Anulare act administrativ . Decizia 410/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 410C.
Ședința publică din 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 214/CA din 06.03.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 iunie 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 214/CA din 6 martie 2009, Tribunalul Iași, respingând, pentru lipsa calității procesuale pasive, acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictor cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a admis acțiunea formulată de reclamanta - - P, în contradictor cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, obligând pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 9/28.07.2008, atacată în justiție prin prezenta acțiune, pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Iar espins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta - - împotriva notei de compensare a obligațiilor fiscale nr. 7192 din 10.06.2008, emisă de aceeași pârâtă, constatând că între reclamantă și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală nu s-a născut nici un raport de drept administrativ-fiscal, aceasta neavând calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la fondul cauzei, instanța constată că, prin nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 7192/10.06.2008, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii I, în temeiul deciziei de impunere nr. 185/06.06.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și al raportului de inspecție fiscală nr. 7120/06.06.2008, s-a dispus compensarea obligațiilor fiscale scadente și neachitate de către reclamantă la bugetul de stat, în cuantum de 231.527 lei, că împotriva acestei note s-a formulat contestație, ce a fost soluționată de I prin decizia nr. 9/28.07.2008, în sensul respingerii, invocându-se dispozițiile art. 215 alin. 1 și 2 din OG nr. 92/2003, pe motiv că
contestația îndreptată împotriva deciziei de impunere nr. 185/06.06.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 7120/06.06.2008 nu suspendă executarea acestor acte fiscale, deci nu împiedică în nici un fel emiterea notei de compensare, la data emiterii notei reclamanta datorând bugetului de stat sume cu titlu de impozit pe venitul din salarii, impozit pe profit, în cuantum de 231.527 lei, iar compensarea s-a făcut în conformitate cu art. 116 alin. 5 din OG nr. 92/2003, modificată.
Instanța a reținut, de asemenea, că, la data de 05.08.2008, pârâta DG. Iae mis decizia nr. 82, prin care a soluționat contestația împotriva deciziei de impunere nr. 185/06.06.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 7120/06.06.2008, acte invocate de pârâta I, ca bază a notei de compensare ce face obiectul judecății și că, prin această decizie, s-a hotărât desființarea deciziei nr. impunere nr. 185/06.06.2008 pentru TVA, în sumă de 47.165 lei (incluzând deci și suma pentru care s-a făcut la data de 10.06.2008 compensarea), urmând a se proceda la efectuarea unei cercetări la fața locului, prin care să stabilească dacă utilajele sunt proprietatea reclamantei și sunt utilizate pentru operațiunile taxabile ale reclamantei, deci pentru a se stabili dacă aceasta beneficiază de dreptul de deducere a TVA aferentă sumei.
Apreciind că a dispărut temeiul ce a stat la baza emiterii notei de compensare, prin desființarea deciziei nr. 185/06.06.2008, de către însuși organul fiscal competent, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, dispunând anularea actelor contestate.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în operațiunea de compensare au fost avute în vedere alte obligații decât cele reținute în considerentele hotărârii, printre care se enumără trei declarații scadente în anul 2008 și decizia de impunere 5426/22.05.2008, că în mod greșit s-a reținut că suma de 47.165 lei face obiectul notei de compensare și că, atâta timp cât obligațiile fiscale datorate nu au fost anulate de către instanță, ele puteau face obiectul notei de compensare.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pe motiv că desființarea deciziei de impunere nr. 185/2008 a avut loc în momentul soluționării contestației ce a formulat și că decizia de impunere nr. 131/30.04.2008, ce a stat la baza emiterii notei de compensare, a fost atacată în contencios administrativ, făcând obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași, apreciind că, prin emiterea notei menționate, înainte de a se analiza și soluționa contestațiile formulate pe cale administrativă, pârâtele au săvârșit un exces de putere.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Este necontestat faptul că obiectul cererii reclamantei, denumită "plângere" (?), vizează anularea deciziei nr. 9 din 28 iulie 2008, admiterea contestației înregistrate la. I sub nr. 15448/19.06.2008, și, pe cale de consecință, anularea Notei privind compensarea obligațiilor fiscale înregistrată la. I sub nr. 7192/10.06.2008.
Din cercetarea conținutului notei contestate rezultă că "compensarea s-a efectuat în baza documentului nr. 185 din 06.06.2008", act în cuprinsul căruia s-a menționat că s-a aprobat rambursarea TVA în sumă de 231.527 lei (din suma de 953.352 lei solicitată); suma de 231.527 lei, astfel stabilită, figurând la punctul I al notei ca "venituri care se compensează alte obligații fiscale".
Rezultă astfel că suma de rambursat, stabilită prin decizia de impunere nr. 185/06.06.2008, reprezintă în realitate obligația pe care organul fiscal a recunoscut că o are față de contribuabilul - - P și că toate celelalte chestiuni decurgând din raportul de inspecție fiscală nr. 7120/06.06.2008, decizia de impunere nr. 185/06.06.2008 și decizia nr. 82/05.08.2008 exced atât notei de compensare nr. 7192/10.06.2008, cât și deciziei nr. 9/28.07.2008 și implicit limitelor investirii instanței, căreia nu i s-a cerut, de către reclamantă, să verifice legalitatea deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr. 185/06.06.2008, singurul lucru ce interesează cauza de față fiind faptul că Iar ecunoscut că are obligația rambursării sumei de 231.527 lei reprezentând TVA către - -, care apare astfel în calitate de creditor al Administrației Financiare
În ceea ce privește "Obligațiile fiscale care se sting prin compensare", ce cădeau în sarcina - - în sumă de 231.527 lei, acestea au fost identificate de organul fiscal doar valoric și prin numărul de evidență a plății, emitentul actului neprecizând nici care sunt declarațiile contribuabilului corespunzătoare primelor trei poziții și nici numărul deciziile de impunere pentru ultimele două poziții; în lipsa acestor precizări, ca și a oricăror alte probe care să permită identificarea actelor administrativ fiscale ce au stat la baza înregistrării datoriilor respective, imputate reclamantei, neputându-se face nici o legătură cu decizia de impunere nr. 185/06.06.2008, ori cu decizia de impunere nr. 131/30.04.2008; în condițiile în care recurenta evocă ca suport al obligațiilor supuse compensării declarațiile nr. 35682/24.04.2008, nr. 39276/26.05.2008, nr. 1868/25.04.2008 și decizia de impunere nr. 5426/22.05.2008.
De asemenea, nu s-a clarificat dacă decizia nr. 9 din 28.07.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, este actul care finalizează procedura administrativă, în sensul art. 209 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, sau are valoarea unei propuneri de soluționare, astfel cum se menționează în chiar titlul actului, denumit "Decizia privind propunerea de soluționare a contestației formulate de - -", dacă I era sau nu obligată să se pronunțe în legătură cu "Decizia privind propunerea de soluționare" menționată și, funcție de aceste clarificări, dacă organul ierarhic superior Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii I are sau nu a răspunde de legalitatea actului emis de șeful Administrației și implicit dacă pârâta I are sau nu calitate procesuală pasivă, în condițiile în care Tribunalul Iași nu a fost investit, în prezenta cauză, cu cercetarea legalității nici a deciziilor de impunere nr. 185/06.06.2008 și nr. 131/30.04.2008 și nici a deciziilor nr. 82/05.08.2008 și nr. 77/16.07.2008, prin care Ias oluționat contestațiile introduse de reclamantă împotriva deciziilor de impunere menționate.
Ca atare, constatând că situația de fapt nu a fost pe deplin și corect stabilită, omițându-se a se administra probe cu privire la originea obligațiilor fiscale care se stingeau prin compensare, evidențiate doar valoric și prin numărul de evidență a plății, la pct. II al notei de compensare, că nu se poate stabili semnificația reală a deciziei nr. 9 din 28 iulie 2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii I și implicit dacă erau sau nu îndeplinite cerințele art. 218 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală și care sunt structurile administrative care au a răspunde de legalitatea actelor contestate, Curtea apreciază că este în imposibilitate a exercita controlul judiciar, în lipsa unui cadru procesual bine determinat, cu atât mai mult cu cât se constată și o neconcordanță majoră între conținutul minutei aflată la fila 199 dosar și dispozitivul hotărârii, din cel din urmă lipsind mențiunea referitoare la hotărârea luată de instanță în ceea ce privește actele administrativ-fiscale contestate.
Drept urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul pârâtei urmează a fi admis, în sensul casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, se va cere pârâtelor să depună înscrisuri doveditoare cu privire la obligațiile fiscale enumerate la pct. II a notei de compensare nr. 7192/10.06.2008, care au fost stinse prin compensare cu creanța de 231.527 lei, creanță pe care - - o avea față de organul fiscal, verificându-se dacă aceste datorii erau certe, lichide și exigibile, dacă erau îndeplinite cerințele art. 116 Cod procedură fiscală, pentru a se proceda la compensarea celor două datorii reciproce, stabilindu-se totodată dacă decizia nr. 9/28.07.2008 are valoarea și semnificația actului prevăzut de art. 210 Cod procedură fiscală și, funcție de aceasta, dacă instanța a fost legal investită și calitatea procesuală pasivă a structurilor administrative chemate în judecată, cu deosebire a
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de I împotriva sentinței nr. 214/CA/06.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
Președinte Judecător Judecător
G - --- - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.07.2009
Tribunalul Iași -
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc
