Anulare act administrativ . Decizia 1259/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1259/CA/2008
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta și pârâta Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 415/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar note de ședință din partea reclamantei recurente și concluzii din partea pârâtei recurente.
Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea pârâtei recurente de judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.415/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin S și pe cale de consecință a fost obligată pârâta să restituie suma de 503,58 lei precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că analizând dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 în raport de prevederile art. 205- 206 Cod Procedură Fiscală, sub aspectul excepției invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu, prin prisma prevederilor art.2, alin.1-3 din Constituție și de art. 6, paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Tribunalul apreciază că partea (în speță reclamantul), nu poate fi obligată la parcurgerea căii administrative prevăzută de Codul d e Procedură Fiscală, neputând exista o îngrădire a exercitării dreptului de a se adresa instanței, cu atât mai mult cu cât autoritatea administrativ fiscală a fost notificată în acest sens conform art. 6, alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Conform certificatului de înmatriculare nr. S-B, depus la fila 9 reclamantul a achiziționat, un autoturism marca Ford Fiesta, an de fabricație 2007, capacitate cilindrică 1242 mc3, pentru care a achitat cu chitanța seria -, nr. -, suma de 503,58 lei.
Potrivit reglementărilor în vigoare la data importului autoturismului, taxa de înmatriculare pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat de art. 214, indice1 Cod Fiscal.
Cuantumul taxei speciale, achitată bugetului de stat a fost calculată după formula prevăzută la art. 214, indice 3 Cod fiscal în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea și unii coeficienți de corelare sau reducere a taxei, prevăzuți în anexele legii.
Prin acțiunea formulată, reclamantul invocă ilegalitatea care s-a produs prin aplicarea art. 214, indice 1- 214, indice 3 Cod Fiscal în raport cu dispozițiile dreptului comunitar și anume cele ale art. 90 din Tratatul de înființare a Comunității Europene.
Potrivit prevederilor art. 90 din Tratat, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Conform jurisprudenței CJCE, consacrate interpretării art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, cauzele și, respectiv, acest articol este încălcat atunci când un stat membru percepe o taxă discriminatorie pentru prima înmatriculare a unui autoturism pe teritoriul național.
Potrivit art. 2, paragraful 1 din Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană ( publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465/01.06.2005 și ratificat de România prin Legea nr.157/2005) și art. 2 din Actul privind condițiile de aderare a Bulgaria și României și adoptările Tratatelor pe care se întemeiază UE, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare și actelor adoptate de instituții și de Banca Centrală Europeană înainte de aderare, sunt obligatorii pentru Bulgaria și România și se aplică în aceste state în condițiile prevăzute prin tratate și prin prezentul act".
Conform art. 148, alin. 2 din Constituția României, art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene și jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Comunității Europene sunt direct aplicabile și au prioritate față de orice prevedere națională.
Ca urmare a efectului direct al art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene pentru dreptul național, Tribunalul va constata că art. 214, indice 1 -214, indice 3 Cod Fiscal conțin reglementări fiscale discriminatorii în ceea ce privește obligația administrativă a înmatriculării autoturismului dublată de obligația fiscală de a plăti taxa specială astfel că, taxa în sumă de 6.395,71 lei achitată de reclamant în contul bugetului de stat s-a făcut cu încălcarea acestei dispoziții din Tratat.
Pentru aceste considerente, Tribunalul apreciind că taxa încasată în temeiul dispozițiilor fiscale naționale, contrare dreptului comunitar, trebuie restituită, urmează a dispune în acord cu jurisprudența CJCE ( cauza -- -Webers și cauza c-- comisia contra Italia ), obligarea pârâților la restituirea taxei în sumă de 503,58 achitată în contul bugetului de stat.
Totodată, Tribunalul urmează a obliga pe pârâți, la plata dobânzilor legale începând cu data formulării cererii, întrucât aceasta este data de la care se apreciază că reclamantul a constatat că taxa achitată încalcă normele comunitare.
Reținând culpa procesuală a pârâților, Tribunalul urmează a obliga la plata cheltuielilor de judecată la suma de 204,15 lei, având în vedere prevederile art. 274 Cod Procedură Civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Sibiu, criticând soluția pronunțată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că apreciem că hotărârea instanței de fond este greșită, fiind dată cu aplicarea nelegală a dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, art.205 alin.1 Cod pr.fiscală și a Ordinului nr.418/08.06.2007, motiv de modificare prevăzut de art.304 pct.9) Cod procedura civila.
In primul rând apreciem ca se impune admiterea recursului si modificarea hotărârii greșite deoarece instanța de fond nu a reținut excepția invocata in sensul ca acțiunea a fost introdusa prematur, fără îndeplinirea procedurii prealabile impusa de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ potrivit căruia (1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia."
Având in vedere ca intimatul nu a urmat procedura impusa de legiuitor prevăzuta expres de art.205 din G nr.92/2003 si de nr.418/2007 se impune admiterea recursului si modificarea hotărârii greșite.
Astfel, dispozițiile art.205 alin.l Cod procedura fiscala si a Ordinului nr.418/08.06.2007, publicat in O nr. 448/2007 Procedura privind calculul taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule prevăd ca trebuie urmata Procedura privind calculul taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule.
Potrivit art.4(l)din Procedura privind calculul taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule: Documentul privind modul de calcul la taxei speciale.se emite si se eliberează pe loc solicitantului si nu poarta stampila unității fiscale . Potrivit art.4(2): Pe baza documentului privind modul de calcul al taxei speciale, persoana fizică sau juridică efectuează plata taxei in contul de venituri al bugetului de stat.
