Obligația de a face. Decizia 1618/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1618/2009
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2454/19.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimata DIRECTIA POLITIA COMUNITARA - SERVICIUL CONTROL PROTECTIA MEDIULUI SI MUNICIPIUL C N, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar pentru recurs, recurentul nefiind citat cu mențiunea achitării acestora, nici în recurs și nici la fond.
Raportat la această împrejurare, curtea învederează recurentului faptul că, deși nu a fost citat cu această mențiune, este necesar să achite o taxă judiciară de timbru pentru recurs în valoare de 2 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării recursului.
Recurentul arată că va achita taxele datorate pentru recurs până la sfârșitul dezbaterilor și că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată.
Învederează instanței că Dispoziția nr. 3468 din 8 iulie 2008 (f 37 dosar fond) nu i-a fost comunicată niciodată, a luat cunoștință de existența acesteia în sala de judecată, la instanța de fond. Autoturismul a fost ridicat ilegal, acesta nefiind abandonat, prin urmare, solicită restituirea autoturismului sau, dacă acest lucru nu este posibil, solicită să i se acorde despăgubiri în valoare de 1500 lei și daune morale în valoare de 1000 lei. Totodată, recurentul înțelege să solicite anularea tuturor actelor administrative întocmite cu ocazia ridicării autoturismului, bunul în discuție neputând fi considerat un bun abandonat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2454 din 19 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Poliția Comunitară - Serviciul Control Protecția Mediului și a Mun. C-N, având ca obiect contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel prima instanța reținut că, prin adresa nr.-/ 482/26.09.2008, reclamantul a fost înștiințat de pârâtă că autovehiculul proprietatea sa staționează pe domeniul public, iar în cazul neridicării acestuia în termen 5 zile, va trece de drept în proprietatea unității administrativ-teritoriale și va fi predat unei unități de colectare și valorificare a deșeurilor ( fila 14).
Conform înscrisului de la fila 24, reclamantului i s-a comunicat ca in conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 441/2002, restituirea vehiculului către proprietar sau deținătorul legal se face in cazul in care se produc dovezi privind: calitatea de proprietar sau deținător legal al acestuia; achitarea tuturor taxelor si impozitelor prevăzute de lege; achitarea sumelor corespunzătoare cheltuielilor efectuate pentru inventarierea, expertizarea, ridicarea, transportul, depozitarea si paza vehiculului; plata la zi a tarifului de parcare in cazul vehiculelor ridicate din parcări, fiind invitat cu actele solicitate in original in vederea achitării sumei corespunzătoare cheltuielilor efectuate pentru ridicarea si transportul autovehiculelor.
Referatul nr. -/48/03.07.2008 întocmit de Direcția Politia Comunitara si Dispoziția nr. 3468/08.07.2008 emisa de Primarul municipiului C - N (fila 33-40) atesta ca printer autovehiculele ce au fost inventariate, expertizate, ridicate, transportate si depozitate se afla si cel al reclamantului la numărul de ordine 98 ( fila 39).
Din cele expuse rezulta ca reclamantul prin acțiunea promovata a solicitat restituirea autovehiculului cu celelalte petite accesorii fără a ataca actul administrativ emis de Primarul municipiului C N, prin care s-a dispus ridicarea si a autovehiculului acestuia, circumstanțe in care tribunalul a apreciat ca acțiunea este inadmisibila si pentru considerentul ca nu se circumscrie competentei speciale statuate de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs solicitând admiterea acestuia cu dispunerea restituirii autovehiculului care a fost luat cu nerespectarea legislației în vigoare (în mod abuziv) în stare de dinaintea ridicării și transportarea la locul de unde a fost luat; obligarea pârâtei la achitarea sumei de 1.500 RON drept despăgubire pentru autovehicul; obligarea făptuitorului la suportarea cheltuielilor privind transportul autovehiculului la locul de a unde a fost ridicat; la obligarea cheltuielilor de deteriorări cauzate de transport și de repunerea mașinii în stare de funcționare, precum și obligarea pârâtului la plata unei daune morale de 1000 RON.
