Anulare act administrativ . Decizia 1615/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1615/2009
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR împotriva sentinței civile nr. 2395/12.12.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații-reclamanți și, având ca obiect anulare act administrativ acordare despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor intimaților, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, că la data de 29 aprilie 2009 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
La solicitarea curții de a da lămuriri în legătură cererea întocmită de către antecesoarea reclamanților pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 9/1998, reprezentantul intimaților arată că prin cererea inițială aceasta a solicitat despăgubiri pentru bunuri personale, trecute în proprietatea statului bulgar, însă a fost precizată ulterior, prin înscrisurile din data de 18.11.1999 și 16.10.2000, ca fiind formulată în calitate de unic moștenitor după defunctul.
Reprezentantul intimaților depune în copie cele două înscrisuri, arătând că acestea există și la dosarul instanței de fond și arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării. Subliniază faptul că în opinia sa, recursul declarat poate fi considerat mai degrabă o simplă sesizare a instanței, întrucât nu a fost invocat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9.pr.civ. nu se aduce nici o critică sentinței atacate și nu se solicită nimic instanței de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2395 din 12 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și in consecință s-a anulat Decizia nr.783/19.05.2008 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Totodată a fost obligată pârâta să efectueze plata despăgubirilor în sumă de 110.812,28 RON, stabilite prin Hotărârea nr.2 din 08.12.2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului C, actualizate în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum publicat de Institutul Național de Statistică.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr.2/08.12.2003 a Comisiei Județului C pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Prefecturii Județului C s-a aprobat cererea nr.11368/03.08.1998 formulată de d-na, în temeiul Legii nr.9/1998 în calitate de proprietară.
Concomitent s-a stabilit că valoarea totală a compensației este de 1.108.122.860 lei și se compune din: 138.593.420 lei, pentru imobilul situat în, com. Jud. compus din casă de locuit cu 4 camere, având o suprafață utilă de 70 mp plus dependințe; 969.529.440 lei pentru 15 ha teren, iar compensațiile se cuvin moștenitorilor și (38).
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin decizia nr.783/19.05.2008 a invalidat Hotărârea nr.2 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului C, cu motivarea că dosarul urmează a se completa cu dosarul cazier al autorului (6-7).
Pârâta prin întâmpinare, s-a explicitat învederând că este vorba de dosarul de colonizare completat de Inspectoratul General al D pe numele autorului, iar pe de altă parte a arătat că d-na a depus o declarație notarială pe propria răspundere în data de 28.01.1999 în care a susținut că nu este moștenitoare și că ar fi deținut bunurile ce urmau a fi despăgubite în temeiul Legii 9/1998, însă la dosar nu există dovezi in acest sens.
Din actul sub semnătură privată din data de 18.11.1999 a d-nei rezultă că în urma demersurilor făcute la Arhivele Naționale a primit "situația" și "declarația" de avere rurală a tatălui său vitreg, precizând că "solicită despăgubirea pentru această avere în calitate de copil unic al familiei și moștenitor unic", totuși situație reiterată și în cererea adresată Prefectului Județului C la data de 16.10.2000.
Reclamanții au recunoscut că nu dețin un certificat de moștenitor după defunctul, întrucât în timpurile de refugiere forțată a fost imposibil de obținut un asemenea act, însă în astfel de situații calitatea poate fi dovedită și cu alte mijloace de probă, actele de stare civilă, testament.
Din extrasul Registrului stării civile pentru căsătoriți pe anul 1940 și certificatul de căsătorie rezultă că numele părinților este - tatăl, dar a fost adoptată de.
Actele care stau la baza adoptării Hotărârii nr.2/2003 sunt "declarațiunea" de avere din 12.09.1940 - județul, comuna, satul și "situația" de avere din 18.12.1940 întocmită de Comisia mixtă româno-bulgară, acte care probează fără dubii că averea a fost deținută de defunctul, iar reclamanții în calitate de moștenitori legali ai defunctei sunt îndreptățiți la despăgubirile solicitate în baza Legii nr.9/1998.
Față de cele expuse, tribunalul a dispus admiterea acțiunii, a anula Decizia nr.783/19.05.2008 și a obligat pârâta să efectueze în favoarea reclamanților plata despăgubirilor în sumă de 110.812,28 RON, stabilite prin Hotărârea nr.2 din 08.12.2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului C, actualizate în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum publicat de Institutul Național de Statistică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR solicitând admiterea acestuia cu motivarea că, prin Decizia nr.783/19.05.2008 a Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a fost invalidată Hotărârea nr.2/08.12.2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
În motivare arată că, este vorba de dosarul de colonizare completat de Inspectoratul General al D pe numele autorului. Acest document este necesar conform art. 35 indice 1 alin 2 litera c) care prevede obligația verificării de către Serviciul pentru aplicarea Legea 9/1998 a documentelor "întocmite si verificate de Comisia mixta romano-bulgara, emise de Arhivele Naționale.".Acest demers se impune deoarece depune o declarație notariala pe proprie răspundere in data de 28.01.1999 in care susține ca nu este moștenitoare, ci ca ea ar fi deținut bunurile ce urmau a fi despăgubite in temeiul Legii 9/1998.