Potrivit art. 43 alin.l din Codul fiscal actul administrativ fiscal se emite numai in forma scrisa si cuprinde elementele enumerate in alin.2.
De asemenea, potrivit art.43 alin.3 Cod proc.fiscala: Actul administrativ fiscal emis in condițiile alin.2 prin intermediul mijloacelor informatice este valabil si in cazul in care nu poarta semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii si stampila organului emitent, daca îndeplinește cerințele legale aplicabile in materie. Iar potrivit alin.4 Prin ordin al ministrului economiei si finanțelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit in condițiile alin.3 .
Prin urmare, actul administrativ fiscal vătămător pentru proprietarul autovehiculului ii constituie documentul de plata întocmit in condițiile Anexei la Procedura de calcul aprobata prin Ordinul 418/2007, iar demersul prealabil administrativ la care este obligata persoana vătămata conform dispozițiilor Legii contenciosului administrativ si ale Codului d e procedura fiscala nu a fost asigurat printr-o contestație sau cerere de restituire a taxei.
In cauza sunt întrunite condițiile enumerate mai sus, iar împotriva actului administrativ fiscal privind calculul taxei speciale reglementat de Ordinul 418/2007, care îl vatămă, proprietarul autovehiculului trebuia să îndeplinească procedura prevăzuta de Codul d e procedura fiscală și Legea contenciosului administrativ, iar atacarea acestui act nu se putea face decât după formularea unei plângeri prealabile în condițiile art.7 și urm. din Legea nr.554/2004.
Contestarea acestui act este prevăzuta si de art.205 alin.l Cod pr.fiscala unde se arată: împotriva titlului de creanță, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativa de atac și nu înlătură dreptul la acțiune. iar potrivit art. 206(3): Contestația se depune la organul fiscal al cărui act administrativ este atacat.
Având in vedere ca intimatul-reclamant nu a urmat procedura impusa de legiuitor si ca in cauza nu s-a emis un act administrativ susceptibil sa fie verificat de instanța de contencios administrativ se impune admiterea recursului si modificarea hotărârii greșite.
Mai mult, in baza OUG nr. 50/2008 a fost emisa HG nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG nr. 50/2008 care la art. 11 si Instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitata de contribuabil in perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența intre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si taxa pe poluare pentru autovehicule este reglementata la Cap. VI secțiunea 1 art. 6 din Anexa la HG nr. 686/2008.
Referitor la susținerile privind o pretinsa contradicție intre dispozițiile art.2141si următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal si prevederile art.90 din Tratatul CE, situație in care art.90 din Tratat devine aplicabil in temeiul principiului dreptului comunitar asupra legislației interne, principiu consacrat de art. 148 din Constituția României, arătam următoarele:
a) dispozițiile art 2141si următoarele din Legea 571/2003 nu contravin prevederilor art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana.
Taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu se aplică exclusiv autoturismelor second hand provenind din alte state membre ale UE, ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografica sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale (, etc.), precum și, cel mai important, autoturismelor noi producția națională a României.
Pe de alta parte trebuie reținut corect caracterul taxei speciale pentru
autoturisme și autovehicule, prevăzuta de art.214-2143din Legea nr.571/2003, respectiv acela de taxa speciala de prima înmatriculare în România, iar nu de taxa speciala pentru fiecare înmatriculare în România sau taxa speciala de reînmatriculare în România, intenția legiuitorului R nefiind de
institui o astfel de taxă pentru fiecare reînmatriculare în România.
Cat privește cazurile Ungariei si Poloniei, invocate ca si practica - drept cazuri similare soluționate de către E Luxemburg, arătam ca situația celor doua state membre ale E nu a fost similara cu cea a României, respectiv taxele impuse de către Ungaria si Polonia nu au fost taxe de prima înmatriculare, care sa fie aplicate atât autoturismelor din import cat si autoturismelor indigene, ci accize foarte mari care erau percepute exclusiv la importul de autoturisme second hand" dar care nu se aplicau autoturismelor noi importate sau
autoturismelor indigene produse in cele doua tari, situație in care apărea ca fiind evidenta o discriminare a autoturismelor provenite din alte state membre în raport cu autoturismele similare din producția indigena, contrara dispozițiilor art.90 din Tratatul CE.
Analizând recursul atât sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu în baza art.304/1 Cod pr.civilă, se constată că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
În virtutea art.304/1 Cod pr.civilă, instanța de recurs a constatat că reclamanta, precum și instanța de fond din oficiu nu a pus în vedere reclamantei să depună acte cu care să facă dovada provenienței autovehiculului dintr-o țară membră și a datei primei înmatriculări.
Instanța de recurs a amânat cauza și a pus în vedere reclamantei intimate să depună aceste acte, fără ca aceasta să se conformeze acestei dispoziții.
Fără aceste acte instanța de recurs este în imposibilitate să exercite controlul judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârii de fond recurate, instanța de fond în lipsa acestor acte nu a epuizat în totalitate fondul cauzei, aceste acte fiind determinante în pronunțarea hotărârii.
Pentru ca reclamanta să nu fie prejudiciată de un grad de jurisdicție și pentru a nu i se crea eventual autoritate de lucru judecat, care să o prejudicieze în valorificarea pretențiilor, constatându-se și neepuizarea probațiunii la fond, instanța de recurs în baza art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va casa cauza cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea completării probațiunii necesare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta și Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 415/CA/1.07.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./12.01.2009
Jud.fond -
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Marieta Florea, Iosif Morcan
