrivit legii, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art.317 din Codul d e procedură civilă,lipsa de procedură și necompetenta instanței și de art.318 din Codul d e procedură civilă, respectiv când dezlegarea pricinii este rezultatul unei greșeli materiale și omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare. Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută la fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
Față de petitul cererii,critica formulată poate fi inclusă în cuprinsul art.318 din pr.civ. referitoare la greșeli materiale ce au determinat pronunțarea unei soluții eronate. Dar,arătând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, textul legii se refera la erori materiale evidente în legătura cu aspecte formale ale judecării recursului. Pentru verificarea acestor aspecte nu este necesara o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs,care să fie soluționat de aceeași instanță sub motivul greșitei stabiliri a stării de fapt.
În contestația în anulare formulată se critică soluția instanței de recurs chiar sub aspectul unor probleme ce țin de fondul cauzei,interpretarea greșita a probelor și aplicarea greșita a legii, care nu constituie nicidecum erori materiale în sensul celor arătate de contestatoare.
Analizând decizia atacată se constată că dimpotrivă Curtea a analizat motivele de recurs formulate de reclamanta si a constatat ca recursul acesteia este fondat pentru considerentele expuse si fata de normele legale aplicabile. Instanța de recurs a analizat starea de fapt prin prisma probelor administrate de ambele părți și a legislației aplicabile. Instanța nu poate să analizeze cauza doar prin prisma probațiunii administrata de o singură parte, procesul civil fiind guvernat de principiile contradictorialității, dreptului la apărare și administrarea nemijlocită a probelor. Jurisprudența unei instanțe este relevantă ca precedent judiciar în cazuri similare, dar în spețele de acest fel sunt relevante demersurile întreprinse de parte pentru a angaja personal contractual și imposibilitatea obiectivă de a îndeplini obligația asumată prin contract.
Față de împrejurarea ca prin calea extraordinara de atac se aduc critici deciziei pronunțate ce țin de legalitatea sau neegalitatea deciziei pronunțate, fiind formulate critici ce țin de fondul cauzei, Curtea va respinge contestația in anulare ca nefondata deoarece hotărârea pronunțata nu poate fi reformata pe calea recursului la recurs.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, obligă contestatoarea să plătească intimatei suma de 1904 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariul avocațial dovedit cu factura nr. -/2008 și ordinul de plată nr. 93/2008-filele 15,16 din dosarul Curții.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatoarea Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă Sibiu împotriva deciziei civile nr. 963/CA/17 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA -Secția Contencios Administrativ și fiscal în dosar -.
Obligă contestatoarea să plătească intimatului - taxi SRL Sibiu, suma de 1904 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. GC
Dact./ex.2/18 11 2008
Jud.fond.
Jud.recurs -, -,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