Aceasta declarație crează confuzie deoarece conform Declarației date in fata Comisiei romano-bulgare si a Situației de avere întocmite de aceasta comisie deținătorul de drept al acestor bunuri este. Acest act oficial este singurul document doveditor, reprezentând un raport de constatare întocmit de comisia special desemnata cu aceasta sarcina formata din membri bulgari si romani, el are garanția, fiind semnat si datat, organelor romane si bulgare orice alt act neputând subzista in fata acestuia. De asemenea, la dosar nu exista dovezi in sprijinul celor afirmate de numita.
Astfel, reclamantei, beneficiara a despăgubirilor, nu li s-a pus în vedere prin Decizia atacata faptul că nu au dreptul la despăgubiri ci doar s-a invalidat o hotărâre, datorită existenței unor inadvertențe, urmând ca acestea să fie îndreptate prin reanalizarea/completarea dosarului, urmându-se procedurile stabilite de către o lege specială, în speță Legea nr. 9/1998.
Prin întâmpinarea înregistrată de - la data de 29 aprilie 2009, solicită respingerea recursului ca nefundat.
În motivare arată că potrivit art.304 din pr.civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres la pct.1-9.
Din lecturarea recursului pârâtei se poate observa că aceasta nu a invocat nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.1-9 din pr.civ.
De asemenea, nu se aduce nici o critică sentinței civile nr.2395 din 12.12.2008 a Tribunalului Cluj, nu se cere nimic instanței de recurs, astfel încât recursul pârâtei poate fi considerat, mai degrabă, osimplă sesizare a instanței de recurs.
Constatarea de către instanța de recurs a celor arătate de noi mai sus, ar fi suficientă pentru respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prinDecizia nr.783/19.05.2008,a invalidatHotărârea nr.2 din 8.12.2003a Comisiei Județene C de aplicare a Legii nr.9/1998 pentru unicul motiv:"se va completa dosarul cu dosarul cazier al autorului".
Ori, potrivit art. 6 alin. 7 din nr.OUG25/2007 a Guvernului României,vor fi invalidate numai hotărârile comisiei județene care nu întrunesc condițiile cerute de lege, prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Decizia nr.783/19.05.2008 nu a indicat nicăieri, în cuprinsul său, care anume condiții cerute de lege nu ar fi . de către Hotărârea nr.2 din 8.12.2003, pentru a vedea dacă invalidarea are acoperire legală.
In al doilea rând, precizarea că"se va completa dosarul cu dosarul cazier al autorului"este insuficientă și neclară, deoarece nimeni nu a știut (nici noi și nici reprezentanții Comisiei Județene C) ce a . vicepreședintele prin această sintagmă. Acest neclarități echivalează cunemotivarea Deciziei 783/19.05.2008.
În condițiile în care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietățilora ignorat prevederile art.6 alin.7dinUG.nr.25/2007,consideră că în mod corect și legal Tribunalul Cluja anulatDecizia nr.783din 19.05.2008.
Ulterior, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a precizat, atât în întâmpinarea de la fond, cât și prin "recursul" formulat, că prin "dosarul cazier al autorului" se înțelege "dosarul de colonizare completat de Inspectoratul General al D pe numele autorului ", dar în acest cazinvalidarea nu are nici o justificare, deoarece dosarul de colonizare esteinrealitate alcătuit din actele întocmite de Comisia mixtă româno-bulgară, care se află la dosarul cauzei.
Este vorba despre "Declarațiune" de avere din 12 septembrie 1940, Județul, Comuna, satul și "Situația" de avere din 18.1940 pe numele lui.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a recunoscut prin întâmpinare și prin "recurs" că aceste acte oficiale, întocmite de comisia special desemnată cu această sarcină, formată din membri bulgari și români, sunt singurele documente doveditoare ale proprietății.
Ori, aceste acte au fost depuse la dosarul cauzei încă de către defuncta,motiv pentru care invalidarea nu are nici o justificare legală.
Consideră că adevăratul motiv pentru care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invalidatHotărârea nr.2 din 8.12.2003a fost încercarea de amânare și de tergiversare, la infinit, a plății despăgubirilor. Pârâta a reușit până acum, iar mama acestora a decedat între timp, fără a vedea modul de rezolvare a cererii sale.
În legătură cu declarația mamei acesteia, din 28 ianuarie 1999 arătat că a fost dată din eroare, bazându-se pe actul dotal-convențiune matrimonială nr. 1 din 3 decembrie 1939, menționat înExtrasul din registrul stării civile pentru căsători Ii pe anul 1940, aflat la dosar.
