Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 3437/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3437
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL MUNCII ȘI AL FAMILIEI, având ca obiect "refuz soluționare cerere".
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 14.10.2009 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.10.2009 când a dispus următoarele:
CURTEA
Deliberând în condițiile art.260 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 02.04.2009, reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Familiei contestat refuzul nejustificat al pârâtului constând în nesoluționarea în termen legal a cererii sale înregistrate sub nr. -/20.02.2009.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că solicitat pârâtului informație cu privire la derularea contractului individual de muncă întrucât angajatorul nu și- îndeplinit obligația de a vira contribuția sa la Casa de Asigurări de Sănătate și pensia suplimentară în cuantum legal, iar această situație i- afectat cuantumul pensiei recalculate, începând cu data de 01.12.2005.
Menționează că pârâtul nu i- răspuns la cererea adresată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile de necompetență materială și lipsei procedurii administrative prealabile și în subsidiar, pe fond, solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 1678/05.05.2009 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
La Curtea de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 02.06.2009.
Reclamantul, ulterior sesizării instanței, depus mai multe cereri completatoare a acțiunii introductive de instanță.
Prin cererea din 17.04.2009 depusă la termenul de judecată din 05.05.2009 pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a ( 14), reclamantul menționat că a primit răspunsul cu nr. 1106/23.03.2009 din care rezultă că pârâtul nu i- soluționat cererea adresată, deși solicitările sale intrau în competența ministerului, în sensul că organele de specialitate ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale pot efectua controale la SC SA.
Prin cererea precizatoare, depusă la dosarul Tribunalului București - Secția a IX-a, la același termen de judecată din 05.05.2009 (18), reclamantul arătat că pârâtul prin Direcția de Legislație a efectuat controale la încă din anul 1991 când emis "Lista Ministerului Muncii din România". Cu această ocazie, transmis pârâtului situația demersului făcut la partenerul extern (persoana juridică la care fost detașat reclamantul) pentru obținerea returnării cotei de pensii inclusă în impozitul pe salariu perceput prin buletinele lunare de plată și față de această situație apreciază că pârâtul putea să răspundă cererii sale.
La termenul de judecată din 14.10.2009, reclamantul a depus nouă cerere precizatoare prin care susține că "se constituie persoană vătămată" de către pârât, în raport de actele administrative emise în perioada 1991-1999 care i-au creat pagube materiale constând în diminuarea drepturilor de pensie.
Analizând actele și lucrările din dosar, în raport de susținerile părților și prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei procedurii administrative prealabile invocată de pârât în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 se constată că este neîntemeiată.
Obiectul cererii de chemare în judecată este refuzul nejustificat al pârâtului de soluționa cerere, iar Legea nr. 554/2004 prevede parcurgerea unei proceduri prealabile numai în cazul în care se solicită anularea unui act administrativ.
În ipoteza refuzului nejustificat, reclamantul trebuie să facă dovada doar că s- adresat cu o cerere autorității publice, precum și împrejurarea că aceasta nu soluționat cererea, deși conform atribuțiilor legale avea această competență.
Întrucât reclamantul dovedit că s- adresat pârâtului, iar aceasta constituie procedura prealabilă sesizării instanței, Curtea va respinge excepția invocată de pârât ca neîntemeiată.
Pe fondul cererii de chemare în judecată se reține că pârâtul răspuns reclamantului prin adresele nr. 1106/23.03.2009 ( 15), nr. 1778/13.04.2009 prin Direcția Asigurări Sociale ( 20) și nr. 1710/15.04.2009 ( 22).
Cu privire la aceste răspunsuri se constată că pârâtul comunicat reclamantului împrejurarea că problemele semnalate prin memoriu intră în competența de soluționare Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și faptul că trimis cererea spre soluționare acestei autorități publice.
Direcția de Asigurări Sociale a Ministerului răspuns reclamantului că, potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 (în vigoare până la 01.04.2001), persoanelor îndreptățite la pensie, care au fost încadrate în munca și la organizații internaționale, societăți mixte sau la alte organizații din străinătate și care au primit retribuții în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei li se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară, valabile în perioadele corespunzătoare, dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat.
Conform art. 7 din același act normativ, asupra sumelor în valută rezultate după deducerea cheltuielilor prev. la art. 6, unitățile trimițătoare au calculat și au reținut un comision în devize convertibile și, după caz, și în monedă locală, pentru acoperirea cheltuielilor de regie proprie și risc, supervizare și îndrumare tehnică precum și pentru plata contribuției de asigurări sociale și pensie suplimentară ale specialiștilor.
Pârâtul comunicat reclamantului faptul că, referitor la perioada de activitate la care face referire (1990 - 1999), aceasta a fost luată în considerare la stabilirea pensiei în raport de veniturile salariale din adeverința nr. 1158/26.08.1999 eliberată de SA pentru care, astfel cum rezultă din adeverință s- plătit contribuția de asigurări sociale de stat.
Față de răspunsul dat de către pârât, instanța constată că în speță nu este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare unei cereri. Aceasta deoarece, împrejurarea că pârâtul nu răspuns în sensul dorit de reclamant nu conduce la calificarea răspunsului ca fiind un refuz de soluționare cerere.
Informația, cerută de reclamant, este în realitate o solicitare "de a face" prin verificarea modului în care s- derulat contractul său individual de muncă cu privire la obligația de virare în cuantumul legal contribuției la Casa de Asigurări de Sănătate și pensia suplimentară pentru perioadă plasată cu 10 ani înainte de adresarea cererii de verificate.
În fapt, reclamantul a avut posibilitatea să conteste, la momentul virării sumelor cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate și pensie suplimentară, dacă aprecia că sunt într-un cuantum diferit față de cel stipulat în contract, dar întrucât pierdut termenul de 3 ani de prescripție prevăzut de Codul Muncii încearcă, prin intermediul autorității publice pârâte verificare unei perioade pentru care angajatorul are beneficiul prescripției.
Autoritatea publică în mod corect a apreciat că angajatorul a virat CASS conform adeverinței nr. 1158/99 pe care reclamantul nu a atacat- într-un termen de 1 an de la emitere conform Legii nr. 29/1990 contenciosului administrativ (în vigoare la acea dată). Un act administrativ nerevocat sau neanulat de către o instanță judecătorească se bucură de prezumția de legalitate.
În privința cererii completatoare, se reține că reclamantul nu solicitat expres anularea actelor menționate ca fiind date cu exces de putere și față de care se consideră vătămat.
Se face referire la acte emise în perioada 1991-1999 însă contestarea acestora, după 10 ani de la emitere, este făcută cu încălcarea art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea constatând că pârâtul nu refuzat nejustificat să soluționeze cererea reclamantului, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei procedurii administrative prealabile invocată de către pârât.
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul, cu domiciliul în, B,-, -b,. 39, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Familiei, cu sediul în B, str. - - nr. 2-4, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored. CB/ 4ex.
03.11.2009
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria
