Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1202/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 1202/R/CA/2008
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră-B și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor -B împotriva sentinței civile nr.413/CA/1.07.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul rn-.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că -Direcția Generală Juridică a depus la dosar adresă prin care înștiințează instanța că intimații-reclamanți nu au raporturi de serviciu directe cu
Se mai constată că intimații-reclamanți au depus la dosar supliment la întâmpinare.
Din partea s-a depus o adresă din care rezultă că intimata-reclamantă a fost mutată de la. la Punctul de Trecere a Frontierei Aeroport
Instanța față de înscrisurile depuse la dosar și solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr.413/CA/1.07.2008 a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a fost admisă acțiunea formulată reclamanții, G, G, -, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și obligați pârâții la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005, actualizat în funcție de rata inflației, la data efectuării plății, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, modificată și completată pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist și funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază. Acest spor a fost prevăzut și de ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.132/9.02.2004.
Prin dispozițiile art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004, plata acestui spor a fost suspendat, perioada de suspendare încetând la sfârșitul anului 2005.
Dispozițiile art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru aprobarea actelor normative prevăd că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare, reintră de drept în vigoare. Cum dreptul pretins de reclamanți nu a fost desființat, odată perioada de suspendare expirată, dreptul acestora reintră în vigoare.
A adoptat o soluție contrară ar însemna să fie încălcate dispozițiile art.53 din Constituția României, revizuită cât și reglementările cuprinse în art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamanților va fi admisă iar pârâții obligați la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005, indexat în raport de rata inflației.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor Publice se va reține faptul că potrivit disp.art.19 din Legea 500/2002 privind Finanțele Publice doar acest Minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor al legilor bugetare anuale, a legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG 208/2005 Ministerul Finanțelor Publice îi revine și atribuția de a elabora proiectul bugetului de stat al legii bugetelor anuale, precum și proiectul de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, iar în conformitate cu disp.art.34 din Legea 500/2002 ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15.07 fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta pentru anul bugetar următor însoțită de documentații și fundamentat detaliate.
În consecință, având în vedere disp.art.57 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor cu completările și modificările ulterioare, care prevăd în mod expres faptul că acordarea drepturilor bănești reglementate de acest act normativ se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, instanța urmează a dispune admiterea cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B instanța de fond a constatat că este neîntemeiată întrucât disp.art.3 alin.1 din Codul d e procedură civilă privind competența curților de apel operează doar în situația în care prin cererile de chemare în judecată sunt atacate acte administrative ale autorităților și instituțiilor centrale.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul economiei și Finanțelor prin S și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră
În recursul declarat de către Ministerul Economiei și Finanțelor se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr.413/CA/1.07.2008 în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru chemarea în garanție, respectiv pentru obligația de garanție sau obligația de despăgubire. Domeniul de aplicabilitate a chemării în garanție este dat de către art.60 alin.1 din Codul d e procedură civilă și anume partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Având în vedere faptul că în cuprinsul cererii de chemare în garanție, nu s-a făcut nici o referire la vreuna dintre cele două obligații, de garanție sau despăgubire, motivarea din cererea de chemare în garanție fiind doar o înșiruire de texte legale fără a avea o teză de demonstrat, teza care să fie susținute de aceste argumente, a considerat necesar să se refere la cele două obligații de garanție sau despăgubire.
Obligația de garanție, cel mai adesea cererea de chemare în garanție este formulată în litigiile izvorâte din executarea contractelor, și anume al contractelor cu titlu oneros, cu precădere în materia contractelor de vânzare-cumpărare, întemeiată pe răspunderea de evicțiune, potrivit art.1336 din Codul civil vânzătorul răspunzător către cumpărător pentru liniștita posesiune a lucrului și de viciile acestuia, iar potrivit următoarelor texte de lege din Codul civil vânzătorul este de drept obligat a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut sau de sarcinile la care s-a pretins supus acel obiect și care n-ar fi declarate la facerea contractului.
Este evident că între instituții această obligație de garanție nu își poate găsi aplicabilitatea, raporturile fiind reglementate de lege care nu instituie în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor vreun fel de obligație de garanție.
De altfel, nu poate fi reținută nici garanția ca mijloc juridic care conferă creditorului garantat ca în caz de neexecutare a debitorului, să urmărească pe o altă persoană, care s-a obligat să execute obligația ce revenea debitorului, respectiv o garanție personală. S-a concluzionat prin a spune că între Ministerul economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici un fel de obligație de garanție instituită în vreuna din modalități legală sau convențională, astfel că sub aspectul obligației de garanție cererea formulată nu poate fi primită.
Obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele solicitate de reclamanți, respectiv drepturile bănești constând în sporul de fidelitate aferent anului 2005 este data prin încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicită instanței prin cererea de chemare în garanție obligarea Ministerului economiei și Finanțelor să vireze sumele de bani solicitate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată.