Cum actul dotal-convențiune matrimonială a fost pierdut în timpul refugiului și deci nu s-a mai găsit niciodată (nici la Arhivele Naționale), evident că mama acesteia a renunțat să-și mai fundamenteze cererea de despăgubiri pe acest act pierdut, dispărut. De aceea, a precizează în declarațiile sale ulterioare datei de 28 ianuarie 1999, iar subsemnații intimați precizează, în calitate de moștenitori legali după lana, că: Despăgubirile solicitate de lana în baza Legii nr.9/1998 sunt cerute în calitate de unic moștenitor legal (fiică) după defunctul (fostul proprietar).
Dovada că a deținut bunurile după care solicită despăgubiri este făcut cu documentele comisiei mixte româno-bulgare, indicate mai sus.
A vând în vedere toate argumentele de mai sus, solicită să se constate că recursul pârâtei este nefondat și ca atare să fie respins.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate cât și în lumina dispozițiilor pertinente incidente în materie, Curtea reține următoarele:
1. Cât privește excepția de inadmisibilitate a recursului, față de criticile formulate în întâmpinare, Curtea constată prin prisma disp. art. 3021.pr.civ. că recursul trebuie să îndeplinească anumite exigențe de formă și de conținut, cum ar fi, între altele, precizarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Curtea mai are în vedere faptul că potrivit art. 306 alin. 3.pr.civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 304 din același cod, iar conform art. 3041.pr.civ. recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de nelegalitate prev. la art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Analiza acestor prevederi legale reflectă voința legiuitorului de a atenua rigorile formulării recursului în situația în care recurentul nu indică formal un anumit motiv de recurs sau în situația în care hotărârea susceptibilă de recurs nu poate fi atacată cu apel.
Raportat la datele speței, la motivarea succintă, laconică și lapidară, rezultă din memoriul de recurs că demersul judiciar al recurentei nu întrunește pe deplin exigențele impuse de legea procesuală cu referire la o motivare și redactare corespunzătoare și satisfăcătoare a recursului.
Cui toate acestea, din cuprinsul motivelor de recurs Curtea desprinde faptul că recurenta se plânge de analiza făcută de instanța de fond cu privire la analiza și controlul de legalitate efectuat asupra actului administrativ, reafirmând că acest act a fost emis pentru eliminarea unor inadvertențe.
Or, o atare critică se poate încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. și cauza se poate analiza prin prisma tuturor aspectelor ce sunt incidente litigiului de față.
Așadar, este mai degrabă oportun să permitem accesul la justiție autorității publice în etapa recursului decât s-o sancționăm drastic prin îndepărtarea acesteia, chiar dacă conduita acesteia procesuală nu întrunește toate exigențele procesuale consacrate de dispozițiile legale mai sus analizate și nu concordă pe deplin cu prevederile art. 129 alin. 1 corelat cu art. 723.pr.civ.
Față de cele ce preced, Curtea urmează a respinge excepția de inadmisibilitate a recursului, dispunând continuarea judecății pe fond a acestuia.
2. Raportat la aspectele de fond ce fac obiectul litigiului, Curtea reține că tribunalul ca instanță de fond a făcut o corectă analiză a atât în fapt cât și în drept.
în care recurenta vrea să supună din nou judecății chestiunea litigioasă ce poartă asupra conținutului, scopului și a finalității emiterii actului administrativ contestat nu este conformă pe deplin cu dreptul.
Și este așa, deoarece recurenta practic își invocă propria sa culpă, conduită ce nu concordă cu exigențele procesuale în materie (art. 108 alin. 4.pr.civ.).
Astfel, conform dispozițiilor art. 6 alin. 7 din OUG nr. 25/2007 vicepreședintele autorității recurente are competența de a invalida hotărârile emise de comisiile județene instituite pentru aplicarea dispozițiilor nr. 9/1998 respectiv ale Legii nr. 290/2003, în situația în care acestea nu întrunesc condițiile cerute de lege, pronunțându-se printr-o hotărâre motivată.
Or, Curtea observă că această exigență formală și substanțială impusă de lege cu referire la motivarea hotărârii de invalidare nu a fost satisfăcută pe deplin în prezenta cauză.
Enunțul lapidar din cuprinsul deciziei nr. 783 din 19 mai 2008 ( 6-7 dos. fond) ce cuprinde propoziția:Se va completa dosarul cu dosarul cazier al autoruluinu satisface cerințele legale cu privire la motivarea unui act administrativ.
Astfel, nu se poate concluziona că autoritatea de resort chemată de lege să se pronunțe asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege a realizat efectiv un control de legalitate, dacă și care a fost raționamentul de fapt și de drept și necesitatea impunerii prezentării dosarului cazier al autorului.
ce formează motivarea actului normativ citită în termeni imperativi nu este neclară și insuficientă prin ea însăși, deoarece nici măcar reprezentanții comisie al cărei hotărâre a fost invalidată nu ar putea cunoaște sensul și semnificația acestei cerințe în vederea reglării propriei conduite.
Este de notat că autoritatea recurentă prin organul său unipersonal chemat de dispozițiile art. 6 alin. 7 din OUG nr. 27/2005 să se pronunțe asupra invalidării hotărârii emise de comisia județeană constituită pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 nu a îndeplinit exigențele de motivare a unui asemenea act administrativ, punând astfel în pericol gradul de previzibilitate și de certitudine pe care ar trebui să-l satisfacă astfel de acte administrative și nu în ultimul rând a creat premisele unei situații neconforme cu dreptul la o bună administrație de care trebuie să beneficieze fiecare particular în raporturile administrative cu autoritățile publice.
Față de aceste considerațiuni, Curtea reține că analiza efectuată de tribunal cât și soluția acestuia de a sancționa cu nulitatea un astfel de act administrativ sunt perfect legale și în armonie cu ordinea de drept care cere imperativ ca actele administrației să fie conforme cu toate exigențele formale, substanțiale și legale.
3. Curtea observă că tribunalul a efectuat și o analiză de substanță a actului administrativ contestat în cauză plecând de la constatarea că recurenta, prin întâmpinare, s-a explicitat. Altfel spus, a analizat conținutul formal al motivelor pentru care actul a fost adoptat în această formă raportat la motivele și justificările oferite prin întâmpinare.
Chiar dacă asanarea nelegalității unui act administrativ cosntata a fi nemotivat nu se poate opera prin prezentarea ulterioară a unei motivări sau substitut de motivare, Curtea constată că recurenta a câștigat în fața instanței de fond o atare analiză și a ignora acest aspect ar însemna să-i cream o situație mai grea în propria cale de atac interzisă de dispozițiile art. 296 teza a II-a rap. la art. 316.pr.civ.
Pe cale de consecință, analizând sentința primei instanțe și sub acest aspect, Curtea va observa că hotărârea acesteia este legală și temeinică și sub acest aspect.
Dacă recurenta admite că dosarul de colonizare completat de Inspectoratul General al D cel privește pe numitul este de fapt dosarul de cazier al autorului cerut imperativ prin actul administrativ contestat, atunci se poate observa că invalidarea hotărârii comisiei județene nu are nicio relevanță și nici justificare pertinentă, de vreme ce dosarul de colonizare este alcătuit din actele întocmite de Comisia mixtă româno-bulgară, dosar care a fost avut în vedere atât de comisia județeană cât și de instanța de fond. Așa cum s-a arătat pe parcursul soluționării cauzei de fapt aceste documente ce dovedesc situația proprietății asupra bunurilor suntDeclarațiunede avere din 12 septembrie 1940, județul,comuna din satul precum și respectivSituațiade avere din 18 decembrie 1940 pe numele.
Cât privește declarația notarială defunctei, antecesoarea reclamanților intimați, se poate constata că aceasta a fost dată din eroare, întrucât a avut în vedere actul dotal - convențiune matrimonială nr. 1 din 3 decembrie 1939 menționat expres în Extrasul din Registrul stării civile pentru căsătoriți pe anul 1940, act care cu toate cercetările efectuate de defunctă și familie inclusiv prin apelul la autoritățile competente nu a mai fost găsit, astfel că se poate trage concluzia că defuncta a renunțat să mai solicite despăgubiri fundamentate pe acest act.
Așa fiind, se poate reține cu temei că raportat la cererea de despăgubiri formulată de defuncta antecesoare a reclamanților așa cum a fost de altfel precizată în declarația ulterioară din 28 ianuarie 1999 și la poziția exprimată de succesorii legali ai acesteia, conduc la concluzia că despăgubirile solicitate în aplicare Legii nr. 8/1999 sunt cerute în calitate de unică moștenitoare legală (fiică a defunctului, fostul proprietar) și respectiv în ceea ce-i privește pe reclamanți ca succesori legali ai defunctei, în patrimoniul căreia se găsea această vocație la despăgubiri la data decesului.
Din cele ce preced, Curtea reține că dosarul de despăgubiri este complet, că hotărârea comisiei județene îndeplinește exigențele prevăzute de legea specială în materie și că astfel decizia de invalidare emisă de vicepreședintele autorității recurente nu are nicio justificare legală, obiectivă și temeinică.
Din această perspectivă, Curtea reține că soluția tribunalului care a lipsit de efecte juridice actul administrativ suspus cenzurii este legală și temeinică, concluzie ce impune ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 să fie respins recursul cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR B, împotriva sentinței civile nr. 2395/12.12.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.U/Dact.
2 ex./26.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
