Anulare act administrativ . Sentința 3433/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 3433
Ședința publică de la 21.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
GREFIER - - -
...
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE SA, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect "anulare act administrativ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 30.09.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 7.10.2009, 14.10.2009 și apoi la 21.10.2009, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Asupra cauzei de contencios fiscal prezente.
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul acestei instanțe, reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE SA, a formulat în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, întâmpinare împotriva deciziei 20/I/30.07.2008 solicitând anularea în parte, a deciziei, cu privire la punctele 2,3 și 6 din dispozitiv.
În motivare s-a arătat că în perioada 7.05.2007-30.05.2008, la sediul reclamantei s-a desfășurat o activitate de control desfășurată de către controlori delegați ai Diviziei a IV -a a Secției de control financiar ulterior - controlului fondurilor publice destinate activităților economice și a controlului bancar, din cadrul Curții de Conturi.
Pe baza procesului-verbal de constatare întocmit, în temeiul competențelor conferite de art. 94 și 95 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Președintele Secției de Control Financiar Ulterior a Curții de Conturi a emis decizia acum atacată (decizia nr. 20//30.07.2008).
Considerăm ca fiind nelegale și netemeinice măsurile dispuse prin punctele 2, 3 și 6 din decizie, pentru următoarele considerente:
1.Cu privire la punctele 2 și 6 ale deciziei, referitoare la bunuri pretins publice aflate în patrimoniul
Controlul efectuat de Curtea de Conturi concluzionează că Societatea Națională SA avea și are obligația de a declara că bunurile intrate în patrimoniul său conform nr. 372 din 3 iulie 1998 privind înființarea Societății Naționale de prin reorganizarea Regiei Autonome sunt bunuri proprietate publică, scoțând astfel din aceste bunuri circuitul civil.
Apreciem constatarea Curții de Conturi, conform căreia bunurile pe care le-a dobândit prin RG nu sunt proprietatea privată a, cu menținerea în sarcina a obligației de a declara aceste bunuri ca fiind proprietate publică, ca fiind neîntemeiată, pentru urmatoarele considerente:
Societatea a fost înființată prin nr. 372 din 3 iulie 1998 privind înființarea Societății Naționale de prin reorganizarea este statul, prin Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.
a fost înființată în temeiul nr.OUG 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome și ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată. a fost înmatriculată în temeiul Legii nr. 31/1990 la registrul Comertului, sub nr. J-/1998. Conform Actului Constitutiv, funcționează ca persoană juridică română, având forma juridică de societate comercială pe acțiuni. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu actul său constitutiv.
Societatea comerciala la care statul este acționar (majoritar, minoritar, unic) este subiect de drept privat distinct de ceea ce este Statul R ca persoana juridica. Conform art. 136 alin.2 din Constituție (art. 135 alin. 3 inainte de revizuire) și art. 3 al Legii nr. 213/1998, titulari ai dreptului de proprietate publică pot fi doar Statul si unitățile adminsitrativ-teritoriale (județul, comuna, orașul, municipiul), deci nu și societățile nationale (societati comerciale cu capital integral de stat) ca subiect distinct de drept.
Calitatea Statului R de asociat, unic sau majoritar al unei societăți comerciale, nu schimbă natura juridică a acesteia de a fi persoană de drept privat, si nu de drept public. Astfel, este persoană juridică română de drept privat, societate pe acțiuni funcționând în conformitate cu Legea nr. 31/1990, la care statul, prin Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, este asociat unic, exercitandu-si drepturile si obligatiile in aceasta calitate de actionar.
Bunurile trecute in proprietatea prin HG 372/1998, precum și bunurile pe care le dobândește în exercitarea activității comerciale curente, sunt bunuri proprietate privată a, și vor urma regimul juridic al circuitului civil, asa cum e el definit de legislatie.
