Anulare act administrativ . Decizia 1470/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIAL ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1470
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță Maria Pohoață
: - -
GREFIER: - -
&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Dpentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și pentruMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr. 283 din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu sediul comuna, sat, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentele DGFP D, și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că atât recurenta cât și intimatul reclamant prin intermediul cererilor formulate solicită judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri și că atât recurentele cât și intimatul reclamant prin intermediul cererilor formulate au solicitat și judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 159/120/14.01.2009 reclamantul a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice, solicitând anularea actului administrativ întocmit de pârâta prin care i s-a stabilit o taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 10.683 lei, pe care achitat-o și obligarea pârâtei la restituire acestei sume, cu dobânda legală, calculată până la data restituirii efective
În motivarea cererii, reclamantul arată că în anul 2007 achiziționat un autoturism marca Mercedes Benz, tip Sprinter, fabricat în anul 2004, înmatriculat în Germania, țară membră a Uniunii Europene, iar în momentul în care a dorit să înmatriculeze autoturismul în România, i-a fost percepută suma de 10.683 lei cu titlul de taxă auto de primă înmatriculare, taxă impusă de dispozițiile art. 2141-2143din Legea nr. 517/2003 privind Codul Fiscal, pe care a achitat-o cu chitanța seria - nr. -/19.07.2007.
Reclamantul consideră că în mod nelegal i-a fost percepută această taxă, fără de care nu a putut înmatricula autoturismul în circulație, Legea nr. 343/2006 intrând în contradicție cu dispozițiile legilor comunitare în materie.
Se impune, în aprecierea reclamantului ca, în speță, instanța să facă aplicarea principiului supremației dreptului comunitar și al efectului direct al prevederilor Tratatului de Înființare al Comunității Europene asupra reglementărilor interne, prin aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Reclamantul mai arată că OUG nr. 50/2008, prin care a fost introdusă taxa de poluare, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, deci ulterior datei la care reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare, iar față de principiul fundamental al neretroactivității legii, acest act normativ nu-i este aplicabil.
S-au atașat acțiunii, în copie, următoarele înscrisuri: taxa specială pentru autoturisme, chitanța de plată a taxei de primă înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului Mercedes Sprinter, certificat de înmatriculate al autovehiculului -,copia cererii adresată pârâtei cu solicitarea restituirii taxei, răspunsul pârâtei cu nr. 49246/5.12.2008.
Prin întâmpinare, pârâta DGFP Das olicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român, prin erul Economiei și Finanțelor, solicitând respingerea acțiunii având în vedere că, prin adoptarea OUG nr. 50/2008, s-a instituit începând cu data de 1.07.2008 o taxă de poluare pentru autovehicule, în art. 11 din același act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
S- mai arătat că reclamantul nu precizează în concret care este actul administrativ prin care se consideră vătămat într-un drept al său, așa cum cer prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte, taxa i-a fost calculată și pretinsă potrivit art. 214 ind. 1 Cod fiscal și procedurii de calcul prevăzută de Ordinul rului Economiei și Finanțelor nr. 418/2007, că norma legală internă nu intră în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele - autovehiculele indiferent de țara de proveniență a acestora, neexistând nici o îngrădire a liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar.
Reclamantul a răspuns întâmpinării pârâte, precizând că au fost respectate dispozițiile art.11 din Legea 554/2004, precizând totodată că, în speță, acționează principiul neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin.2 din Constituție, astfel că, prevederile OUG 50/2008 nu se pot aplica situaților juridice născute anterior intrării în vigoare acestui act normativ, motive pentru care solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
La termenul de judecată din 27 martie 2009, fost introdus în cauză în calitate de pârât erul Economiei și Finanțelor ca reprezentant al Statului Român, potrivit art. 2 alin. 2 lit. c și art. 3 alin. 1 pct. 48 din HG nr. 386/2007.
Prin sentința nr. 283 din 24 aprilie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriul cu pârâții Statul Român prin erul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Administrația Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 10.683 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare a autoturismului marca Mercedes Sprinter, cu nr. de identificare -R -, cu chitanța seria - nr. -/19.07.2007; autovehiculul a fost dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la 21.06.2007, fiind deja înmatriculat sub nr. OS -947Z la 4.08.2004 în Germania, așa cum reiese din copia certificatului de înmatriculare, partea a II- aflat la filele 29-31dosar.
La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare.
Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța constată că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 10.683lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul urmează a dispune obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantului;
S-a reținut neîntemeiată susținerea pârâților privind admiterea în parte a cererii reclamantului, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată înainte de intrarea în vigoare a OG 50/2008, la 1.07.2008, astfel că prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate retroactiv.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Administrația Finanțelor Publice susținând ca pe cale de excepție a invocat in faza de judecata a fondului a invocat prescripția dreptului la acțiune al reclamantului in formularea unei asemenea cereri, excepție motivată pe prevederile art. 11 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestei excepții.
Pe fondul cauzei s-a arătat ca obligația generica de armonizare a legislației interne cu cea europeana, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție si cea speciala, prevăzuta de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene revin exclusiv Parlamentului, nu si instanțelor judecătorești.
Dispozițiile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene au in vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Existenta unei taxe de prima înmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Solicita admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurata prin prisma criticilor formulate si a dispozițiilor legale incidente in cauza, Curtea retine următoarele:
Cu privire la excepția tardivității
Recurenta a susținut ca dreptul reclamantului de a solicita restituirea taxei de înmatriculare este prescris, deoarece achitata taxa de înmatriculare la 19 iulie 2007, fiind depășit termenul de sase luni prevăzut de art.11 din Legea 554/2004.
Potrivit art. 11 din Legea 554/2004 termenul de introducere a acțiunii pentru cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei este de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii sau de la data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile precum si de la data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
In prezenta cauza termenul se calculează de la data de 5 decembrie 2008, când recurenta i-a răspuns intimatei, acțiunea fiind formulata in termen întrucât a fost introdusa la data de 14 ianuarie 2008 conform numărului de înregistrare de la Tribunalul Dâmbovița.
Prin urmare acțiunea formulată de reclamantul intimat nu este prescrisa.
Pe fondul cauzei:
Dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si
C-333/05 si, par. 61-70]. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că, sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr. civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE DpentruADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICEîn nume propriu și pentruMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul D, împotriva sentinței nr. 283 din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu sediul comuna, sat, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/ 4 e/ 16.11.2009
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Maria Pohoață