În motivare arată că, autoturismul tip Trabant cu nr. de circulație C-N-07- a fost expropriat, ridicat și transport abuziv, fără respectarea formelor legale, după cum rezultă și din probele prezentate în dosarul anexa.
Reclamanta a prezentat în fața instanței dispoziția primarului care nu se referă la confiscarea autoturismului al cărui proprietar este ci dispune o acțiune către Direcția Poliția Comunitară care urmează a fi executată cu respectarea procedurilor legale. Susține că nu au fost respectate procedurile legale, după cum sunt prezentate în documentele anexă.
Reclamanta a prezentat la instanță un proces verbal de ridicare, întocmit în data de 21.10.2008, pe care atunci a văzut pentru prima dată și despre care conchide că au fost întocmite ulterior depunerii Plângerii la Tribunalul Municipiului
Prin Notă s-a precizat că se atașează fotografie cu vehiculul, dar descrierile procesului verbal nu sunt susținute de pozele prezentate. Astfel, starea generală a vehiculului: exterior - caroseria ruginită sa - caroseria autovehiculelor tip Trabant nu se ruginesc, fiind făcute din PFL. Pe fotografiile prezentate nu se pot observa nici o deteriorare a caroseriei, nici măcar o de; bară spate ruptă, ruginită nu se prezintă pe fotografie; roți dezumflate, roțile erau umflate, după cum am prezentat și în dosar - pe baza fotografiei nu se poate afirma cu certitudine că roțile sunt dezumflate; lipsă oglinzi pe poza nr.1 se vede clar dincolo de parbriz oglinda retrovizoare.
Având în vedere observațiile de mai sus și neconcordanța între conținutul procesului verbal și pozele prezentate în anexă consideră că procesul-verbal incriminat nu poate fi luat în considerare ca probă, chiar mai mult se poate conclude că a fost întocmit ulterior ceea ce subliniază și mai pregnant că procedura de ridicare, transportare și confiscare a autoturismului a fost făcută fără respectarea legalității.
Deși legal citată pârâta nu și-a delegat reprezentant în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare:
III. Examinând recursul declarat de reclamant, Curtea reține următoarea stare de fapt și de drept:
1. Reclamantul este proprietarul autoturismului marca Trabant cu nr. de identificare - înmatriculat sub nr. - ( 10-13 dos. fond).
Pentru utilizarea legală a acestui autovehicul reclamantul a plătit integral impozitul aferent așa cum atestă chitanța nr. CH - din 8 ianuarie 2008 ( 9 dos. fond) și, totodată, a încheiat și un contract de asigurare privind răspunderea civilă auto ( 2).
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ teritoriale, prinvehicul abandonatse înțelege vehiculul din orice categorie, aflat pe domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ teritoriale de cel puțin un an, al cărui proprietar sau deținător legal este cunoscut, însă există indicii temeinice, determinate de starea improprie circulației acestuia pe drumurile publice, din care rezultă intenția neechivocă a proprietarului sau deținătorului legal de a renunța la exercitarea drepturilor sale asupra vehiculului.
Pentru aplicarea procedurii prevăzute de lege și identificarea acestor tipuri de bunuri se întocmesc procese verbale de constatare de către agenții constatatori din aparatul propriu al conciliului local împuterniciți de primar, precum și de agenții aparținând organelor de poliție (art. 3 din lege).
Acest proces verbal este de o importanță covârșitoare în derularea întregii proceduri administrative prevăzute de lege deoarece prin acest act se face identificare autovehiculului, se determină dacă și în ce împrejurări particulare și în ce condiții un autovehicul este calificat ca fiind abandonat, ținând seama de dispozițiile legale mai sus redate.
În speță, nu s-a prezentat și nici nu s-a probat că un astfel de proces-verbal a fost întocmit tocmai pentru a se decela dacă constatările reținute de agentul constatator sunt sau nu conforme cu realitatea, ori dacă actul respectiv a fost încheiat de persoana împuternicită și autorizată de lege.
La dosar s-a depus Dispoziția nr. 4468 din 8 iulie 2008 ( 23-25 dos. fond) emisă de Primarul municipiului C-N prin care s-a dispus ca un anumit număr de autovehicule să fie inventariate, expertizate, ridicate, transportate și depozitate, autovehicule între care la poziția nr. 98 figurează autovehiculul proprietatea reclamantului.
Această dispoziție, care, conform formulei introductive, a fost emisă în aplicarea, între altele, a prevederilor art. 3 și 4 din Legea nr. 421/2002 nu conține manifestarea de voință a primarului de a declara ca abandonate ori fără stăpân bunurile enumerate la art. 1 al actului administrativ așa cum prevede expres art. 3 din lege ci pune în aplicare efectiv prevederile art. 5 din lege.
Curtea reține că deși dispoziția respectivă survine identificării proprietarului sau a deținătorului legal al bunurilor aceste persoane nu sunt enumerate expres și ca atare dispoziția respectivă este adusă la cunoștința publicului întocmai ca un act administrativ cu caracter normativ (art. 2 din dispoziție prevede că respectivul act se va publica într-un ziar local sau și va fi afișată la sediul Primăriei).
Curtea reține că dispoziția analizată are regimul juridic al unui act administrativ cu caracter individual și nu cu caracter normativ și drept urmare pentru a fi opus particularului a cărui drepturi le influențează trebuie în mod obligatoriu să fie comunicată acestuia. De altfel, acesta are la dispoziție calea de atac a reclamației administrative prealabile doar de la data la care actul respectiv a fost efectiv comunicat cu beneficiarul actului sau de la data la care se poate proba că acesta a cunoscut pe orice cale conținutul actului și a putut evalua în ce măsură drepturile ori interesele sale legitime sunt vătămate.
Trebuie precizat că dispoziția analizată are caracterul și regimul actului prin care autoritatea administrației publice locale îl lipsește definitiv pe titularul dreptului de proprietate sau deținătorul legal al autovehiculului identificat și declarat ca abandonat atât de dreptul de proprietate cât și de bunul asupra căruia poartă acest drept.
De altfel, dispoziția nu conține alte mențiuni ori precizări din care să rezulte că cel puțin autovehiculul din litigiu a fost calificat ca fiind vehicul fără stăpân ori abandonat, ceea ce poate presupune că etapa prealabilă de identificare a proprietarului, sau, după caz, a deținătorului legal nu a fost urmată (art. 4 alin. 1 din Legea nr.421/2002).
Așa fiind, cu trimitere la art. 6 alin. 2 din Legea nr. 421/2002, Curtea reține că toate autovehiculele ce fac obiectul dispoziției primarului au fost calificate ca fiind fără stăpân, situație contrară în raport de actele ulterioare încheiat de agenții primăriei din care rezultă fără echivoc că autovehiculul a fost tacit declarat ca fiind abandonat.
Că este așa o dovedește actul nr. -/482 întocmit ulterior emiterii și publicării dispoziției, respectiv la data de 26 septembrie 2008 din conținutul căruia se desprinde concluzia că în urma cercetărilor întreprinse de poliție s-a constatat că proprietarul autovehiculului care staționează pe domeniul public în- din C-N este persoana reclamantului care este somat ca în termen de 5 zile de la comunicarea acestui act-somație să ridice autoturismul ( 14 dos fond), actul având doar mențiunea că a fost expediat reclamantului fără să se producă și proba că acesta a intrat efectiv în posesia acestuia. Reclamantul recunoaște că actul a intrat în posesia sa la data de 19.10.2008.
Ulterior, la data de 21.10.2008 agenții pârâtului și reprezentanții societății comerciale desemnate de acesta au încheiat procesul-verbal de ridicare al autovehiculului ( 26 dos. fond) în conținutul căruia s-a precizat că, în executarea dispoziției primarului nr. 4468, s-a procedat la ridicarea și depozitarea autovehiculului din litigiu, evidențiindu-se, pentru prima dată, starea în care a fost depistat autovehiculul. Acest act nu a fost încheiat în prezența reclamantului.
Ceea ce este de notat și prezintă relevanță, în cauză sub aspectul stării de fapt dedusă judecății, se constată a fi împrejurarea că reclamantul s-a adresat autorității publice locale cu reclamația înregistrată sub nr. -/48 la data de 22.10.2008 la primărie ( 25 dos. fond.) și cu o reclamație identică înregistrată sub nr. -/48 la data de 29 octombrie 2008 la Consiliul Local ( 26 dos. fond) contestând faptul că autovehicul proprietatea sa ar fi fost legal ridicat și calificat ca fiind autovehicul abandonat deoarece nu întrunește condițiile legale și nici nu i s-a comunicat dispoziția primarului prin care acest bun a fost declarat abandonat.
Curtea reține în context că reclamantul s-a adresat și verbal autorității, prezentându-se personal în acest sens la autoritatea publică la data de 22 octombrie 2008 așa cum atestă cererea înregistrată sub nr. -/2 ( 29 dos. fond) și nota de audiență ( 28 dos. fond), fără însă să obțină un rezultat relevant ori o rezolvare efectivă a cererii sale deși se menționează pe această notă că reclamația urmează a fi rezolvată la data de 28 octombrie 2008.
Acesta este și motivul pentru care reclamantul revine cu o nouă reclamație înregistrată la data de -/41 din 29 octombrie 2008 ( 30-31 dos. fond).
La data de 28 noiembrie 2008 reclamantul învestește Tribunalul Cluj cu o cerere denumită impropriu plângere prin care contestă aspectul ridicării și transportării abuzive a autovehiculului, operațiune efectuată în baza adresei nr. - din 26 septembrie 2008.
2. Așa cum rezultă din conținutul sentinței recurate și a actelor dosarului de fond, rezultă că în cauză a fost citat în calitate de pârât Direcția Poliția Comunitară - Serviciul de control protecția mediului și igienizare din municipiul C-N iar reprezentantul legal al acestei entități nu a depus întâmpinare, invocând lipsa de interes în această cauză și lipsa de obiect a acțiunii (mențiuni trecute în practicaua sentinței).
In mod absolut formal, așa cum rezultă din conținutul practicalei sentinței, instanța de fond a pus în discuția reclamantului temeiul de fapt și de drept al acțiunii și constatând că acesta își menține acțiunea așa cum a fost formulată în scris, a procedat la soluționarea acesteia, menționându-se în cuprinsul practicalei că reprezentanta pârâtului a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, fără să-i și ceară să precizeze care este temeiul de fapt și de drept al unei atari excepții.
Procedând la o analiză sumară, lapidară și superficială a cauzei, atât în fapt cât și în drept, instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului apreciind că demersul judiciar al acestuia nu se circumscrie competenței speciale statuate de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Examinând sentința prin prisma stării de fapt mai sus evidențiate cât și a aspectelor de drept analizate, Curtea reține că instanța de fond nu s-a preocupat îndeajuns să clarifice atât cadrul procesual cât și obiectul concret al cererii reclamantului.
în care a procedat Tribunalul poate pune problema încălcării dreptului la justiție și corelativ a dreptului la un proces echitabil garantate de art. 21 din Constituția României și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului dar și a art. 1 parag. 1 din acest act internațional, normă care garantează dreptul de proprietate.