Legea nr.500/2002 privind finanțele publice stabilește că: pentru anul bugetar veniturile și cheltuielile bugetare se aprobă numai prin legea bugetului de stat și legea de rectificare a bugetului de stat, numai Parlamentul adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare, Guvernul analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor și furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul economiei și Finanțelor, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, cum este în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Aceste principii generale desprinse din Legea nr.500/2002 arată fără putință de tăgadă faptul că cererea privind obligarea Ministerului economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative drepturile bănești solicitate este în contradicție cu atribuțiile specifice ale instituțiilor statului Parlament, Guvern și cu procesul elaborării bugetelor precum și procedurii aprobării de către Parlament a legilor bugetare anuale și a legilor de rectificare. A obliga Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea unor sume de bani reprezentând drepturi de natură salarială, reprezintă numai o încălcare a Legii nr.500/2002 a finanțelor publice, lege organică, ci și art.1 alin.4 din Constituția României modificată și completată prin Legea de revizuire nr.429/2003, în sensul că se are de a face cu încălcarea principiului separației puterilor în stat și echilibrului puterilor.
În recursul formulat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B se critică sentința pronunțată în ceea ce privește respingerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Sibiu, fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii. Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii formulată ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs a arătat că Tribunalul Sibiu în mod neîntemeiat a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocând dispozițiile art.3 alin.1 Cod procedură civilă potrivit cărora competența curților de apel operează doar în situația în care prin cererile de chemare în judecată sunt atacate acte administrative ale autorităților și instituțiilor centrale. Potrivit doctrinei, competența este definită ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești, unui alt organ de jurisdicție sau cu activitate jurisdicțională de a judeca un anumit litigiu. A arătat, prin motivele de recurs că, în conformitate cu dispozițiile art.105 alin.1 Cod procedură civilă "actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule".
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții solicită instanței de judecată obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate prevăzut de art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, în sumele cuvenite pentru anul 2005, actualizate în funcție de rata inflației până la data efectuării plății. Consideră că potrivit dispozițiilor art.10 alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Completul de judecată este format din 2 judecători". De asemenea potrivit art. 1 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public." Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art.7 din cadrul OUG nr.104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările și completările ulterioare: "Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este unitatea centrală a Poliției de Frontieră Române, cu personalitate juridică și competență teritorială pentru întreaga zonă de responsabilitate a poliției de frontieră, care exercită conducerea și răspunde de întreaga activitate a poliției de frontieră ".
Având în vedere cele arătate, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se judecă de către secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, precum și faptul că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este o autoritate publică centrală, se consideră de către că, în cauză, competentă să judece dosarul este secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL ALBA IULIA.
Dreptul pretins de reclamant prin acțiunea introductivă de instanță este reglementat de dispozițiile art.6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, potrivită cărora " pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Potrivit dispozițiilor art.2 din OUG nr.118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor "în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare".
Suspendarea prevederilor art.6 din OG nr.38/2003 este un eveniment legislativ intervenit în condițiile prevăzute de art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial nr.777/25.08.2004 cu modificările și completările ulterioare.
În concluzie, consideră recurenta, s-a produs o restrângere temporară a dreptului de a beneficia de sporul de fidelitate, restrângere care a fost atât necesară ( nu se poate aproba punerea în plată a unui drept câtă vreme nu există fonduri care să poată conduce la exercitarea acestuia) cât și proporțională ( această măsură va fi menținută până când vor fi identificate fondurile necesare), conform prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României, republicată în Of nr.767/2003.
Prealabil cercetării motivelor din recursurile formulate cu privire la fondul cauzei, Curtea procedează la verificarea motivului de recurs privitor la competența Tribunalului Sibiu de a judeca cauza în primă instanță-în conformitate cu dispozițiile art.105 alin.1 Cod procedură civilă "actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule".
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții solicită instanței de judecată obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate prevăzut de art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, în sumele cuvenite pentru anul 2005, actualizate în funcție de rata inflației până la data efectuării plății. Consideră că potrivit dispozițiilor art.10 alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Completul de judecată este format din 2 judecători". De asemenea potrivit art. 1 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public." Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art.7 din cadrul OUG nr.104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările și completările ulterioare: "Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este unitatea centrală a Poliției de Frontieră Române, cu personalitate juridică și competență teritorială pentru întreaga zonă de responsabilitate a poliției de frontieră, care exercită conducerea și răspunde de întreaga activitate a poliției de frontieră ".
Având în vedere cele arătate, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se judecă de către secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, precum și faptul că Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este o autoritate publică centrală, în cauză, competentă să judece acțiunea formulată este secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL ALBA IULIA.
Recursul fiind admisibil sub aspectul excepției de necompetență a Tribunalului Sibiu, invocat și împărtășit de C, celelalte capete de recurs cu privire la fondul cauzei nu vor mai fi analizate.
Față de motivele de mai sus Curtea în baza art. 304 pct.3 Cod procedură civilă va casa hotărârea pronunțată cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță în favoarea Curții de APEL ALBA IULIA Secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră-B și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor -B cu sediul procesual ales la reprezentantul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S-împotriva sentinței civile nr.413/CA/1.07.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul rn- și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă judecare în fond la Curtea de APEL ALBA IULIA -Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.IC
Dact./ex.2/11 12 2008
Jud.fond.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17. 12. 2008
Către,
CURTEA DE APEL ALBA -
SERVICIUL REGISTRATURĂ
Alăturat vă înaintăm dosarul nr- al Curții de APEL ALBA IULIA privind pe recurenții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră-B, Ministerul Economiei și Finanțelor B și intimații în care s-a pronunțat decizia nr. 1202/R/CA/2008, urmând să procedați conform dispozițiilor art.99 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor.
Menționăm că dosarul nr- al Curții de APEL ALBA -I conține 62 file, având atașat dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
Președinte, Grefier,
- - - -
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
