Anulare act administrativ . Decizia 234/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 234
Ședința publică de la 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor introduse de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și în numele T (fostul Vamal T), împotriva sentinței civile nr. 1/ din 8 ianuarie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ - anulare decizie finanțe.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimata I, lipsă fiind reprezentanții recurenților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Instanța, constatând pricina în stare de judecată, a dat cuvântul reprezentantului intimatei, avocat, care solicită respingerea recursului, menținerea sentinței Tribunalului Iași ca fiind temeinică și legală pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării ce a fost depusă la dosar, pe care le dezvoltă oral, cu precizarea că nu se solicită cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași nr- reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFPS I și DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALA T - BIROUL VAMAL T solicitând anularea Deciziei nr. 155/08.09.2006, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea actului constatator nr. 882 / 08.06.2006 emis de către Unitatea Vamală T și exonerarea de la plata sumei de 2134 RON, reprezentând diferențe privind taxele vamale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt,prin decizia nr. 155 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală la data de 08.09.2006, i-a fost respinsă contestația formulată împotriva actului constatator nr. 882/08.06.2006, emis de către Unitatea Vamală T ca neîntemeiată.
Reclamanta a arătat că decizia nr. 155 este nelegală pentru următoarele motive:
A formulat contestație împotriva actului constatator nr. 882/ 08.06.2006 emis de către Unitatea Vamală T, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 2.134 RON, reprezentând diferențe privind taxele vamale, ce privesc importul efectuat la data de 06.09.2002, identificat cu nr. 69718.
În motivarea actului constatator se precizează că în urma deciziei autorității vamale e referitoare la controlul "a posteriori" al dovezii de origine înscrisă pe factura comerciala nr. 4/03.09.2002, nu se pot acorda preferințe tarifare deoarece în urma controlului nu se poate certifica originea comunitară a mărfurilor importate.
Însă, factura fiscală nr. 4/03.09.2002, emisă de către exportator, persoană juridică comunitară, poartă declarația de conformitate a produselor, respective - aceste produse fiind de origine preferențială ă". Factura este semnată și ștampilată de către exportator.
Potrivit art. 16 din Protocolul nr. 4 referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, din -, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 849 bis din -, dovada de origine se poate face prin prezentarea:
a) fie a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, al cărui model este prezentat în anexa nr. III,
b) fie, în cazurile specificate (a art. 21 paragraful 1, unei declarații, denumită în cele ce urmează "declarație pe factură", dată de exportator pe o factură, pe o notă de livrare sau pe orice alt document comercial care descrie produsele în cauză, suficient de detaliat pentru a permite identificarea for; textul declarației pe factură figurează în anexa nr. IV. (art. 16 din Protocolul 4).
Situația sa este circumscrisă lit. b din art. 16 cu referire clară la ANEXA nr. IV privind declarația pe factură, respectiv " produselor ce fac obiectul acestui document declară că, exceptând cazul în care în mod expres este indicat altfel, aceste produse sunt de origine preferențială". (Semnătura exportatorului, în plus întreg numele persoanei care semnează declarația trebuie indicat clar).
Potrivit art. 22 din protocol, autoritățile vamale ale țării exportatoare pot autoriza orice exportator, la care se face referire în continuare ca "exportator autorizat", care efectuează frecvent transporturi de produse în baza prevederilor acestui acord, să întocmească declarații pe facturi, indiferent de valoarea produselor în cauză. Un exportator care solicită o astfel de autorizație trebuie să ofere autorităților vamale dovada caracterului originar al produselor precum și îndeplinirea celorlalte cerințe ale acestui protocol.
Așa fiind, chiar autoritățile vamale e au autorizat exportatorul pentru a întocmi acest tip de document, acesta oferind garanțiile impuse de Protocol.
Este de observat îndeplinirea condițiilor impuse de Protocolul nr. 4, exportatorul îndeplinind pe factură întocmai cerințele formale, astfel încât recalcularea diferențelor de taxe vamale apare fără suport juridic.
Documentele de însoțire a mărfii și prezentate la autoritățile vamale române cuprind și declarația de conformitate din data de 03.09.2002, specifică bunurilor comercializate în spațiul comunitar.