Afirmația că bunurile au fost preluate in mod nelegal în patrimoniul nu are temei, deoarece HG nr. 372/1998 reprezintă temeiul juridic acestei operațiuni, iar constatarea de către Curtea de Conturi a obligației de a proceda la acte juridice contrare Hotararii Guvernului este de natura sa impuna o conduita juridica in a nu respecta actele normative în vigoare.
Concluzia Curții de Conturi în sensul afirmării obligației de a "declara ca făcând parte din domeniul public al statului" bunurile care au trecut in patrimoniul său, conform HG nr. 372/1998, este contrară prevederilor art. 8 alin. 3 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia care prevăd că "trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăților comerciale, la care statul este aționar, se poate face numai cu plată și cu acordul adunării generale a acționarilor societății comerciale respective. În lipsa acordului menționat, bunurile societății comerciale respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică și după o justă și prealabilă despăgubire".
In plus, potrivit art.136 din Constitutie si a art. 3, 5, 7, din Legea nr. 213/1998 (inclusiv a Anexei la lege, punctul 1, 1.5), proprietatea publica se constituie exclusiv prin modalitatea in care se arata in aceste texte legale. Prin urmare, orice alta apreciere, inclusiv aceea realizata de Curtea de Conturi prin decizia atacată, nu are suport legal.
Trebuie sa se retina si ca este o persoana juridica de drept privat care a fost infiintata prin hotarare de guvern, avand valoarea juridica de norma speciala derogatorie de la dreptul comun, ceea ce pesupune exceptia de la regula.
Asadar, prin acest act normativ special, legiuitorul a aratat la art. 3 ca vointa sa a fost aceea ca sa preia toate bunurile apartinand fostei Regii Autonome, fara vreo alta conditionare, specificandu-se in mod expres ca toate bunurile apartin domeniului privat. Prin urmare singura interpretare pe care o poate primi acest text este acela ca nu detine in nici o forma bunuri domeniale. Orice alta interpretare data este straina de natura intrinseca a actului normativ si a vointei legiuitorului
Aceasta sustinere este intarita si de o alta norma legala. Potrivit art. 7 din OUG 79/2002 " de frecvente radio si resursele de numerotatie sunt resurse limitate, aflate in proprietatea publica a statului". Prin urmare, potrivit acestui act normativ special Statul R detine ca proprietar domenial doar spectrul de frecvente si resursele de numerotatie, nefacandu-se trimitere si retinere la infrastructura de telecomunicatii. Daca ar exista o alta interpretare, aceasta ar fi aceea ca ar fi imposibil de operat pe piata de telecomunicatii, iar actul normativ ar da calitatea de pozitie dominanta pe piata a statului R, ceea ce contravine pozitiei oficiale UE, dar si materiei dreptului de concurenta comunitar. In plus, in astfel de conditii nu ar mai putea opera si alte subiecte de drept privat (, etc); ceea ce face, desigur, ca teoria expusa in procesul verbal de control si in decizia atacată sa fie inadmisibila si in contradictie cu situatia faptica si juridica, atat nationala cat si comunitara.
În consecință, nu ere atribuții legale de a schimba natura juridică a bunurilor, astfel cum obligă Curtea de Conturi. nu are atribuțiuni nici în inventarierea bunurilor proprietate publică, având competență în acest sens doar ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și autoritățile publice centrale, conform art. 20 al Legii 213/1998,
mentionat prin Precizările din 618/2002 privind inventarierea bunurilor din domeniul public al statului (în vigoare în perioada supusă controlului).
Pentru toate aceste considerații de fapt si de drept apreciem ca bunurile in discutie nu sunt bunuri domeniale (fiind proprietatea privata a ). Față de cele menționate, considerăm că bunurile, dobândite atât prin actul normativ de infiintare, prin actul constitutiv, precum și ulterior în îndeplinirea obiectului său de activitate, sunt și rămân proprietatea privată a.
