Anulare act administrativ . Decizia 462/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 462
Ședința publică de la 11 Martie 2008
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 3039 din data de 3 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat administrator asistată de avocat pentru intimata reclamantă - SRL, lipsind recurenta pârâtă DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care;
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL, depune dovada imposibilității de prezentare pentru termenul anterior.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL, arată că temeiul legal al criticilor recurentei sunt acte normative inaplicabile în cauza dedusă judecății întrucât sunt posterioare situațiilor juridice la care se referă dispoziția de impunere, iar legea nu retroactivează - principiu constituțional prev. de art.15 alin.2 din constituție. În mod corect s-a reținut că nu se calculează TVA la societățile cu proprietarii de terenuri agricole, arendatorii, contractul fiind de natură civilă.
Mai arată că, în ceea ce privește suma aferentă bunurilor și produselor agricole pe care le-a primit fostul asociat la retragerea din societate, aceasta a reprezentat valoarea muncii și contribuției la patrimoniul societății nefiind purtătoare de TVA.
Avându-se în vedere cele înserate în întîmpinare precum și în concluziile scrise pe care le depune, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică fără cheltuieli de judecat.
CURTEA
Asupra recursului de față
La data de 06.03.3007 reclamantul - SRL, în contradictoriu cu pârâtul DGFP D-SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII a solicitat anularea Deciziei nr. 152/29.12.2006, emisa de DGFP D - Serviciul Soluționare contestații, decizie prin care a fost soluționată contestația împotriva Deciziei de impunere 4747/21.08.2006 si a Raportului de inspecție fiscala parțiala nr.4747/21.08.2006.
Prin Decizia de impunere 4747/21.08.2006 au fost stabilite in sarcina noastră obligații fiscale suplimentare aferente anilor 2001-2002 reprezentând:
- 3.060 lei RON, TVA necolectata de societate in luna noiembrie 2001
urmare retragerii din societate a asociatului in anul 2001,
- 5.312 lei RON, TVA necolectata de societate in lua septembrie 2001
pentru produsele distribuite proprietarilor de terenuri cu titlu de arenda,
- 299 lei RON, TVA necolectata de societate in luna mai 2002 pentru
produsele distribuite proprietarilor de terenuri cu titlu de arenda,
- accesoriile calculate de organul de control aferente sumelor menționate
Prin prezenta contestație solicită anularea Deciziei nr.152/29.12.2006, precum si anularea parțiala a Deciziei de impunere 4747/21.08.2006 si a Raportului de inspecție fiscala parțiala nr.4747/21.08.2006, in sensul exonerării de plata sumelor menționate.
Prin sentința nr. 3039/03.07.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL, județul D, s-a dispus anularea deciziei nr. 152/29.12.2006, deciziei de impunere nr. 4747/21.08.2006 și a raportului de inspecție fiscală parțială nr. 4747/21.08.2006 cu privire la suma de 3.060 lei TVA, 5.312 lei TVA, 299 lei TVA și accesorii aferente sumelor menționate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta este persoană juridică română, înființată ca societate agricolă în baza Legii 36/1991, privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură.
Legea menționată prevede că proprietarii de terenuri agricole care beneficiază de prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum și alți proprietari de terenuri agricole, pot să exploateze pământul sub formă de asociere, între acestea figurând și societatea agricolă.
Prin raportul de inspecție nr.4591/26.08.2005, întocmit de Activitatea de Inspecție Fiscală D, s-a reținut că în perioada 1 martie 2000 - 31 martie 2005 reclamanta a distribuit produse către membrii societari și că asupra acestora trebuia să calculeze taxe pe valoare adăugată.
În perioada supusă controlului, taxa pe valoare adăugată a fost reglementată de OUG 17/2000, Legea 345/2002 și Codul fiscal".
Organul de control a invocat, în susținerea punctului de vedere conform căruia se datorează TVA pentru produsele distribuite membrilor asociați, art.3 li. f alin. l din HG 598/2002 și art.l98 alin. 2 din HG 44/2004, precum și OUG 17/2000.
In conformitate cu prevederile art.2 alin.2 lit. b din OUG17/2000, se asimilează livrărilor de bunuri preluarea de către contribuabili a unor bunuri care fac parte din activele societății comerciale, pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de aceștia sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit. Aceeași reglementare se regăsește și în art.3 alin.4 din Legea 345/2002.
produselor către membrii societari ai societății agricole nu se încadrează în nici una dintre cerințele textelor citate. Astfel, bunurile au fost puse la dispoziția altor peroane fizice, dar nu în mod gratuit, cum se precizează în textele menționate, ci cu un titlu special, rezultând din calitatea acestora de membrii asociați. Produsele livrate au caracterul unui profit care s-a repartizat între membrii societății. nu este purtător de TVA și nu se încadrează la livrările de bunuri.
S-a mai reținut că nu s-a efectuat o livrare de bunuri, în sensul cerut de legislația fiscală, ci s-au predat către membrii asociați produse care reprezintă repartizarea profitului, iar profitul nu este purtător de taxă pe valoare adăugată. Aceeași situație este reglementată și în HG 44/2004.
Se datorează TVA numai la produsele pe care o persoană impozabilă plătitoare de TVA le-a reținut cu titlu de plată în natură pentru serviciile efectuate.
către membrii societari nu sunt supuse plații taxei pe valoare adăugate nefiind cuprinse în sfera de reglementare a acestei taxe.
Situația este similară și în cazul celorlalte două sume, considerate că reprezintă pentru produsele agricole distribuite proprietarilor cu titlu de arendă la care organul de control a adăugat accesorii, voința legiuitorului în cazul considerării acestei operațiuni drept livrare de bunuri fiind prevăzută expres în HG598/2002. Prin urmare până la intrarea în vigoare a nr.HG 598/2002 nu exista obligativitatea colectării a TVA aferentă plății în natură a arendei.
Totodată, în ceea ce privește necolectarea de societatea noastră în luna noiembrie 2001 TVA pentru ce a primit fostul asociat, retras din societate, aceasta reprezintă valoarea muncii și contribuției la patrimoniul societar si nu este purtător de TVA și chiar în prezent nu se regăsește explicit în dispozițiile art. 128. fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală A Finanțelor Publice D, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că pentru TVA-ul în sumă de 3060 lei sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.3 lit.b din OUG 17/2000 și pct.1.7 din HG nr.401/2000, care stabilesc că livrările de produse către membrii societății sunt asimilate livrărilor de bunuri pentru care se datorează TVA.
Cu privire la TVA-ul în cuantum de 5312 lei s-a susținut că în mod eronat instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile HG 44/2004, deoarece este vorba de perioade de timp diferite pentru care s-au calculat aceste sume, respectiv perioade 1.03.2000 - 31.05.2002 în care reclamanta a acordat produse agricole reprezentând plata în natură a arendei, pentru care nu a colectat TVA fiind aplicabile dispozițiile OUG 17/2000 și HG 401/2000 pentru perioada 01.06.2002- 31.12.2003, fiind aplicabile dispozițiile art.1 alin.2 și art.2 alin.2 din Legea 345/2002 și HG 598/2002, iar pentru perioada 01.01.2004 - 31.03.2005 sunt aplicabile dispozițiile Titlului IV din Codul fiscal, art.126 - 130.
La data de 10.01.2008, intimata -" "SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că prevederile Legii 345/2002, HG 598/2002 și Legii 571/2003 sunt aplicabile în speța dedusă judecății, întrucît sunt ulterioare situațiilor juridice la care se referă, dispozițiile OUG 17/2000 neimpunând colectarea TVA.
S-a mai susținut că dispozițiile HG 598/2002 intrate în vigoare în luna iunie 2002 s-au aplicat în mod greșit situațiilor juridice din anul 2001 și luna mai 2002.
Intimata a mai arătat că și în prezent TVA este datorat numai pentru produsele pe care o persoană impozabilă plătitoare de TVA le-a reținut cu titlu de plată în natură pentru serviciile efectuate și nu de bunuri acordate membrilor asociați cu titlu de profit pentru terenurile aduse în folosința sau proprietatea societății.