La data când aceste produse au fost controlate de către inspectorii vamali, mărfurile îndeplineau toate cerințele prevăzute de legea vamală, atestându-se astfel proveniența comunitară, produsele fiind însoțite de factura nr. 4, certificatul de calitate eliberat de exportator, declarație de conformitate a produselor cu standardele prevăzute în materie. Certificatele de calitate și garanție sunt semnate de către exportatorul.
La momentul importului societatea sa a prezentat certificatul de calitate și garanție eliberat de către exportatorul la data de 03.09.2002. garantează mărfurile ce fac obiectul transportului cu auto -.
De asemenea, a făcut dovada deplinei concordanțe între produsele importate și cele pentru care exportatorul a făcut dovada provenienței comunitare a bunurilor.
Autoritatea vamală ăat ransmis prin adresă numai faptul că produsele nu sunt de origine comunitară, fără respectarea condițiilor formale pe care acest răspuns trebuie sa îl îndeplinească.
Pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALA T - BIROUL VAMAL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare s-a arătat că fapt, prin acțiunea formulată societatea reclamantă contestă actul de impunere întocmit de autoritatea vamală, prin care s-au recalculat în sarcina sa taxe vamale suplimentare ca urmare a acordării neîntemeiate a regimului vamal preferențial pentru importul efectuat de către aceasta prin
Astfel, mărfurile importate de contestatoare au beneficiat la introducerea în țară, de un regim tarifar preferențial, fiind scutite de la plata datoriei vamale, în baza declarației pe factură, prin care se menționa faptul că acestea au fost fabricate în Comunitatea Europeană, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 1 litera b din Protocolul nr. 4 încheiat între România și Uniunea Europeană.
Având în vedere faptul că au existat suspiciuni privind acordarea regimului vamal preferențial, autoritatea vamală a inițiat controlul a posteriori al mărfurilor, în scopul verificării originii bunurilor importate, în conformitate cu prevederile art. 32 din Protocolul nr.4 încheiat intre România si statele membre ale Comunității Europene, ratificat prin OG192 din 2001 aprobat prin Legea nr. 151 din 2002.
Răspunsul autorității vamale e este în sensul ca urmare a controlului a posteriori s-a constatat ca factura care conține declarația de origine, a fost emisă incorect, bunurile nefiind de origine comunitară, motiv pentru care nu se poate confirma originea preferențială a bunurilor uzate importate, în sensul prevederilor Acordului dintre România și Uniunea Europeană și, pe cale de consecință, acestea nu pot beneficia de un regim tarifar preferențial, în temeiul dispozițiilor Codului Vamal al României.
În toate cazurile în care în urma verificării dovezii de origine rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru regularizarea situației și recuperarea diferențelor de drepturi vamale, motiv pentru care s-au întocmit actele constatatoare care fac obiectul prezentului dosar juridic.
Textul declarației pe factura exportatorului trebuie să fie cel prevăzut în protocolul privind originea bunului.
Având în vedere răspunsul autorității vamale e și prevederile legale în materie, consideră că Biroul Vamal Taa plicat în mod legal prevederile legale în vigoare și a întocmit actele de impunere, în vederea stabilirii diferențelor de drepturi vamale.
Prin sentința civilă nr. 1//08.01.2008, Tribunalul Vaslui a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFPS I și Direcția Regională Vamală T - Biroul Vamal, a dispus anularea deciziei 155/08.09.2006 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală-DGFPS I, a anulat actului constatator nr. 882/08.06.2006 emis de Direcția Regională Vamală T, a exonerat-o pe petentă la plata sumei de 2134 ron reprezentând diferențe privind taxe vamale și le-a obligat pe pârâte să plătească reclamantei suma de 39 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 155 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală la data de 08.09.2006 a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva actului constatator nr. 882/08.06.2006, emis de către Unitatea Vamală T ca neîntemeiată. Prin actul constatator nr. 882/ 08.06.2006, emis de către Unitatea Vamală T, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația la plata sumei de 2134 RON, reprezentând diferențe privind taxele vamale, ce privesc importul efectuat la data de 06.09.2002, identificat cu nr. 69718.