Decizia atacată mai menționează (pct. 6 al secțiunii Constatări și pct. 6 al dispozitivului) și faptul că prin Decizia nr. 18/ AI/2005 a Curții de Conturi, contestată de, însă rămasă definitivă și irevocabilă (pe motive strict procedurale, anume anularea contestației ca netimbrată), s-a dispus includerea în patrimoniul public a unor echipamente și reproșează lipsa demersurilor în acest sens, impunând remedierea.
Sub acest aspect, precizăm faptul societatea a intreprins demersuri in privinta includerii in patrimoniul public al statului a sumei de 59.143.000.000 ROL, reprezentand contravaloarea echipamentelor dobandite din foduri publice, instiintand ministerul d e resort despre aceasta situatie prin adresa nr. 3998 din 04.06.2008 (anexată prezentei), astfel ca masurile dispuse prin Decizia Curtii de Conturi din 2005, care revin societatii, au fost respectate.
De menționat, astfel cum am arătat anterior, că, în opuna subscrisei, trecerea in patrimoniul public s-ar putea face numai în conformitate art. 8 pct. 3 din Legea nr. 213/1998, inventarul urmând a fi întocmit de persoanele indicate în art. 20. Din perspectiva societății, nu mai poate face nimic suplimentar în vederea punerii în operă a celor dispuse prin Decizia Curții de Conturi.
II. Cu privire la punctul 3 al deciziei, referitor la (ne)deductibilitatea onorariului de avocat achitat conform le2ii, în vederea pre2ătirii pentru procedura de privatizare a
Considerăm fara temei constatarea Curții de Conturi, dimpreună cu dispoziția aferentă din decizie, potrivit căreia ar fi nedeductibilă cheltuiala efectuată de cu onorariul de avocat datorat " și Asociații", în baza contractului de asistență juridică privind pregătirea procesului de privatizare a.
După cum chiar controlorii Curții au reținut în procesul-verbal, contractul de asistență juridică s-a încheiat în temeiul prevederilor HG nr. 774/2005 privind unele măsuri pentru declanșarea procesului de privatizare a SN Potrivit art. 2 din HG nr. 774/2005 și art. 51 lit. b) din Legea nr. 137/2002, onorariul firmei de avocați urma a fi suportat (și a fost suportat) de către. Prin aceste acte normative, a fost obligată a achita acest onorariu.
Pe cale de consecință, sunt incidente în speță prevederile art. 21 alin. (1) teza finală din Codul fiscal, potrivit cu care "Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare". Cheltuiala în discuție este în mod evident între cele prevăzute de "actele normative în vigoare", anume art. 2 din HG nr. 774/2005 și art. 51 lit. b) din Legea nr. 137/2002.
A menționat de asemenea că poziția sa își regăsește susținere și în practica de control fiscal a ANAF, care, prin raportul de inspecție fiscală întocmit pe anul 2008 (pus la dispoziția controlorilor Curții și anexat prezentei) a considerat aceste sume ca fiind perfect deductibile.
A anexat prezentei cereri de chemare în judecată înscrisurile menționate în cuprinsul său. Depunem prezenta și anexele sale cu o copie, în vederea comunicării către instituția intimată. A anexat de asemenea dovada plății taxei judiciare de timbru și timbru judiciar
Prin încheierea din 29.09.2008, s-a trimis cauza spre repartizare aleatorie, către un complet specializat de fonduri, fiind astfel înregistrat dosarul sub nr-.
Pârâta Curtea de Conturi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente nr. 20/AI/2008, a carei anulare este solicitata in prezenta cauza, emisa de catre Curtea de Conturi a Romaniei urmare a controlului financiar efectuat in anul 2008, dispune aceesi masura cu cea dispusa la pct. 3 Deciziei nr. 18/AI/2005.
