Anulare act administrativ . Decizia 1377/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1377
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței nr.333 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, asistată de avocat și consilier juridic pentru intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C și DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C și DGFP D arată că nu înțelege să invoce excepții și solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 333 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Administrația Finanțelor Publice a Municipiului și
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Chiar dacă în concret obligația de restituire revine C în temeiul art. 33 pr. Fiscala coroborat cu nr. 1899/2004, D reprezintă organul fiscal ierarhic superior sub aspectul organizării administrative si al administrării fondurilor bugetare, care ar suporta consecințele directe ale obligării
În concluzie, exista identitate între titularul obligației pretinse de către reclamanta si persoana intimatei
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii s-a reținut că în speță nu poate fi obligată reclamanta să parcurgă procedura prealabila administrativa prev. de art. 205-208 pr. fiscală, în contextul în care organul fiscal a soluționat cererea petentei printr-un act atipic, respectiv o simpla adresă. Pe de o parte ar fi inechitabil și mult prea împovărător pentru justițiabil să fie obligat la a parcurge o procedura prealabila prea dificilă aspect ce ar echivala cu o ingerința nejustificata in dreptul de acces la justiție reglementat de Constituție si art.6 din CEDO. Mai mult, nu este echitabil ca intimata să se prevaleze de propria culpa de a fi răspuns printr-o adresa pentru a invoca nerespectarea procedurii prealabile de către reclamanta
In fapt, reclamanta a efectuat prin casieria Trezoreriei Mun. plata sumei de 207.100, 76 RON după cum urmează: 25 000 RON conform chitanței nr. - din 17 iulie 2003; 30 000 RON conform chitanței nr. - din 17 iulie 2003; 9.200 lei conform chitanței nr. - din 28 iulie 2003; 4000 lei conform chitanței nr. - din 28 iulie 2003; 6000 lei conform chitanței nr. - din 28 iulie 2003; 15.600 lei conform chitanței nr. - din 28 iulie 2003; 18.000,76 conform chitanței nr. - din 28 iulie 2003; 12.300 lei conform chitanței nr. - din 28 iulie 2003; 2.500 lei conform chitanței nr. - din 28 iulie 2003; 32.000 lei conform chitanței nr. - din 28 iulie 2003; 2.500 lei conform chitanței nr. - din 30 iulie 2003; 20.000 lei conform chitanței nr. - din 30 iulie 2003; 30.000 lei conform chitanței nr. - din 15 august 2003.
Din analiza mențiunilor chitanțelor fiscale sus menționate a rezultat că sumele au reprezentat impozit pe venit aferent perioadei fiscale 2001-2003 pentru următorii contribuabili: Notarial, Notarial, avocat, si avocat.
Pe de altă parte, organele fiscale ale DGFP au stabilit restante la plata impozitului pe venit pentru acești contribuabil, întrucât sumele de bani precizate mai sus au fost achitate de acești contribuabili reclamantei, care în calitatea sa de inspector fiscal a prezentat credibilitate, dar care în realitate nu a depus aceste sume în termenul legal la Administrația Financiara potrivit dispozițiilor legale.
Concluzia s-a desprins din coroborarea următoarelor aspecte de fapt:
Contribuabilii care au înmânat aceste sume inspectorului fiscal au formulat contestații la Deciziile de impunere care stabilea restante la impozitul pe venit, contestații admise prin hotărâri ale Tribunalului Dolj si ale Curții de APEL CRAIOVA, reținându-se că sumele au fost achitate, dar nu au fost scăzute si înregistrate la Administrația Financiara conform normelor legale; doua rapoarte de expertiza contabila întocmita in cauza penala in care reclamanta a fost cercetata sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 2151, 289 si 291 din CP au concluzionat de asemenea că a încasat sume de bani de la acești contribuabili dar au fost depuse cu întârziere in Trezorerie si cu nerespectare normelor fiscale.
Faptul ca fată de reclamanta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala prin Ordonanța nr. 763/P/2003 întrucât experții contabili nu au stabilit cu certitudine toate sumele de bani încasate de reclamant astfel încât nu poate fi dovedita cu certitudine existenta unei pagube în sens penal, nu are relevanta în cauza de fată. In prezenta în cauza în discuție sunt sumele indicate chiar de reclamantă in acțiune, sume cu privire la care experții s-au pronunțat in mod cert.
Relevant în acest sens este concluzia Curții de APEL CRAIOVA care prin Decizia nr. 904 din 20 09 2005 a reținut că discrepanta dintre evidenta fiscal contribuabilului care demonstra plata impozitului pe venit si evidenta fiscala a Administrației Finanțelor Publice C, se explică prin încălcările normelor legale de către inspectorul fiscal cercetata penal, aspecte pentru care nu poate fi considerat culpabil contribuabilul -Notar Public. A fost exonerata contestatoarea de plata obligațiilor fiscale aferente perioadei 2001-2003.
Reclamanta a susținut constant că suma totala de 207.100,76 RON nu a fost încasata de la contribuabili, ci reprezintă bani ce-i aparțin exclusiv învederând instanței că făcut o plată nedatorata bugetului, fără a avea nici o obligație si fara ca împotriva acesteia sa fie emis un titlu de creanța.
Susținerile reclamantei sunt nejustificate, fiind contrazise de argumentele învederate mai sus, dar sunt în egala măsura neverosimile. Reclamanta nu a invocat nici măcar un singur motiv logic pentru care, fără a avea o obligație față de bugetul de stat, fără a avea calitatea de debitor, fără să fi fost emis un Titlu de creanță, fiind doar funcționar public angajat al Administrației Publice C, s-a prezentat la casieria Trezoreriei C și a achitat suma de 207.100,76 RON în cursul a doar 2 luni de zile. Nu a precizat dacă s-a aflat într-o eroare referitoare la faptul că ar fi avut obligații fiscale față de stat și nici în ce a constat acea eroare. Nu a justificat, de asemenea, de ce a indicat că sumele se depun pentru terțe persoane sau daca ar banii ar fi aparținut reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a înlăturat susținerile sale privind incidența dispoz. art. 113 alin. 1 lit. a și ale art. 24 alin. 4 Cod pr. fiscală, textele de lege ce reglementează restituirea, la cerere, a plăților făcute fără existența unui titlu de creanță. plata făcută fără temei legal generează dreptul la restituire.
În mod superficial, arătat recurenta, instanța de fond a reținut inexistența unui motiv logic pentru care s-au efectuat plățile, lipsind astfel de efecte juridice plata nedatorată.
În cauză s-a stabilit că natura litigiului este de contencios fiscal. Ca atare, instanța trebuia să sancționeze atitudinea pârâtelor care, în lipsa unui raport juridic fiscal cu reclamanta, au înțeles să încaseze respectivele sume și, ulterior, au refuzat nejustificat restituirea acestora.
Recurenta reclamantă nu poate fi încadrată în categoria contribuabililor, conform art. 16, 18, 19, 20 Cod pr. fiscală. Totodată, aceasta nu se încadrează nici în categoriile prev. de art. 25 alin. 2 Cod pr. fiscală sau art. 26 alin. 1 Cod pr. fiscală.
De aceea, adresa contestată reprezintă un refuz nejustificat de a restitui sumele depuse de către reclamantă, fără existența unui titlu de creanță.
Recurenta a mai învederat faptul că plățile au fost făcute în nume propriu și nu "pentru altul", pe bază de foi de vărsământ, fiind depuse pe codul numeric personal al reclamantei și nu pe cod de rol contribuabil, în contul de "impozit pe venit" al Trezoreriei Procedura utilizată de reclamantă este cea uzitată la acea dată în cadrul instituției, conform practicii interne, de către toți inspectorii. În acest sens, pe toate chitanțele și foile de vărsământ, la rubrica "cod contribuabil" este trecut codul unic de colectare impozitului din venituri al Trezoreriei.