Instanța a reținut că intimatele au luat în seamă exclusiv adresa autorității vamale e referitoare la controlul "a posteriori" al dovezii de origine înscrisă pe factura comercială nr. 4/03.09.2002, în care se arată doar că în urma controlului nu se poate certifica originea comunitară a mărfurilor importate. Această adresă nu este însoțită de nici o altă dovadă în acest sens și nici măcar nu se arată care sunt considerentele pentru care s-a ajuns la concluzia contrară, că marfa nu ar fi de origine comunitară.
Însă, în contradovadă, contestatoarea a depus factura fiscală nr. 4/ 03.09.2002 emisă de către exportator, persoană juridică comunitară, ce poartă declarația de conformitate produselor, respectiv "- aceste produse sunt de origine preferențială ă". Factura este semnată și ștampilată de către exportator.
A reținut prima instanță că situația contestatoarei este circumscrisă lit. b din art. 16 cu referire clară la ANEXA Nr. IV privind declarația pe factură, respectiv " produselor ce fac obiectul acestui document declară că, exceptând cazul în care în mod expres este indicat altfel, aceste produse sunt de origine preferențială". (Semnătura exportatorului, în plus întreg numele persoanei care semnează declarația trebuie indicat clar).
Potrivit art. 22 din protocol, autoritățile vamale ale țării exportatoare pot autoriza orice exportator, la care se face referire în continuare ca "exportator autorizat", care efectuează frecvent transporturi de produse în baza prevederilor acestui acord, să întocmească declarații pe facturi, indiferent de valoarea produselor în cauză. Un exportator care solicită o astfel de autorizație trebuie să ofere autorităților vamale dovada caracterului originar al produselor precum și îndeplinirea celorlalte cerințe ale acestui protocol.
Așa fiind, chiar autoritățile vamale e au autorizat exportatorul pentru a întocmi acest tip de document, acesta oferind garanțiile impuse de Protocol. Nu există nici o explicație rezonabilă pentru care ulterior vama ă își infirmă această poziție. Instanța apreciază că numai o simplă adresă aec are nu este însoțită de nici o altă dovadă privind originea necomunitară a respectivelor bunuri și în care nici măcar nu se arată care sunt considerentele pe care s-a bazat pentru a putea fi eventual făcută dovada contrarie și garanta petenților dreptul la un proces echitabil conform art. 6 din CEDO, nu poate înlătura dovezile pe care le-a făcut petenta în sensul că bunurile sunt de origine comunitară. Aceasta cu atât mai mult cu cât în spețe similare ca urmare a demersurilor costisitoare și greoaie făcute de petenți, vama ăaa rătat ulterior că a fost o regretabilă eroare, iar mărfurile sunt de origine comunitară.
Prin urmare, instanța a constatat îndeplinirea condițiilor impuse de Protocolul nr. 4, exportatorul îndeplinind pe factură întocmai cerințele formale, astfel încât recalcularea diferențelor de taxe vamale apare fără suport juridic. Astfel ocumentele de însoțire a mărfii și prezentate la autoritățile vamale române cuprind și declarația de conformitate din data de 03.09.2002, specifică bunurilor comercializate în spațiul comunitar. La data când aceste produse au fost controlate de către inspectorii vamali, mărfurile îndeplineau toate cerințele prevăzute de legea vamală, atestându-se astfel proveniența comunitară, produsele fiind însoțite de factura nr. 4, certificatul de calitate eliberat de exportator, declarație de conformitate a produselor cu standardele prevăzute în materie. Certificatele de calitate și garanție sunt semnate de către exportatorul. La momentul importului societatea a prezentat certificatul de calitate și garanție eliberat de către exportatorul la data de 03.09.2002. garantează mărfurile ce fac obiectul transportului cu auto -. De asemenea, s-a făcut dovada deplinei concordanțe între produsele importate și cele pentru care exportatorul a făcut dovada provenienței comunitare a bunurilor.
Împotriva sentinței indicate mai sus au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
În motivarea recursurilor s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală fiindcă datoria vamală a luat naștere ca urmare a neîndeplinirii condiției ca bunurile importate să fie bunuri de origine comunitară.
S-a arătat că actul autorității vamale e constituie un act de autoritate al statului exportator ce nu poate fi modificat, completat ori anulat decât în condițiile și potrivit procedurilor ce guvernează raportul de drept vamal născut între firma exportatoare și statul sub jurisdicția căruia se află aceasta.
