Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.729/2008
Ședința publică din 08 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul promovat de PENITENCIARUL BISTRIȚA, împotriva sentinței civile nr. 169/CA/08.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, cauza privind și pe intimații - reprezentat de SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, MINISTERUL JUSTIȚIEI și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 septembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 169/CA/2008 din data de 8 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat pin B-N, și MINISTERUL JUSTIȚIEI, și în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantului, reprezenta de Sindicatul Salariaților PENITENCIARULUI BISTRIȚA, față de acești pârâți, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Totodată, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, reprezentat de Sindicatul Salariaților PENITENCIARULUI BISTRIȚA, împotriva pârâților ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM B, și în consecință: au fost obligați pârâții să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul prevăzut la art. 8, lit. a din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, actualizat cu indicele inflației, la zi.
De asemenea, pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 39,30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a acționat în judecată pe pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și PENITENCIARUL CU REGIM . B, pentru a fi obligați la plata sporurilor salariale prev. de art. 8 lit. 1 din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006.
Primii doi pârâți au invocat prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției tribunalul a constatat că acestea sunt întemeiate datorită faptului că între aceste instituții și reclamant nu există raporturi juridice directe care să dea naștere unor drepturi și obligații de natură salarială.
Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii reclamantului invocată de pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA în răspunsul la întâmpinările formulate de ceilalți pârâți, s-a constatat că aceasta este nefondată datorită faptului că prin acțiunea formulată nu se urmărește anularea unui act administrativ unilateral.
Referitor la fondul cauzei s-a reținut că reclamantul este funcționar public la PENITENCIARUL BISTRIȚA, calitate în care i s-au acordat sporurile prevăzute de nr. 945/C/2003, până în luna august 2004, când plata sporului a fost sistată ca urmare a unei adrese emise de Direcția Generală a Penitenciarelor, după care începând cu luna mai 2006, s-a reluat acordarea sporului în baza deciziei nr. 387/11.04.2006 emisă de Directorul general al Administrației Național a Penitenciarelor.
În baza ordinului menționat anterior, în cadrul Penitenciarului cu Regim . B, s-a procedat la determinarea anuală și individualizarea de către comisia competentă a sporurilor pentru fiecare salariat, stabilindu-se că aceștia își desfășoară activitatea în condițiile periculoase prevăzute in Anexa 1 pct. 1 din ordinul menționat.
Deși s-au suspendat toate sporurile în baza adresei menționate, ulterior s-a făcut plata celorlalte sporuri cu excepția sporului.
În raport de cele de mai sus, instanța nu a putut lua în considerare apărarea formulată de către pârâți privitoare la insuficiența fondurilor, atât timp cât prin ordin al ministrului s-a dispus acordarea drepturilor salariale, începând cu data intrării în vigoare a acestuia. Neincluderea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate duce la anularea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât ordonatorii de credite au obligația de a prevedea în buget și de a solicita fondurile necesare achitării drepturilor salariale, iar angajatorii au obligația de a asigura plata drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare.
În condițiile în care pârâții nu au făcut dovada că au întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor bănești conferite prin ordinul ministrului, apărarea lor că nu au existat fonduri bugetare, nu a fost primită, mai ales că nu salariații sunt cei care trebuie să i-a măsuri pentru asigurarea resurselor financiare în vederea plății propriilor drepturi salariale.
Tribunalul a constatat că modalitatea de stabilire a drepturilor salariale prin dispoziții de genul celei de la art. 4 din nr. 945/C/2003 ce conține prevederi condiționale de suspendare sau neacordare a dreptului odată prevăzut, este contrară principiilor care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați. Condiția existenței fondurilor salariale nefiind raportată la parametrii care țin de cantitatea, calitatea muncii salariaților, a importanței muncii, a condițiilor de lucru, etc. se situează în afara raportului juridic de muncă dintre angajator și salariat. Mai mult, ea poate da naștere la comportament abuziv al angajatorului care nu include în prevederile bugetare alocarea resurselor de plată, ceea ce este inadmisibil.
În raport de toate cele de mai sus, stabilind și că suspendarea temporară a dreptului nu înseamnă anularea lui, tribunalul a admis acțiunea în ce privește obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor, în calitate de ordonator secundar de credite, și a Penitenciarului cu Regim . B, în calitate de angajator, să plătească reclamantului drepturile bănești constând în sporul pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006.
Având în vedere existența fenomenului inflației suma datorată se impune a fi actualizată cu indicele de inflație.
În baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă tribunalul a obligat aceiași pârâți să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Penitenciarul cu Regim . B, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare să fie respinsă acțiunea reclamantului.