Astfel fiind, Curtea constată că instanța de fond nu s-a preocupat să dea efect deplin dispozițiilor art. 129 alin. 4 și 5.pr.civ. care îi impuneau să ceară, în mod concret și efectiv, explicații și lămuriri reclamantului în legătură cu temeiurile de fapt și de drept ale acțiunii.
Nu în ultimul rând, în același registru analitic, Curtea observă că instanța de fond, pentru ipoteza în care urma să aibă în vedere considerentul menționat în ultima frază a motivării sentinței, nu a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate ori de necompetență a instanței de contencios administrativ, ignorând astfel valențele principiului contradictorialității de esența procesului civil.
Analizând aspectele de fapt și de drept ce se degajă din cauza de față, Curtea urmează să constate că reclamantul urmărește prin demersul judiciar de față să atace în fața instanței actele întocmite de autoritățile administrației publice locale în legătură cu ridicarea autovehiculului proprietatea sa. Pe de altă parte, Curtea reține că reclamantul se plânge și pe considerentul că autoritățile publice sesizate prin reclamația administrativă nu au dat un răspuns acestor demersuri.
Din cele ce preced, Curtea reține că acțiunea prin care reclamantul atacă fie acte administrative tipice prin care autoritățile administrației publice locale și prin care pretinde că-i vatămă dreptul de proprietate al autovehiculului îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru ca demersul său să fie calificat ca o acțiune în contencios administrativ (art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2, art. 8 alin. 1, art. 18 alin. 1 și 3 și art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004). Pe de altă parte, acțiunea precedată de intentarea unei plângeri prealabile declanșată conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 poate să fie calificată ca fiind o acțiune de contencios administrativ reglementată prin Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, Curtea consideră că acțiunea, raportat la poziția și locul în care se află autoritățile administrației publice locale ale căror acte administrative se solicită a fi analizate, trebuia să fie rezolvată de către Tribunalul Cluj ca instanță de contencios administrativ utilizând procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 ținând seama și de incidența Legii nr. 421/2002.
Pe de altă parte, cu trimitere la dispozițiile art. 13 alin. 1 corelate cu art. 161din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că în cauză este necesar să fie pus în discuție și rezolvat ca atare cadrul procesual prin atragerea în proces a autorităților publice ale căror acte se atacă și care au fost implicate în procedura administrativă legată de ridicarea și transportul autovehiculului, cum ar fi bunăoară Primarul municipiului C-N, Consiliul local al municipiului C-N, Direcția Poliția Comunitară, Municipiul C-
Având în vedere că acțiunea reclamantului a fost respinsă ca urmare a greșitei rețineri a excepției inadmisibilității și că este necesar ca aceasta să fie judecată pe fond ca o acțiune de contencios administrativ de către instanța de contencios administrativ respectiv Tribunalul Cluj, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 să admită recursul să caseze în întregime sentința atacată și să dispună trimiterea dosarului aceleiași instanțe în vederea judecării în fond a acțiunii.
Cu prilejul rejudecării, instanța de fond va porni de la calificarea acțiunii dată de C în precedentul considerentelor prezentei decizii și în funcție de aceasta va pune în discuție, va analiza și determina obiectul acțiunii atât sub aspectul contenciosului în anulare cât și sub aspectul contenciosului în despăgubiri și nu în ultimul rând va determina cu exactitate cadrul procesul pentru a tranșa acțiunea, conform art. 161din Legea nr. 554/2004 evocat anterior.
De asemenea, va pune în vedere părților pârâte dispozițiile art. 13 alin. 1 din aceeași lege precum și dispozițiile art. 118 alin. 1 corelat cu prevederile art. 115.pr.civ. cu privire la obligativitatea depunerii întâmpinării în procedura contenciosului administrativ, întrucât în lumina dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevederile acestei legi nu sunt incompatibile cu prevederile legii procesual civile privitoare la obligativitatea întâmpinării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2454 din 19 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.U/Dact.M:
3 ex./ 01.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