S-a mai susținut că instanța de contencios administrativ nu poate cerceta actul administrativ emis de autoritatea competentă a statului exportator, în competența acesteia neintrând verificarea legalității și temeiniciei actelor administrative emise de un stat străin.
Curtea, examinând cererea de recurs și dosarul cauzei, urmează a constata că recursul nu este fondat, avându-se în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 155/08.09.2006, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iaf ost respinsă contestația formulată de reclamanta - SRL împotriva actului constatator nr. 882/08.06.2006, emis de către Direcția Regională Vamală T - Biroul Vamal T, ca neîntemeiată. Prin actul constatator nr. 882/08.06.2006, emis de către Direcția Regională Vamală T - Biroul Vamal T, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația la plata sumei de 2134 RON, reprezentând diferențe privind taxele vamale, ce privesc importul efectuat la data de 06.09.2002, identificat cu nr. 69718, întrucât prin adresa autorității vamale e nr. Z 4215F-5691/04-1/2006 s-a infirmat dovada de origine, împrejurare ce a avut ca rezultat retragerea regimului tarifar preferențial acordat bunurilor precizate în factura nr. 4/03.09.2002 pe baza declarației vamale nr. I 69718/06.09.2002.
Conform art. 16 paragraful 1 lit. a și b din Protocolul nr. 4, ratificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2001 privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, dovada originii comunitare a bunurilor din comunitate și implicit acordarea regimului vamal preferențial se face prin prezentarea fie a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, fie a unei declarații pe factură.
Biroul Vamal Tai nițiat procedura de control ulterior a dovezii de origine, procedând în conformitate cu dispozițiile art. 32, pct. 1, 2, 3, 5 și 6 din Protocolul nr. 4, menționat, care prevăd:
"Verificarea ulterioară a dovezilor de origine se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale țării importatoare au suspiciuni întemeiate în legătură cu autenticitatea acestor documente, caracterul originar al produselor în cauză sau cu îndeplinirea celorlalte condiții stipulate în acest protocol; în vederea aplicării paragrafului 1, autoritățile vamale ale țării importatoare returnează certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 și factura, dacă a fost prezentată, declarația pe factură, sau o copie, de pe aceste documente, autorităților vamale ale țării exportatoare, indicând, dacă este cazul, motivele de fond și de formă, care justifică o anchetă."
Declarația vamală verificată în cauză, nu a fost validată pentru că nu întrunea condițiile prevăzute în dispozițiile legale în vigoare, în materie vamală.
Conform dispozițiilor art. 40 din Regulamentul vamal "declarația vamală în detaliu, semnată de importator, de exportator sau de reprezentantul acestuia are valoarea unei declarații pe propria răspundere a acestuia în ceea ce privește:
a) exactitatea datelor înscrisă în declarația vamală;
b) autenticitatea documentelor anexate la declarația vamală;
c) plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat".
Prin urmare, reclamanta răspunde pentru exactitatea datelor declarate și pentru autenticitatea documentelor anexate, inclusiv prin plata dobânzilor și a penalităților.
Potrivit dispozițiilor prevăzute la art. 107 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1114/2001, cu modificările și completările ulterioare, în toate cazurile în care în urma verificării dovezilor de origine rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea de acte constatatoare.
Acordarea sau nu a regimului tarifar vamal preferențial este ținută de îndeplinirea riguroasă a formalităților acceptate prin acordul încheiat de România, cu Comunitatea Europeană. Documentul emis de organele vamale străine nu poate fi cenzurat, ci preluat ca atare, fiind credibil, veridic și suficient pentru a reține că bunurile la care se referă factura nr. 4/03.09.2002 nu sunt de origine comunitară în conformitate cu Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte.
Față de cele ce preced și având în vedere și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursurile și, pe fondul cauzei, să respingă acțiunea.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursurile introduse de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței 1/CA/08.01.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
În fond, respinge acțiunea introdusă de reclamanta - SRL I în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, ale căror acte le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2008.
Președinte judecător judecător
- - - - - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2ex.
Jud. fond:,
Tribunalul Iași
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbâltoc, Iustinian