Dezvoltându-și motivele de recurs bazate pe art. 304 pct. și art. 3041.pr.civ. recurentul-pârât a adus critici de nelegalitate soluției, deoarece nu i se poate reține nici o culpă în neacordarea drepturilor bănești intimatului-reclamant, întrucât dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 945/C/2003 condiționau plătirea acestora de alocarea de către Ministerul Finanțelor către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, a sumelor necesare plății acestora.
Sporurile respective au fost retrase pentru perioada arătată, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 6.pr.civ. recurentul a imputat primei instanțe acordarea cheltuielilor de judecată, deși reclamantul nu le-ar fi solicitat.
În final, recurentul a criticat admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a celor două ministere, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției arătând că introducerea în cauză a Ministerului Justiției este justificată de calitatea acestuia de ordonator principal de credite și atribuțiile ce le are în legătură cu asigurarea fondurilor destinate acordării drepturilor salariale, iar în privința Ministerului Economiei și Finanțelor nu se poate omite faptul că activitatea unităților penitenciare este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetelor, pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general.
La rândul său, intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, insistând asupra tezei potrivit căreia această instituție centrală nu are calitate procesuală pasivă, atâta timp cât Administrația Națională a Penitenciarelor este o instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, are calitatea de ordonator secundar de credite, iar unitățile penitenciare sunt ordonatori terțiari de credite.
Recursul declarat în cauză este întemeiat, însă numai cu privire la ultimul motiv invocat.
Astfel, Curtea aflându-se în examinarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, este îndreptățită de dispozițiile art. 3041.pr.civ. să examineze cauza sub toate aspectele, nefiind limitată doar la motivele de casare cuprinse în art. 304.pr.civ.
Așadar, Curtea observă că rezolvarea pe fond a acțiunii reclamantului este legală și temeinică, justificarea în fapt și în drept a soluției fiind corectă așa cum rezultă din considerentele sentinței expuse mai sus și care nu mai necesită a fi reluate.
Nici susținerea referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, fără ca ele să fi fost pretinse, nu poate fi luat ă în considerare, atâta timp cât în cererea introductivă, la petitul marcat cu lit. c) se solicită expres și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, iar condițiile disp. art. 274 alin. 1.pr.civ. au fost îndeplinite.
Nu același lucru se poate observa în privința felului în care prima instanță a rezolvat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, admiterea lor fiind apreciată ca greșită.
Prin urmare, cele două instituții centrale pârâte, cu atribuții legale exprese în aprobarea și gestionarea bugetului de stat, de la care se alocă și se asigură și fondurile necesare plății drepturilor salariale ale unităților penitenciare, nu pot pretind elipsa lor de implicare în această activitate.
Calitatea lor procesuală pasivă nu este legală față de reclamant prin raportul direct de muncă al acestuia, ci indirect în baza raporturilor juridice complexe din mecanismul bugetar în care unitatea la care acesta lucrează, în lipsa fondurile bănești necesare asigurării salariilor și celelalte drepturi bănești cuvenite, ar fi în imposibilitate să-și îndeplinească această obligație.
Așadar, teza instituțiilor centrale pârâte în cauză, care încearcă să se eschiveze în a-și asuma obligațiile impuse de dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 500/2002, modificată și completată precum și prin hotărârile de guvern privind organizarea și funcționarea acestora, nu poate fi luată în considerare, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează toate activitățile cu privire la sistemul bugetar, pentru pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, inclusiv a celor de rectificare a bugetelor, evident pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, în speță Ministerul Justiției, care de asemeni are atribuții în acest sens.
Lipsa de angajare a răspunderii acestor pârâți ar pune în imposibilitate de a plăti sporurile salariale recunoscute pe recurentul-pârât PENITENCIARUL BISTRIȚA, deoarece acesta este ordonator terțiar de credite, fiind ultima verigă în lanțul bugetar.
În sfârșit, în această situație, drepturile recunoscute reclamantului ar fi iluzorii, plata efectivă a acestora nefiind posibilă în fondurilor alocate și repartizate în acest scop.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse precum și de dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, în referire la art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. prezentul recurs va fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul respingerii excepției calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, așa încât aceștia vor figura alături de ceilalți pârâți, fiind menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL CU REGIM, cu sediul în mun. B,-, județul B-N, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 169/CA din 08 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - pe care o modifică în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI JUSTIȚIEI, cu sediul în mun. B,-, sector 5, și a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANELOR, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții lor legali.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.Gh./Dact./3 ex./25.09.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
