Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 131/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.131/CA/2009 -
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica- -- JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - -JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal, formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bcu sediul în O, str. -, nr.2B, jud. în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în O,-, -.16, jud. B și intimata pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în O, str. -, nr.2 B, jud. B, împotriva sentinței nr.531/CA din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -suspendare executare act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul pârât - personal și în baza împuternicirii avocațiale nr. 14/11.03.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen în recurs, la dosarul instanței de fond există doar un supliment al acestuia, după care:
Intimatul reclamant depune la dosar note de ședință, învederează că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, nu înțelege care este critica adusă sentinței de către recurenta pârâtă, având în vedere faptul că la instanța de fond aceasta nu s-a opus la admiterea cererii de suspendare formulată, până la soluționarea pe fond a litigiului. De asemenea, apreciază totodată că nu se poate reține împrejurarea că nu au fost îndeplinite condițiile art.14 din legea nr.554/2004 și că pentru îndeplinirea acestor condiții ar fi trebuit depuse acte în acest sens. În consecință, apreciază și că, atâta timp cât cauza nu a fost soluționată pe fond, prejudiciul cauzat prin obligarea reclamantului la plata penalităților de întârziere, apare în mod evident și iminent totodată, nicăieri în art.14 nepretinzându-se dovedirea cu acte a prejudiciului iminent, în speța de față, operând prezumția existenței acestuia. Față de aceste aspecte consideră că se impune menținerea soluției primei instanței, în ceea ce privește admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.531/CA din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Bihora admis cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și în consecință, a dispus suspendarea executării deciziei nr.92034/11.07.2008 și a deciziei de impunere nr.92036/11.07.2008 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în fond, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr. 92034/11 iulie 2008 și respectiv Decizia nr. 92036/11 iulie 2008 organul fiscal competent a statuat că cheltuielile efectuate de reclamant cu achiziționarea unui autoturism din străinătate pe cabinetul avocațial, autoturism care a fost furat înainte de a fi înmatriculat în România, nu sunt deductibile și prin urmare i s-a instituit în sarcină reclamantului obligația de a plăti suma de 1.336 lei plus 731 lei pentru anul 2005 și 1.337 lei plus 305 lei pentru anul 2006.
Prevalându-se de dispozițiile art.21 teza II,din Codul Fiscal care exceptează de la considerarea cheltuielilor nedeductibile stocurile sau mijloacele fixe distruse ca urmare a forței majore, reclamantul a formulat acțiune în anularea actelor administrative și totodată suspendarea executării acestora până la soluționarea irevocabilă a acțiunii pe fond.
Conform art.14 din Legea nr.554/2004 în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept si fără nici o formalitate.
Conform art.15 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, si prin cererea adresata instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.
Față de aceste dispoziții legale și văzând că prin nesuspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate s-ar cauza în sarcina reclamantului un prejudiciu iminent, constând în plata penalităților de întârziere pentru neachitarea obligațiilor fiscale stabilite prin actele administrativ fiscale atacate și ținând cont de neopunerea pârâtei la admiterea cererii de suspendare, instanța a admis cererea de suspendare a executării deciziei nr. 92034/11.07.2008 și a deciziei de impunere nr.92036/11.07.2008 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în fond.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, intimatul reclamant nu a dovedit cu acte în nici un fel îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, cu motivarea că, în condițiile în care a formulat acțiune în contencios administrativ pentru anularea Deciziilor nr.92034/ 11.07.2008 și nr.92036/11.07.2008, se impune suspendarea acestor decizii, deoarece nedepunerea cererii de suspendare ar fi însemnat obligarea sa la plata penalităților de întârziere care începeau să curgă de la data emiterii deciziilor.
Atâta timp cât nu s-a soluționat cauza pe fond, prejudiciul cauzat prin obligarea sa la plata penalităților de întârziere apare ca evident și iminent.
Nicăieri în art.14 din Legea nr.554/2004 nu se pretinde dovedirea cu acte a acestui prejudiciu iminent, în speță operând prezumția existenței prejudiciului iminent.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitatea cu prevederile art.14 alin.1 și art.15 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii, pentru anularea în tot sau în parte, a actului administrativ atacat.
Cazul bine justificatimplică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ de natură a înfrânge principiul potrivit căruia, actul administrativ este executoriu din oficiu, iarpaguba iminentăconstă, potrivit art.2 lit.ș) din Legea nr.554/2004, într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil în evidența sau, după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
În speță, instanța de fond a reținut corect că sunt îndeplinite cerințele art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, referitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă, în condițiile în care reclamantul contestă deciziile de impunere nr.92034/11.07.2008 și nr.92036/11.07.2008, invocând aplicarea greșită a dispozițiilor art.21, 24 și 48 din Codul fiscal, ceea ce implică existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative respective.
Pe de altă parte, în cazul executării deciziilor de impunere, prejudiciul cauzat reclamantului prin obligarea lui la plata penalităților de întârziere apare ca evident și iminent, instanța apreciind ca fiind necesară suspendarea executării actelor administrative contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGEca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței nr.531/CA din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. - jud.
- în concept - 18.03.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact.
- 19.03.2009/ 2 ex.
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
