Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 271/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 271/
Ședința publică din 20 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței civile nr.39/15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată pârâtului-recurent Consiliul Județean H, a pârâtei-intimate DGASPC H și a reclamanților-intimați, G, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recurentul solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 39 din 15 ianuarie 2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean H, precum și excepția prescripției acțiunii în ceea ce privește primele de vacanță cuvenite reclamanților pentru anii 2002-2003 și a admis acțiunea reclamanților, G, toți cu domiciliul ales în M C,-, cam.306, județul H, în contradictoriu cu Consiliul Județean H și H, pe care i-a obligat în solidar să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de vacanță pentru perioada 2002-2006, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății. prin aceeași hotărâre s-a luat act de renunțare la judecata acțiunii formulată de reclamanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din adresa nr. 11698 din 17 august 2007, emisă de pârât, reclamanților li s-a refuzat cererea de acordare a primelor de vacanță, or, potrivit prevederilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 modificată, reclamanții, în calitatea lor de funcționari publici au acest drept.
Instanța a considerat că, întrucât normele legale de suspendare a acordării dreptului la prima de vacanță nu mai erau în vigoare la data sesizării instanței, are dreptul să cenzureze legalitatea acestor suspendări succesive. Astfel, a apreciat că aceste norme de suspendare contravin prevederilor art. 41 și 53 din Constituție, precum și prevederilor art. 16 alin. 1 și art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală. În aceeași ordine de idei, a apreciat că acest drept există și în prezent, deoarece el nu a fost înlăturat de legiuitor în garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
Referitor la excepția invocată de Consiliul Județean H, instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 105 alin. 2 din legea nr. 272/2004, Direcția generală de asistență socială și protecția copilului este instituție publică cu personalitate juridică, înființată în subordinea Consiliului județean iar potrivit dispozițiilor alin. 4 structura organizatorică, numărul de personal și finanțarea direcției se aprobă prin hotărâre a Consiliului județean.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune pentru sumele solicitate din anii 2002-2003, prima instanță a considerat că OG nr. 33/2001 aprobată prin Legea nr. 386/2001, precum și Legea nr. 743/2001 au întrerupt cursul prescripției, în esență arătându-se că devreme ce acordarea acestor drepturi salariale a fost suspendat și dreptul de a le solicita s-a suspendat corespunzător, întrucât prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. În plus, prin OG nr. 146/1997 s-a reglementat modalitatea de plată a primelor de concediu cuvenite funcționarilor publici, prevăzându-se acordarea acestora pe perioada anilor 2001-2006, recunoscându-se astfel de legiuitor că aceste prime se datorează retroactiv, cu începere din anul 2001.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâtul Consiliul județean H, care a solicitat modificarea în sensul respingerii acțiunii, motivând că reclamanții nu sunt angajații Consiliului județean, că nu este parte în nici un raport juridic direct, eventual putând fi chemați în garanție de celălalt pârât, iar pe fondul acțiunii s-a susținut că prevederile legilor anuale bugetare sunt obligatorii, că potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 273/2006 nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugete prevăzute și nici angajată și efectuată dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
Recurentul a invocat în favoarea sa și principiul neretroactivității legii precum și cel al anualității înscris în art. 11 alin. 1 din Legea nr. 500/2002.
Reclamanții intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susținând temeinicia și legalitatea hotărârii atacate, reluând în mod detaliat practic argumentele care au stat la baza pronunțării acestei hotărâri.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că este nefondat.
Recurenta practic nu invocă vreun motiv secondat de argumente juridice care să combată considerentele hotărârii atacate, legate de nelegalitatea actelor normative de suspendare, de împrejurarea că acestea contravin normelor constituționale, de necesitatea respectării principiilor unui stat de drept privind garantarea realizării drepturilor acordate. Recurenta s-a rezumat la a invoca legile anuale ale bugetului de stat și legea privind finanțele publice locale care împiedică plata efectivă a primelor de concediu.
Motivarea recursului nu reușește să înlăture argumentele fundamentate juridic ale primei instanțe, iar în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, recurenta omite să observe că instanța a soluționat excepția în raport de existența unor dispoziții legale privind modul de organizare, funcționare și finanțare a instituțiilor la care sunt angajați reclamanții, nu în baza unor raporturi juridice obligaționale directe. De esență garantării executării drepturilor salariale câștigate ține politica de finanțare, or, în lipsa resurselor materiale de care să poată dispune în mod nemijlocit angajatorul, instanța ar pronunța o hotărâre practic imposibil de executat de către acest angajator. De altfel, însăși recurenta recunoaște indirect acest raționament din moment ce precizează în motivare că putea fi eventual chemat în garanție de celălalt pârât.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean H - M C, împotriva sentinței împotriva sentinței civile nr.39/15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond: E;
-12.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
