Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 129/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.129/CA/2009 -
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal, formulat de reclamantul domiciliat în, nr.:. jud. B și din O,-, -b 89,.9, jud. B în contradictoriu cu intimatul pârâtINSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEIcu sediul în, jud. B împotriva sentinței nr.466/CA din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - comunicare informații de interes public - Legea nr.544/2001 -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul reclamant - personal, lipsă fiind intimatul pârât INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Recurentul - personal învederează instanței că solicită a se judeca cauza la acest termen de judecată și ca instanța de recurs să stabilească termenele acordate prin sentința atacată, în sensul furnizării informațiilor solicitate.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul - personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, în sensul admiterii și a capătului de cerere privind daunele morale pe care le-a solicitat, fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.466/CA din 21 octombrie 2008, Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Instituția Primarului Comunei și în consecință, a obligat pârâtul să furnizeze reclamantului informațiile de interes public solicitate prin adresa nr.15 din data de 03.01.2008.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut că, între reclamant și vecinul acestuia G există unele neînțelegeri privind construcția gardului despărțitor dintre proprietăți. În acest sens reclamantul a sesizat Inspectoratul de Stat în Construcții care în urma controlului efectuat a constatat o serie de nereguli consemnate într-un proces verbal. După întocmirea acestui proces verbal, reclamantul s-a adresat instituției primarului Comunei solicitându-i, prin adresa nr.15/03.01.2008 să-i comunice măsurile luate, ținând cont de competența acesteia de a emite autorizația de construcție. Pârâta nu a dat curs solicitării reclamantului fapt ce a determinat acționarea acestuia în instanța de contencios administrativ conform Legii 544/2001.
Conform art.2 lit.b din Legea 544/2001 prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de aportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.
Conform art.6 din același act normativ, orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, informațiile de interes public, iar conform art.7 autoritățile și instituțiile publice au obligația să-i răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrare, solicitând în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării.
Față de aceste dispoziții legale și ținând cont că informațiile solicitate de reclamant prin adresa nr.15/03.01.2008 nu sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor de dispozițiile art.12 din Legea 544/2001 instanța a admis acțiunea formulată și a obligat pârâta să răspundă reclamantului la adresa nr.15/03.01.2008.
Văzând că reclamantul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă a prejudiciului moral suferit ca urmare a necomunicării informațiilor solicitate, instanța văzând în drept și dispozițiile art.998 și urm din cod civil a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs în termen, recurentul, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului la plata daunelor morale solicitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se învederează instanței că în anul 2005 în urma unei reclamații neîntemeiate a vecinului său G, Primăria fără a efectua o cercetare prealabilă, a fost amendat, fiind nevoit a demonstra în instanță ilegalitatea măsurii.
Consideră că, acest mod de rezolvare a unei reclamații este un abuz în serviciu al primarului, Atâta vreme cât a fost nevoit peste voința sa să fie târât în instanță, unde a fost jignit în mod grosolan de delegatul primăriei, ca fiind un om al comisiilor de judecată.
Din anul 2005 și până în prezent, vecinul său a continuat să execute o construcție ilegală a unei terase față de care primăria a manifestat indulgență, vecin care ulterior i-a demontat o suplimentare de înălțare a gardului cu un metru pe direcția terasei respective, fiind necesară apelarea la intervenția organelor de poliție pentru clarificarea situației respective.
În urma tuturor sesizărilor făcute, conducerea primăriei a primit numai refuzuri complete sau parțiale, doar amânări și minciuni, insistându-se pentru realizarea unei împăcări pentru mușamalizarea activităților ilegale ale instituției.
din conducerea primăriei au ajuns până acolo încât au realizat înscrisuri în fals în documente pentru a demonstra legalitatea construcției vecinului.
A solicitat primăriei acceptul pentru a turna o platformă din beton, dar i s-a răspuns că doar cu autorizație de construcție se poate, situație în care apreciază că există o formă a discriminării între persoana sa și cea a vecinului său.
De asemenea, primarul comunei l-a jignit enorm, numindu-l ca cel mai mare reclamagiu al comunei.
Consideră că, din anul 2005 și până în prezent este supus unei stres premeditat de către conducerea primăriei și de atitudinea scandaloasă a vecinului său, fapt ce a dus la îmbolnăvirea sa.
Intimatul legal citat în cauză, nu s-a înfățișat și nu a depus întâmpinare.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art.22 alin.2 din Legea nr.544/2001, instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.
Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul recurent a solicitat instanței obligarea intimatului pârât la furnizarea informațiilor de interes public solicitate prin adresa nr.15/3.01.2008, precum și obligarea la plata sumei de 3.000 lei daune morale.
Temeiul juridic al răspunderii pentru daune este art.998 Cod civil, potrivit căruia "orice faptă a celui, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, să-l repare", prevedere legală care nu face vreo distincție între natura patrimonială ori nepatrimonială a prejudiciului.
Legiuitorul a avut în vedere posibilitatea unor daune materiale și morale prin emiterea unor acte administrative ilegale sau prin refuzul nejustificat al autorităților administrative de a rezolva cererea celor îndreptățiți, la aprecierea prejudiciului moral suferit urmând a fi avute în vedere drept criterii orientative, durata și menținerea consecințelor vătămării, importanța valorii lezate, personalitatea victimei, repercusiunile asupra situației sociale și criteriul echității. Aceste criterii, se raportează la îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale.
În speță, între aspectele invocate de recurent, privitoare la neînțelegerile sale cu vecinul său și alte chestiuni litigioase avute cu instituția primarului comunei în care locuiește și refuzul autorității locale de a-i răspunde la adresa nr.15/3.01.2008, contestată în cauză, nu există legătură de cauzalitate. Aspectele anterioare intervenirii răspunsului nejustificat de a-i răspunde la adresa respectivă, nu pot fi reținute consecințe vătămătoare ale refuzului respectiv, ci eventual consecințe ale acelor acte și fapte petrecute anterior intervenirii refuzului contestat în cauză.
Modul în care s-au desfășurat de-a lungul anilor relațiile tensionate cu vecinul recurentului care nu este parte în cauză și consecințele produse ca urmare a acelor tensiuni, nu pot constitui temei pentru obligarea intimatului pârât în prezenta cauză la daune morale.
De asemenea nu pot fi reținute favorabil drept temei al acordării daunelor nici chestiunile legate de acordarea sau nu a autorizației de construcție recurentului, ori jignirile adresate acestuia de reprezentanții autorității locale în diverse ocazii, atâta vreme cât aceste aspecte nu au făcut obiectul cauzei deduse judecății în prezenta cauză și nici nu au vreo legătură de cauzalitate cu refuzul de a i se răspunde la adresa formulată primăriei.
În consecință, având în vedere aceste aspecte, instanța reține că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză cererea recurentului reclamant de acordare a daunelor morale este neîntemeiată.
Cât privește cererea recurentului adresată instanței de recurs la dezbaterea pe fond a recursului, de stabilire a unui termen de executare a hotărârii primei instanțe, se reține că recurentul nu a investit prima instanță prin acțiunea formulată cu un asemenea capăt de cerere, situație în care în această fază procesuală solicitarea sa este inadmisibilă prin prisma prevederilor art.316 raportat la art.294 Cod procedură civilă.
Drept urmare, instanța de recurs va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de,împotriva sentinței nr.466/CA din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. - jud.
- în concept - 17.03.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact.
- 18.03.2009/2 ex.
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
