Anulare act administrativ . Decizia 260/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 260/
Ședința publică din 20 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în B- județul B și DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, prima în nume propriu și în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor B, împotriva sentinței civile nr.118/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde reclamantul-intimat prin avocat, lipsă fiind pârâtele-recurente B, DGFP M și pârâtul-intimat C - Biroul Vamal Târgu-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul procedural, fiind scutite de plata taxei de timbru, ambele recurente solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
De asemenea, se mai constată depunerea unor concluzii scrise din partea reclamantului-intimat.
Reprezentantul reclamantului-intimat declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului-intimat cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 118/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea în contencios administrativ introdusă de reclamantul în contradictoriu cu pârâții DGFP M și B și în consecință a anulat decizia nr.145/2005/9.06.2006 emisă de pârâta DGFP M, actul constatator nr.407/19.07.2004 și procesele verbale nr.125/19.07.2004 și nr.125/A/30.09.2004 încheiate de BV Tg.-
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a introdus în țară autoturismul marca cu număr de -P- importat din Germania. Deoarece autoturismul a fost însoțit de certificatul de origine Eur-1 nr.- eliberat personal de vânzătorul von din, reclamantul a beneficiat de facilitățile vamale prevăzute de acordul încheiat între România și
La controlul ulterior efectuat de autoritatea vamală asupra legalității importului, administrația vamală germană a răspuns prin adresa nr.Z 4215 - /02 - 1/30.04.2004 cu privire la certificatul Eur-1 nr.- că "exportatorul menționat în caseta 1 nu a cerut eliberarea unui certificat și nu a împuternicit o altă persoană în acest sens. Certificatul EUR-1 fost eliberat incorect. Nu se poate confirma că bunul este originar în sensul Acordului România - UE", motiv pentru care, Bas olicitat BV Tg.-M - retragerea facilităților acordate în baza acestui certificat.
Drept urmare, BV Tg.-M a procedat la întocmirea actului constatator nr.407/19.07.2004 și a proceselor verbale nr.125/19.07.2004 și nr.125/A/30.09.2004 prin care a stabilit în sarcina reclamantului o datorie vamală în sumă totală de 13.916 lei, contestată de reclamant.
Instanța a constatat faptul că respingerea contestației are la bază o simplă comunicare a, căreia neregulile i s-au comunicat de către administrația vamală germană, ceea ce nu poate constitui mijloc de probă, drept pentru care considerând valabil că autoturismul acoperit de certificatul Eur-1 nr. -, este original și poate beneficia de preferințe vamale, a dispus în sensul celor susmenționate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs pârâtele DGFP M și B, ambele solicitând admiterea cererii de recurs și modificarea sentinței civile criticate, în baza art.304 pct.9 și 3041.pr.civ. în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
B prin cererea de recurs formulată arată că autoturismul marca pentru care s-a întocmit chitanța vamală nr.367/12.06.2002 s-a acordat un regim tarifar preferențial pe baza datelor înscrise în certificatul EUR-1 nr.-, în temeiul Protocolului nr.4 privind definirea noțiunii de produse originare și metodele de cooperare administrativă, anexa la Acordul european instituind o asociere între România pe de o parte, comunitățile europene și statele membre ale acestora pe de altă parte, ratificat prin OUG nr.192/2001, aprobat prin Legea nr.151/2002.
La un control "a posteriori" prin adresa înregistrată sub nr.5044/21 mai 2004 administrația vamală germană a comunicat că exportatorul menționat în caseta 1 nu a cerut eliberarea unui certificat de circulație a mărfurilor, nu a semnat în caseta 12 și nici nu a împuternicit în acest sens o altă persoană. În această situație nu se poate confirma că bunul importat provine dintr-un stat membru al comunității europene. Simpla prezentare a unui bun sau produs achiziționat din Uniunea Europeană și simpla prezentare a unei dovezi de origine nu creează reclamantului un drept irevocabil de acordare a tarifului vamal preferențial. El avea obligația să prezinte toate documentele prin care să convingă autoritățile că bunul importat este de originea unui stat european.
Aceleași motive sunt reținute și de către DGFP M, susținând că exportatorul menționat în caseta nr.1 nu a cerut eliberarea unei dovezi preferențiale și nici nu a împuternicit în acest sens altă persoană, aceste aspecte rezultând din adresa emisă de administrația vamală germană. Nefiind întrunite condițiile necesare pentru ca reclamantul să beneficieze de regimul vamal preferențial susține că în mod corect autoritatea vamală a recalculat taxele vamale ca urmare a controlului a posteori efectuat la aceste taxe vamale adăugându-se dobânzi și penalități de întârziere calculate în raport de disp.art.141 din Legea nr.141/1997 și art.13, 14 și art.169 din OG nr.61/2002, precum și art.109 și art.114 alin.1 din OG nr.92/2003.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, arătând că autovehiculul importat provine din Uniunea Europeană, este demonstrată cu declarația furnizorului de mărfuri, cu caracter de origine preferențială și cu certificatul EUR-1, acte care nu au fost infirmate de autoritatea vamală.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Dovada originii comunitare a unui autoturism introdus în țară cu regim tarifar preferențial, este dată de documentul emis de firma producătoare care certifică faptul că autoturismul este fabricat pe teritoriul Uniunii Europene și care recomandă prezentarea documentului autorităților vamale în vederea efectuării unei declarații EUR-1, cu mențiunea că firma producătoare stă la dispoziția autorităților vamale cu toate actele și informațiile necesare în acest sens.
Potrivit disp.art.105 din regulamentul de aplicare a codului vamal al României aprobat prin HG nr.1114/2001 preferințele tarifare stabilite prin acordurile ori convențiile internaționale se acordă la depunerea certificatului de origine a mărfurilor, respectiv certificatul EUR-1 și înscrierea codului stabilit pentru fiecare acord sau convenție în rubrica corespunzătoare din declarația vamală în detaliu.
În speță, așa cum corect a reținut și prima instanță reclamantul a depus certificatul de origine EUR-1 nr. - (10 dos.fond) iar din adresa emisă de firma (11 dos.fond) rezultă că autovehiculul importat de către reclamant este de origine germană, fiind așadar întrunite condițiile pentru ca reclamantul, în calitate de importator, să beneficieze de regim preferențial vamal. Atâta timp cât reclamantul a demonstrat că proveniența autovehiculului este din comunitatea europeană iar certificatul eliberat în acest sens nu a fost înlăturat instanța de control apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că reclamantul nu datorează taxele vamale suplimentare reținute în sarcina lui prin decizia emisă de DGFP M și actul constatator întocmit de
Față de cele prezentate mai sus, Curtea de Apel în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursurile ca nefondate și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în B- județul B și DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, prima în nume propriu și în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor B, împotriva sentinței civile nr.118/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 Martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
7.05.2008
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