In urma controlului financiar efectuat in anul 2005 de catre Curtea de Conturi a României la sediul Societatii Nationale de SA, a fost emisa Decizia nr. 18/AI/2005, prin care au fost dispuse masuri pentru a se aduce la indeplinire cele constatate, conform Legii nr. 94/1992.
Societatea Nationala de SA a contestat Decizia nr. 18/AI/2005, pct. 3 solicitand anularea acesteia, iar Curtea de Apel B sectia a VIII a caf, a respins actiunea prin pronuntarea Deciziei Civile nr. 3500/2006 (dosar nr-) rămasa definitiva si irevocabila.
2. de radiocomunicatii achizitionate nr. S 54/01.10.2003 prin licitatie publica sunt bunuri proprietate publica a statului deoarece se înscriu in categoria spectre lor de frecvente si retelelor de transport si de distributie de telecomunicatii enumerate de anexa I pct. 15 din Legea 213/1998 (emitatoare TV, antene) si ca atare nu fac parte din domeniul privat al statului asa cum au fost înregistrate de către SA, conform si art. 136 alin 3 din Constitutia României. Lipsa unor prevederi exprese cuprinse in OG nr. 79/2002 asupra caracterului de bunuri din domeniul public sau privat, in ceea ce priveste retelele de comunicatii, nu conduce la ideea ca aceste retele au fost eliminate din rândul bunurilor proprietate publica a statului deoarece, aceasta reglementare stabileste regimul juridic al proprietatii iar dispozitiile constitutionale si cele ale Legii nr. 213/1998 sunt imperative.
Raportul de control a fost solicitat de către NA prin adresa nr.1978/C/2007 (înreg.2632//2007-cabinet președinte ). Raportul a fost comunicat Ministerului Public către Curtea de Conturi a României cu adresa nr.21385/BD/2008.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe art.115 cod pr.civ. art.95 din Lg.94/1992, anexa I, pct.15 Lg.213/1998, art.136 alin.3 din Constituția României.
A depus adresa nr.21385/BD/2008 și documentația ce a stat la baza emiterii deciziei 20/AI/2008, inclusiv nota 22141/BD/24.07.2008.
La termenul din data de 11.02.2009, Curtea a invocat din oficiu, excepția de nelegalitate a art.3 al.4 din HG 372/1998, doar în ceea ce privește dispoziția privind trecerea rețelelor aflate în administrarea RA în proprietatea SN SA, rap. la art.4 al.2 și 3 din OUG 30/1997 în referire la art.135 al.41din Constituția României nerevizuită (în vigoare la data emiterii HG 372/1998, dispunându-se introducerea în cauză și a emitentului Guvernul României.
Acest pârât ultim menționat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată și a depus documentația care a stat la baza emiterii acestei hotărâri.
La termenul din data de 30.09.2009, s-a invocat de către reclamant, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Soluționând cu prioritate conf.art.137 cod pr.civ. excepția de inadmisibilitatea a excepției de nelegalitate, Curtea o va respinge ca nefondată întrucât în raport de prev.art.4 din Lg.554/2004, nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile pentru invocarea excepției de nelegalitate, iar alin.2 teza finală cest articol consacră în mod expres posibilitatea invocării excepției de nelegalitate în privința actelor administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Lg.554/2004, situație care se regăsește în prezenta cauză. Or, fiind vorba de o excepție de nelegalitate consacrată în mod expres de lege, argumentele invocate de reclamantă în susținerea inadmisibilității excepției de nelegalitate nu au aptitudinea de a se constitui într-un caz de fine de neprimire în privința acesteia, urmând a fi avute în vedere pe fondul excepției de nelegalitate.
Pe fondul excepției de nelegalitate a art.3 alin.4 din HG 372/1998 doar în ceea ce privește dispoziția privind trecerea rețelelor aflate în administrarea RA în proprietatea SN SA, Curtea, în raport de soluția de principiu adoptată de ICCJ-Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 26.05.2008, în aplicarea art.20 alin.2 și art.148 alin.2 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, va înlătura aplicarea disp.art.4 alin.1 și 2 cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Lg.554/2004 modificată și completată, a cărei legalitate se contestă în speță pe calea excepției de nelegalitate.
