Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 236/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 236
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
S-a luat în examinare recursul introdus de recurenta I împotriva sentinței nr.2810/CA din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constatând pricina în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 2810/CA din 24 octombrie 2007, Tribunalul Iași, respingând excepția prematurității acțiunii, a respins acțiunea introdusă de reclamanta I, în contradictoriu cu pârâta ""
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă, pentru a fi obligată la plata sumei de 3.012,66 lei cu titlu de penalități de întârziere, aferente facturii de utilități emisă sub nr. -/05.03.2007, în baza contractului nr. 345/2001, și că susținerile reclamantului nu au fot dovedite, astfel cum art. 1169 cod civil obligă. În acest sens s-a reținut că fișa de calcul a penalităților nu cuprinde elementele esențiale în raport de care să se poată efectua controlul judiciar, respectiv valoarea facturii, data scadenței, numărul de zile întârziere, coeficientul de penalizare, nerezultând cum a ost stabilită suma pretinsă de 3.012,66 lei, și nefiind depusă nici copia facturii, în condițiile în care, prin procesul-verbal de conciliere nr. 013/06.04.2007, pârâtul a solicitat efectuarea unui punctaj, nerecunoscând că ar datora penalitățile pretinse, situație în raport de care s-a apreciat că se impunea efectuarea unei expertize contabile, probă la a cărei administrare reclamanta nu a solicitat-
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că prețul a fost achitat integral, în discuție rămânând doar penalitățile de întârziere și că probele administrate permiteau verificarea realității și corectitudinii pretențiilor sale.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantei este întemeiată, sens în care reține următoarele:
Este necontestat aptul că între părțile în litigiu s-a încheiat un contract, având ca obiect furnizarea apei potabile și industriale și evacuarea apelor uzate și meteorice, că factura nr. -/05.03.2007 s-a emis în baza și în executarea contractului și că prețul pretins a fost achitat.
Ceea ce este în litigiu este doar sancțiunea cerută de către creditor a fi aplicată debitorului obligației de plată, care susține că valoarea penalităților solicitate depășește valoarea debitului.
În atare situație, chiar dacă documentația depusă nu era completă, sau conținea informații insuficiente, soluția nu era aceea de respingere a acțiunii, ca nedovedită, ci cea prevăzută de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, care obligă pe judecători să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului, ei având dreptul să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare.
În condițiile în care nu se contestă, de către nici una din părți, plata prețului, nimic nu împiedica instanța de fond ca, în exercitarea rolului său activ, să solicite părților,în mod explicit și expres, să depună la dosar toate înscrisurile trebuitoare judecății pricinii, pe care le dețineau, respectiv factura nr. - din 05.03.2007, dovada comunicării ei debitorului, dovada plății prețului, urmând ca, în cazul în care s-ar fi refuzat prezentarea lor și s-ar fi apreciat că fără ele judecata nu ar putea continua, să se facă aplicațiunea dispozițiilor art. 1551Cod procedură civilă, nefiind admisibil adoptarea unei soluții pur formale, fără a se fi stăruit pentru aflarea adevărului, chiar dacă părțile, amândouă, sau doar una din ele, s-ar fi împotrivit, cu atât mai mult cu cât din încheierile de ședință nu rezultă că instanța ar fi pus în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiza.
Ca atare, constatând că pentru corecta soluționare a acțiunii se impune completarea probatoriului și solicitarea de lămuriri părților, cu privire la actele și faptele lor, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantei și va casa hotărârea recurată.
Având în vedere statutul de comerciant al reclamantei, faptul că prestația contractată este una comercială și ținând cont de valoarea pretențiilor bănești formulate, având o valoare mai mică de 1 miliard lei (100.000 lei), precum și de modificările aduse art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006, prin nr.OUG 13/20.02.2008, care sau în competența instanțelor de drept comun în materie comercială soluționarea litigiilor dintre operator și utilizator, născute din neplata contravalorii serviciilor furnizate, norme de procedură care sunt de imediată aplicabilitate, și de ordine publică, Curtea va trimite cauza în vederea rejudecării Judecătoriei Iași, ca primă instanță în materie comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 2810/CA din 24 octombrie 2007 Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării Judecătoriei Iași, ca primă instanță în materie comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
18.04.2008
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbâltoc, Iustinian
