Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1616/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1616/2009
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinșei civile nr. 2152/14.11.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimatele-pârâte ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T și DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE C, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este timbrat cu 22 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, precum și faptul că la data de 17 aprilie 2009 intimata Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea constată că, din eroare a fost citat recurentul cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, întrucât recursul formulat vizează doar acordarea cheltuielilor de judecată, petit pentru care nu se datorează taxă judiciară de timbru la instanța de fond și prin urmare, nici în recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin 1 liniuța a doua din Legea nr. 146/1997.
Curtea, după deliberare, constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2152 din 14 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis in parte acțiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T și în consecință, s-a dispus restituirea taxei speciale de 6052,39 lei și s-au respins restul capetelor de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca OPEL, autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 6052,32 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă cu adresele nr. 16537/26.05.2008 si 21382/20.06.2008.
Adresa prin care parata și-au manifestat refuzul de a proceda la restituirea taxei de primă înmatriculare nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și nici un act administrativ fiscal în sensul dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, neputând fi circumscris dispozițiilor acestor acte normative referitoare la anularea actelor administrative, ci eventual poate fi asimilat unui refuz nejustificat al autorității publice. În consecință, cererea reclamantei privind anularea acestor adrese a fost respinsă fiind, în consecință, respinsă și cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu a putut fi reținută susținerea pârâtei Administrația Finanțelor Publice T că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
De asemenea, nu au putut fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării în solidar a intimaților ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, la plata cheltuielilor de judecată făcute în fond și în recurs, onorariu forfetar în cuantum de 1309 RON, onorariu achitat în temeiul contractului de asistență juridică nr. 89/21 martie 2008 existent la dosarul cauzei, respectiv contractul de asistență juridică nr. 28/2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată că instanța de fond a reținut faptul că acesta nu a solicitat cheltuielile de judecată motiv pentru care în dispozitivul aceleiași sentinței instanța nu a dispus obligarea intimaților la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul recurent a solicitat obligarea intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP și a reținut prin aceeași sentință faptul că reclamantul nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește DGFP B sau județeană, aceasta este cea care îndrumă și controlează activitatea care a încasat sumele aferente taxei, deci putea și trebuia să cenzureze perceperea acestei taxe ilegale.
Raportat la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE în contul căreia s-a realizat plata taxei, aceasta se face vinovată de însăși încasarea acesteia, cunoscând văditul ei caracter ilegal, în calitate de organ al statului.
Reclamantul a solicitat instanței de judecată acordarea cheltuielilor de judecată prin chiar cererea de chemare în judecată unde s-a menționat faptul că solicită aceste cheltuieli doar în măsura în care pârâții se vor opune la admiterea acțiunii.
În considerentele hotărârii atacate instanța de judecată reține faptul că pârâta DGFP Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate, invocând excepția inadmisibilității acțiunii.
De asemenea, recurentul arată că a încercat soluționarea pe cale administrativă a litigiului.
Intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T prin întâmpinarea depusă la data de 17 aprilie 2008 solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat în cauză (11).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a art. 3041Cod procedură civilă curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 12 septembrie 2008 reclamantul a chemat în judecată pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T și DIRECȚIA GENERALĂ A ADMINISTRAȚIEI PUBLICE C, solicitând anularea unor acte administrative precum și restituirea taxei de primă înmatriculare, arătându-se totodată că se solicită cheltuieli de judecată doar în cazul opunerii pârâților la admiterea acțiunii.
Prima instanță a menționat în considerentele sentinței că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acest aspect făcând obiectul prezentului recurs și cu privire la care curtea va reține următoarele:
Acțiunea a fost admisă în parte, în sensul că s-a dispus restituirea taxei speciale în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE care, din poziția procesuală exprimată prin întâmpinarea înregistrată la 11 noiembrie 2008 rezultă că s-a opus admiterii acțiunii, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 274 alin 1 Cod procedură civilă conform cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă întrucât pârâta nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului.
În plus, se va reține că, în speță reclamantul a parcurs procedura administrativă prealabilă acționării în judecată.
În privința pârâtei de rândul 2, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, iar acest aspect de drept nu a fost criticat în recurs așa încât, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul reclamantului, sentința atacată va fi modificată în parte în sensul obligării pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T să-i achite reclamantului suma de 819 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond și în recurs, ocazionate cu plata onorariului avocațial.
Recurentul a solicitat prin recurs un cuantum al cheltuielilor de judecată de 1309 lei invocând ca temei două contracte de asistență juridică nr. 89/21 martie 2008 și respectiv nr. 28/2009 însă, în fapt, onorariul convenit în cele două contracte (16 dosar fond și fila 7 dosar recurs) însumează 819 lei.
Se va respinge cererea de obligarea pârâtei DGFP C la plata cheltuielilor de judecată pe considerentul arătat mai sus, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței, care nu au făcut obiectul recursului promovat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 2152/14.11.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a municipiului T să-i achite reclamantului suma de 819 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond și în recurs.
Respinge cererea de obligare a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