S-a mai susținut că suma de 3060 lei TVA aferentă bunurilor agricole pe care le-a primit fostul asociat, în luna noiembrie 2001, aceasta reprezint valoarea muncii și contribuției la patrimoniul societății, nefiind plătitoare de TVA.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâtă și a dispozițiilor art. 304 pct.1 proc. Civ. se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Societatea agricolă, potrivit art. 5 din Legea 36/1991, este o societate de drept privat, care are ca obiect de activitate exploatarea agricolă a pământului uneltelor, animalelor și a altor mijloace fixe aduse în societate, iar aliniatul 2 al textului dispune că societatea agricolă nu are caracter comercial, cum corect a reținut instanța de fond.
Potrivit statutului societății agricole, profitul societății se repartizează între membrii asociați, în anumite cote procentuale, în funcție de suprafața adusă ca aport în natură sau după cum s-a adus folosința terenului ca aport la capitalul social.
De esența societății agricole este faptul că membrii asociați rămân proprietarii terenului, aducând în societate doar folosința terenului, societatea agricolă nefiind proprietara terenului, repartizarea produselor către membrii societari făcându-se, de regulă, în natură.
Problema litigioasă este dacă pentru distribuirea de produse către membrii asociați pentru pământul adus în societate, actul de control, prin care s-a stabilit că se datorează TVA pentru aceste produse, este legal.
În perioada supusă controlului, taxa pe valoare adăugată a fost reglementată de OUG 17/2000, Legea 345/2002 și Codul fiscal.
Organul de control a invocat, în susținerea punctului de vedere conform căruia se datorează TVA pentru produsele distribuite membrilor asociați, art.3 li. alin.1 din HG 598/2002 și art.198 alin.2 din HG 44/2004, precum și OUG 17/2000.
In conformitate cu prevederile art.2 alin.2 lit.b din OUG 17/2000, se asimilează livrărilor de bunuri preluarea de către contribuabili a unor bunuri care fac parte din activele societății comerciale, pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată de aceștia sau pentru a fi puse la dispoziția altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit.
De asemenea, OUG 17/2000, în art. 2 lit. a condiționează aplicarea taxei pe valoare adăugată de existența unei operațiuni cu plată.
Aceeași situație este reglementată și în HG 44/2004.și în art.3 alin.4 din Legea 345/2002.
Distribuirea produselor către membrii societari ai societății agricole nu se încadrează în nici una dintre cerințele textelor citate, întrucât nu s-a efectuat o livrare de bunuri cu plată, pe de o parte, iar pe de altă parte, bunurile au fost puse la dispoziția altor persoanelor fizice, dar nu în mod gratuit, cum se precizează în textele menționate, ci cu un titlu special, rezultând din calitatea acestora de membrii asociați, produsele livrate având caracterul unui profit care s-a repartizat între membrii societății, cum corect a reținut instanța de fond.
nu este purtător de TVA și nu se încadrează la livrările de bunuri. statutului societății agricole, privind calculul și repartizarea profitului, se constată că profitul societății se repartizează între membrii asociați, în anumite cote procentuale, în funcție de suprafața adusă ca aport în natură sau după cum s-a adus folosința terenului ca aport la capitalul social.
Astfel fiind, în speță nu s-a efectuat o livrare de bunuri, în sensul cerut de legislația fiscală, ci s-au predat către membrii asociați produse care reprezintă repartizarea profitului, iar profitul nu este purtător de taxă pe valoare adăugată.
Este vorba deci de bunurile care sunt reținute cu titlu de plată pentru o prestație către o persoană impozabilă, și nu de bunuri care sunt acordate membrilor asociați, cu titlu de profit, pentru terenurile pe care aceștia le-au adus în proprietatea sau folosința societății agricole.
către membrii societari nu sunt supuse plății taxei pe valoare adăugată, nefiind cuprinse în sfera de reglementare a acestei taxe.
În raport de aceste considerente este nefondată și critica recurentei vizând supunerea plății taxei pe valoarea adăugată în raport de dispozițiile art. 127-129 din Codul Fiscal, având în vedere că nu suntem în prezența unei operațiuni cu plată, și nici a uneia asimilate, așa încât livrarea produselor agricole rezultate din activitatea societății nu este supusă taxei pe valoarea adăugată.
Față de ceste aspecte de fapt și de drept, se constată nefondat recursul declarat de pârâtă, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1. proc. Civilă, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 3039 din data de 3 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex./16.04.2008
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
