Anulare act administrativ . Decizia 164/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 164/CA/2010
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantul Instituția Prefectului Județului H împotriva sentinței nr. 1387/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că intimatul pârât a comunicat la dosar, prin fax, actele care au stat la baza emiterii HCL nr. 14/2009.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că părțile solicită judecarea în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar - reclamantul Instituția Prefectului Județului H a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local H solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulată Hotărârea Consiliului Local H nr. 14/2009 din 29.01.2009ca fiind netemeinică și nelegală, prin care se interzice amplasarea antenelor de telefonie mobilă la o distanță mai mică de 1 km. față de perimetrul construibil al orașului H și al satelor aparținătoare, cu motivarea că s-au încălcat prev. Legii nr. 296/2004, Codul Consumatorului privind accesul la produse și servicii.
În drept au fost invocate art. 3 și 11 din Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 296/2004.
Prin sentința civilă nr. 1387/CA/15.07.2009 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant reținând că Hotărârea nr. 14/2009 a Consiliului Local H este dată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 215/2001 și pentru apărarea intereselor locuitorilor acestei localități care sunt singurii în măsură, în calitate de cetățeni și proprietari să hotărască prin parlamentul local H denumit Consiliul Local asupra normelor de asigurare a unei calități privind sănătatea și viața acestora.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul Prefectul Județului H solicitând a se dispune modificarea hotărârii, admiterea acțiunii și anularea actului atacat.
Reclamantul recurent susține că instanța a interpretat greșit legea, ignorând art. 3 din Legea 296/2004 care consacră libera circulație a serviciilor, hotărârea consiliului local atacată conduce la crearea unei poziții de inegalitate pentru cetățenii orașului H față de cetățenii celorlalte localități, restrângându-le dreptul la serviciile de telefonie mobilă, fiind incidente prevederile art. 1 al. 2 lit. al. 4 și art. 3 al. 1 lit. c din OG nr. 137/2000.
Totodată, potrivit art. 16 din Legea nr. 245/2004, privind securitatea generală a produselor, orice hotărâre adoptată în aplicarea acestei legi și care implică restricționarea punerii pe piață a unui produs sau impune măsura de retragere a sa ori de returnare de la consumatori trebuie să fie motivată în mod corespunzător, ori hotărârea adoptată nu este motivată în fapt deloc.
De asemenea hotărârea adoptată îngrădește dreptul de proprietate privată al persoanelor fizice și juridice de pe raza unității administrativ teritoriale.
Din hotărârea adoptată nu rezultă că a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
În drept se invocă prevederile art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru, potrivit art. 26 ind. 1 din Legea 340/2004.
Pârâtul Consiliul Local Had epus în recurs actele care au stat la baza emiterii hotărârii.
Recursul reclamantului este nefondat.
Potrivit art.24 lit. f din Legea nr.340/2004, prefectul în calitate de reprezentant al Guvernului verifică legalitatea actelor administrative ale Consiliului Județean, ale Consiliului Local sau ale primarului, cadrul exercitării controlului de legalitate fiind stabilit la art.26, 261din aceeași lege, cât și în Legea nr.554/2004.
Este de reținut că reclamantul a sesizat instanța de contencios administrativ cu o acțiune în controlul legalității Hotărârii Consiliului Local al orașului H nr.14/2009, susținându-se că această hotărâre este nelegală pentru că nu are nici o bază legală, nefiind motivată în fapt pe existența unor studii de impact efectuate pe teritoriul municipiului, de către persoane autorizate, studii care să dovedească efectul nociv al lor electromagnetice de radiofrecvență produse de telefonia mobilă asupra oamenilor.
Instanța de fond a răspuns acestor critici susținând că hotărârea pârâtului este adoptată cu respectarea principiului autonomiei locale, iar ca motivare în drept a soluției s-a indicat Legea nr.215/2001.
Soluția instanței de fond este legală.
Instanța a analizat dacă pârâtul are competența să dispună asupra locului de amplasare a antenelor de telefonie mobilă, reținând prevederile Legii nr.215/2001 în completarea acestei trimiteri generale sigur că pot fi indicate articolele 38 al.2 lit. b, al.4 lit. e și f din Legea nr.215/2001, actualizată, care conferă consiliilor locale atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului, municipiului prin aprobarea unor strategii privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale, asigurarea realizării lucrărilor în domeniul protecției mediului. Atribuții ale autorității publice locale din domeniul protecției mediului și sănătății populației sunt conferite și potrivit art.70 lit. g din OUG nr.195/2005: "Pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos autoritățile administrației publice locale pot reglementa prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfășurarea unor activități generatoare de disconfort pentru populație în anumite zone ale localităților cu preponderență în spațiile destinate locuințelor"
De asemenea, prin art.90 lit.e din OUG nr.195/2005, autoritățile administrației publice locale trebuie să promoveze o atitudine corespunzătoare a comunităților locale în legătură cu importanța protecției mediului.
Faptul că prin hotărârea pârâtului s-a interzis amplasarea antenelor în zonele centrale, respectiv la o distanță mai mică de 1 km față de perimetrul construibil constituie o măsură de protecție permisă prin art.70 lit.g din OUG nr.195/2005.
Prin hotărâre nu se interzice amplasarea acestor antene, ci doar amplasarea lor în zonele cu mare densitate a populației, ceea ce nu limitează libera circulație a serviciilor de telefonie mobilă - antenele pot fi amplasate în restul zonelor.
De altfel, nici furnizorii de serviciu și nici populația orașului H nu au obiecții asupra executării hotărârii.
Hotărârea emisă de pârât nu contravine legii, fiind adoptată tocmai pentru a preveni expunerea populației la efectele nocive ale echipamentelor respective așa cum sunt reglementate actualmente prin nr.1193/29.09.2006 privind aprobarea Normelor privind limitarea expunerii populației generale la electromagnetice de la 0 Hz la 300.
Instanța apreciază că hotărârea atacată nu creează discriminare între locuitorii orașului H și restul locuitorilor întrucât prin aplicarea hotărârii serviciile de telefonie mobilă pot fi prestate și dacă antenele sunt amplasate în afara orașului,astfel că nu sunt incidente prev. OUG 137/2000.
Prin urmare nu este restricționat accesul acestor cetățeni la servicii, nefiind încălcate nici prevederile Legii nr. 296/2004 care protejează consumatorii.
Hotărârea nu are ca efect retragerea de pe piață a unor produse sau servicii astfel că nu sunt încălcate nici prevederile art.16 din Legea nr.245/2004.
În speță nu s-a dovedit nici încălcarea Legii 52/3003, hotărârea neavând impact asupra mediului de afaceri.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază că în speță nu sunt incidente prev.art.3041, 304 pct.9 Cod pr.civilă, motiv pentru care în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul Instituția Prefectului Județului împotriva sentinței nr. 1387/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /4 ex./25.02.2010
Jud. fond
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Mariana