Având în vedere înlăturarea dispozițiilor legale susmenționate, va fi respinsă ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată cu privire la art.3 alin.4 din HG 372/1998, doar în ceea ce privește dispoziția privind trecerea rețelelor aflate în administrarea RA în proprietatea SN SA, act administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Lg.554/2004.
Pe fondul cauzei, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că prezenta acțiune este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta solicită anularea în parte a Deciziei nr.20/I/30.07.2008 emisă în temeiul art.95 alin.1 din Lg.94/1992 de către Președintele Secției de Control Financiar Ulterior a Curții de Conturi, respectiv cu privire la pct.2,3 și 6 din dispozitivul acestei decizii.
La pct.2 din dispozitivul deciziei anterior indicate s-a constatat "neinventarierea bunurilor de natura rețelelor de transport și distribuție de telecomunicații ca făcând parte din domeniul public al statului potrivit art.135 alin.4 din Constituția României, valabilă la data înființării ca și societate comercială (Societatea Națională de SA) și potrivit art.15 din Lista cuprinzând bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului, anexă la Lg.213/1998 și implicit neincluderea acestora în patrimoniul public al statului".
Reclamanta susține că bunurile trecute în proprietatea SN SA prin HG 372/1998 sunt bunuri proprietate privată a SN SA și urmează regimul juridic al circuitului civil, așa cum e el definit în legislație. Totodată, pornind de la efectele HG 372/1998, invocă disp.art.136 din Constituție și ale 3,5,7 din Lg.213/1998, privind modalitățile în care se constituie proprietatea publică.
Curtea constată, însă că, indubitabil, rețelele de transport și distribuție de telecomunicații, la care se referă art.3 alin.4 din HG 372/1998, erau la data intrării în vigoare a acestei hotărâri de guvern, bunuri care făceau obiectul exclusiv al proprietății publice, conf.art.135 alin.4 din Constituția României (versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a HG 372/1998), astfel că, în virtutea principiului forței juridice superioare a Constituției, hotărârea de guvern nu a produs, în privința acestor bunuri, efectul prev.de art.3 alin.4, bunurile în discuție rămânând în continuare în proprietate publică, în baza textelor indicate din Constituție.
Întrucât HG 372/1998 nu a produs în privința rețelelor de transport și distribuție de telecomunicații efectul prev.de art.3 alin.4, invocarea de către reclamantă a prev.art.136 din Constituția României și art.3,5,7 din Lg.213/1998 este lipsită de orice relevanță în cauză (aceste prevederi ar fi fost relevante doar dacă bunurile indicate ar fi trecut legal în proprietatea privată, ceea ce nu este cazul, în speță, după cum s-a demonstrat anterior).
Totodată, susținerea că bunurile în discuție ar fi trecut, anterior adoptării HG 372/1998, din domeniul public în domeniul privat al statului, nu numai că nu are o motivare legală, dar ignoră în mod evident atât disp.art.135 alin.4 din Constituția României, cât și pe cele ale art.135 alin.5 din legea fundamentală (versiunea în vigoare la data intrării în vigoare a HG 372/1998), care stabileau că "bunurile proprietate publică sunt inalienabile".
De altfel, la data adoptării HG 372/1998, era în vigoare și OUG 30/1997, care, la art.4 alin.2 și 3, prevedea foarte clar că bunurile din categoria celor aflate în discuție nu puteau fi incluse în capitalul social al societăților comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome, precum reclamanta Societatea Națională de SA.
Prin urmare, principiul forței juridice superioare a Constituția României și a legii, rezolvă problema consecințelor HG 372/1998, indiferent dacă în privința acesteia din urmă poate fi sau nu invocată excepția de nelegalitate, conf.art.4 din Lg.554/2004.