Recurenta a arătat că instanța de fond a ignorat petitul cererii cu care fost sesizată, în speță, faptul să s-a solicitat restituirea sumelor reținute fără titlu și pe care pârâtele au refuzat nejustificat să le restituie. Ori, relevanță în cauză are tocmai verificarea existenței refuzului, caracterul nejustificat al acestuia, plata făcută și încasată fără titlu valabil și nu verificarea unui "motiv logic" al efectuării plății.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de către recurentă, dar și a dispoz. art. 3041Cod pr. civilă se rețin următoarele aspecte:
În cauză, reclamanta a solicitat anularea adresei nr. 40866/1.08.2006 a C și DGFP D și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 207.100,76 RON. A atătat reclamanta că această sumă a fost încasată de către C, fără a exista un titlu de creanță bugetară împotriva sa.
Analizând documentele de plată depuse la Trezoreria Municipiului C, de către recurenta reclamantă în perioada 17.07.2003 - 15.08.2003, se reține că aceasta a consemnat sume de bani reprezentând impozit pe venit datorat de diferiți contribuabili în perioada 2001 - 2003, în contul unic al impozitului pe profit.
Ca atare, raporturile juridice obligaționale de natură fiscală, în cauză,există între acești contribuabili, pentru care au fost emise titluri de creanță reprezentate de deciziile de impunere în sensul dispoz. art. 107 alin. 2 și 3 Cod pr. fiscală și pârâte.
Plata făcută pentru acești contribuabili, de către recurenta reclamantă îi liberează de obligație pe debitorii,respectivii contribuabili, ducând la nașterea unui raport juridic între ei și recurenta reclamantă și nu între aceasta din urmă și
Nu se poate reține apărarea recurentei reclamante în sensul că, în cauză, nu există un titlu de creanță împotriva sa pe de o parte deoarece plata s-a făcut pentru alți contribuabili și nu pentru sine, iar pe de altă parte nu s-a născut, din plată, raport juridic între recurentă și C în sensul de raport creditor-debitor.
Faptul că în cauză nu s-a efectuat plată "pentru sine", așa cum susține recurenta se deduce și dinîmprejurarea că nu s-a indicat în foile de vărsământ codul numeric personal al acesteia, ci codul d e colectare a impozitului, alături de numele contribuabilului pentru care s-a emis decizia de impunere.
Din considerentele de mai sus se reține că nu există un drept la restituire născut pentru recurentă, în sensul dispoz. art. 21 alin. 4 Cod pr. fiscală, deoarece în cauză au existat atât titluri de creanță emise contribuabililor, cât și temei legal pentru plata sumelor de bani reprezentând impozit. Nu sunt astfel întrunite condițiile prev. de art. 112 Cod pr. fiscală care dau dreptul la restituirea sumelor plătite fără titlu de creanță fiscală, plata fiind efectuată de recurentă în numele și pentru alți contribuabili, astfel încât între aceasta și organul fiscal nu a luat naștere un raport juridic fiscal, raportul luînd naștere între contribuabilul în numele și pentru care s-a efectuat plata și organul fiscal, având efect liberatoriu de obligație față de acesta din urmă.
Faptul că recurenta nu se încadrează în niciuna din categoriile de plătitori prev. de art. 18, 19, 20, 25 sau 26 Cod pr, fiscală rezultă tocmai din inexistența unui raport juridic fiscal între aceasta și intimatele pârâte în cauză.
Ca atare, nu există în speță un refuz nejustificat al intimatelor pârâte în restituirea sumei solicitate de către recurenta reclamantă.
Față de cele arătate anterior, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.333 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. Jud. A
Ex.2//01.09.2008
Jud. fond L și C
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Alina Răescu, Teodora Bănescu