Pe de altă parte, este evident că pârâta Curtea de Conturi a invocat Lg.213/1998 (act normativ intrat în vigoare ulterior adoptării HG 372/1998) doar ca argument de susținere a raționamentului pe care l-a avut în vedere la emiterea deciziei contestate, iar nu ca bază legală a acesteia.
Trebuie precizat și faptul că sentința civilă nr.461/16.02.2005 a Curții de Apel București -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal nu prezintă relevanță în cauză, deoarece se referă la altă categorie de bunuri, respectiv 9 emițătoare radio TV, luate separat, în privința cărora se dispusese, prin act administrativ, includerea în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, în conformitate cu prev.art.3,7 și 20 din Lg.213/1998 și art.2 din HG 548/1999 (deci și temeiul juridic este altul, în speță, aceste acte normative nefiind incidente, ci doar art.135 din Constituția României), în timp ce cauza prezentă privește rețele de transport și distribuție de telecomunicații care în mod cert constituie bunuri din categoria celor la care se referea art.135 alin.4 din Constituția României, respectiv căi de comunicație.
La pct.6 din dispozitivul deciziei nr.20/I/30.07.2008, aflat în strânsă legătură cu pct.2, se constată "neînregistrarea până la data finalizării controlului în patrimoniul public al statului suma de 59.143.000.000 rol, reprezentând contravaloarea echipamentelor dobândite din fonduri publice, în urma rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii Curții de Apel București, care a respins ca nefondat recursul SN SA".
Având în vedere că această constatare are la bază, potrivit procesului verbal de constatare nr.301/4565/23.06.2008 (filele 14-15), decizia nr.18/I/2005 a pârâtei, care cuprinde o constatare similară ale cărei efecte au rămas definitive prin respingerea contestației formulate de către reclamantă, prin sentința civilă nr.3500/11.12.2006 a.-Secția a VII-a AF, irevocabilă prin decizia nr.2209/25.04.2007 a ICCJ-Secția AF (filele 41-46), rezultă că ea este temeinică și legală.
La pct.3 din dispozitivul deciziei nr.20/I/30.07.2008 s-a constatat "înregistrarea sumei de 187.270,24 ron, în cheltuielile nedeductibile ale societății pe anul 2005 reprezentând servicii de consultanță achitate de către SN SA către Societatea Civilă de Avocați " și Asociații A", cu toate că efectuarea acestor servicii nu a dus la realizarea de venituri impozabile ale societății.
Reclamanta consideră în esență că, întrucât aceste cheltuieli au fost efectuate în baza art.2 din HG 774/2005 și art.51 lit.b) din Lg.137/2007, ele reprezintă cheltuieli reglementate "prin acte normative în vigoare" reprezentând cheltuieli deductibile în baza art.21 al.1 teza finală din cod fiscal, potrivit cu care " pentru determinarea profitului impozabilsunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare".
Curtea apreciază, însă, că interpretarea logico-sistematică a prev.art.21 alin.1 teza finală din cod fiscal. la concluzia certă căpotrivit acestui text de lege, sunt deductibile cheltuielile reglementate prin acte normative în vigoare care sunt efectuate numai în scopul realizării de venituri impozabile,iar nu toate cheltuielilor reglementate prin acte normative în vigoare, cum eronat consideră reclamanta. Or, cheltuielile în discuție nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, astfel că ele nu sunt deductibile în baza textului de lege indicat anterior.
Pe cale de consecință, întrucât decizia contestată este legală și temeinică, se va respinge acțiunea ca neîntemeiată, în baza Lg.94/1992 și art.18 din Lg.554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Respinge excepția de nelegalitate.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de SN SA, cu sediul în-, sector 5, B, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în--24, sector 1, B și Guvernul României, cu sediul în nr.1, sector 1,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 21.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.HV
EF/5ex.
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor
