Anulare act administrativ . Decizia 4925/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4925
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D-DIRECȚIA CONTROL FISCAL împotriva sentinței nr. 1075 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D-DIRECȚIA CONTROL FISCAL și avocat pentru intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților pentru a formula concluzii.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă susține verbal motivele de recurs formulate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului. Susține că reclamanta a depus la organul fiscal documentele pentru fiecare operațiune în parte, însă acesta nu le consideră documente justificative, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. 1075 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolja admis contestația formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtul D - DIRECȚIA CONTROL FISCAL.
S-a anulat decizia nr. 110/2008 emisă de D - Direcția de Control Fiscal, decizia de impunere nr. 2974/10.04.2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 2974/10.04.2008 emise de D - Contribuabili Mijlocii D și stabilește în sarcina reclamantei obligația de plată de 15.879 lei de plată suplimentară și 6.118 lei majorări de întârziere, 9.314 lei impozit pe profit și 624 lei majorări de întârziere impozit pe profit către bugetul de stat.
S-a reținut că prin contestația formulată reclamanta - SRL a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 110 din data de 02.07.2008 privind soluționarea contestației emisă de D - Direcția de Control Fiscal și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 2974/10.04.2008, a raportului de inspecție fiscală nr. 2974/10.04.2008 - anexă a acestei decizii emise de reprezentanții DGFP D, Direcția de Control Fiscal.
Societatea reclamantă a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 2974/10.04.2008 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 10.04.2008, a situațiilor privind obligarea la plata unor debite datorate la bugetul de stat precum și anularea măsurilor dispuse prin raportul de inspecție fiscala în ceea ce privește baza impozabilă stabilita suplimentar pentru impozitul pe profit, impozit pe profit, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și TVA, ca nelegale și netemeinice, cu consecința anularii si a situațiilor întocmite în acest sens.
În cadrul administrării mijloacelor de probă instanța de judecată a dispus, la cererea societății reclamante, efectuarea unei expertize tehnice contabile, expertul desemnat -, a efectuat și depus lucrarea la dosar la data de 23.03.2009.
D - Direcția de Control Fiscal a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză tehnică contabilă ce au fost încuviințate de instanța de judecată, expertul desemnat depunând la dosarul cauzei răspunsul la obiecțiuni la data de 04 mai 2009.
Tribunalul, în raport de concluziile expertizei efectuate în cauză, a reținut faptul că suma de 54.036 lei reprezentând cheltuieli cu chiria și utilități pentru închirierea spațiului situat în C, str. -, nr. 50, Bl, 12 B parter conform contractului de închiriere încheiat cu - SRL este o cheltuială deductibilă fiscal deoarece a fost efectuată în scopul realizării de venituri. Prin urmare nu se datorează de către reclamantă iar cota de TVA în cuantum de 10.267 lei este deductibilă fiscal deoarece reclamanta a desfășurat activitate în acest spațiu în vederea obținerii de venituri. Spațiul închiriat avea destinația de ședință iar conform adresei nr. 206 din data de 01.06.2005 anexa 2 respectiva ședință a reclamantei cu România a avut loc.
Cu privire la suma de 41.038 lei stabilită prin raportul de inspecție fiscală nr. 2974 din data de 10.04.2009 expertul arată faptul că nu se datorează deoarece a fost considerată deductibil fiscal tot soldul contului în sumă de 312.750 lei fără a se ține cont de faptul că la data acordării creditelor reclamanta a acordat împrumut sub formă de aport la firma - SRL.
Și cheltuielile privind acordarea tichetelor de masă în sumă de 503.622 lei sunt cheltuieli deductibile fiscal iar suma de 80.580 lei ce reprezintă impozit pe profit suplimentar pentru cheltuieli nedeductibile fiscal nu se datorează de reclamantă. Cu privire la acest aspect s-a reținut faptul că însuși organul fiscal a emis certificate de atestare fiscale care atestă faptul că societatea reclamantă nu avea obligații fiscale restante. Aceste certificate au stat la baza deschiderii conturilor bancare, obținerii de împrumuturi sau participări la licitații și trebuiesc avute în vedere și la acordarea tichetelor de masă salariaților.
Referitor la suma de 30.491 lei ce reprezintă prestații efectuate de firme ce au avut specificate prin contracte aceeași locație s-a reținut faptul că societatea reclamantă are încheiate astfel de contracte în toate județele în care desfășoară activitate, contracte considerate valabile de către organul de control și care respectă dispozițiile art. 9480.civil iar locația nu este o condiție obligatorie în cuprinsul unui contract. Prin urmare contractele încheiate în vederea popularizării mărcilor înregistrate în sumă de 30.491 lei generează cheltuieli deductibile fiscal fiind încheiate în condițiile legale.
Cheltuielile în cuantum de 60.000 lei ce reprezintă cheltuieli cu prestări servicii - servicii de management efectuate de SRL sunt de asemenea deductibile fiscal întrucât îndeplinesc condițiile cumulative privind faptul ca serviciile să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți, justificarea prestării serviciilor și necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activității desfășurate.
S-a reținut faptul că raportul de inspecție fiscală nr. 2974 din data de 10 aprilie 2008 stabilit corect obligația de plată a TVA colectate în sumă de 1.510 lei deoarece reclamanta nu a ținut cont de prevederile legii nr. 571/2003.
Referitor la obiectivul 2 privind faptul dacă organele fiscale au calculat corect debitele instanța de judecată a reținut faptul că organele fiscale nu au calculat corect debitele reclamanta având de plată către bugetul statului TVA de plată suplimentar în cuantum de 15.879 lei și majorări de întârziere în cuantum de 6.118 lei.
Tribunalul a reținut, de asemenea, faptul că în lunile iulie și august 2007 obligațiile bugetare au fost achitate cu întârziere și din acest motiv suma de 9.413 lei ce reprezintă impozit pe profit este o cheltuială nedeductibil fiscal și se datorează bugetului de stat plus majorări de întârziere de 624 lei calculate pentru un număr de 67 de zile de la data de 26 octombrie până la data de 31 decembrie 2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs parata DGFP D, care a criticat-o pentru nelegalitate, in temeiul art. 304 pct. 7, 9 si 304 ind.1 civ.Cod Penal, solicitand modificarea sentintei tribunalului in sensul respingerii contestatiei reclamantei ca neintemeiata si mentinerii in totalitate a actelor administrativ-fiscale contestate.
Dezvoltand in fapt motivele de recurs, parata a sustinut, sub un prim aspect, ca dispozitivul sentintei cuprinde dispozitii contradictorii, in sensul ca, desi admite in totalitate contestatia si anuleaza in totalitate actele administrativ-fiscale, stabileste totusi in sarcina reclamantei obligatia de plata catre bugetul de stat a mai multor sume cu titlu de TVA de plata suplimentar, impozit pe profit si majorari de intarziere aferente.
In al doilea rand, hotararea nu cuprinde motivele avute in vedere la pronuntarea solutiei, fiind incalcate prevederile art. 261 alin.5 civ.Cod Penal, instanta intemeindu-si solutia doar pe concluziile raportului de expertiza contabila efectuat in cauza.
Pe fondul cauzei, a aratat recurenta, hotararea pronuntata este data cu aplicarea gresita a legii, respectiv a prevederilor art. 21 alin.1 din Codul fiscal, intrucat reclamanta nu a dovedit cu documente justificative faptul ca in spatiul inchiriat s-ar fi desfasurat o anumita activitate, cu atat mai mult cu cat societatea nu a inregistrat spatiul respectiv ca punct de lucru la organul fiscal teritorial, astfel ca suma de 54.036 lei nu reprezinta o cheltuiala deductibila fiscal.
Referitor la suma de 41.038 lei reprezentand impozit pe profit, in mod gresit a retinut tribunalul ca nu este datorat, acesta fiind stabilit in sarcina reclamantei deoarece aceasta a acordat imprumut unei alte societati, fara a percepe dobanda, desi avea, la randul sau, imprumuturi contractate pentru activitatea curenta si inregistra cheltuieli cu dobanzile bancare.
In ceea ce priveste cheltuielile cu tichetele de masa, acestea au fost inregistrate in contabilitate in lunile iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, 2007, insa tichetele de masa nu se puteau acorda in lunile respective deoarece din fisa de evidenta pe platitor a rezultat ca reclamanta datora majorari de intarziere, calculate de organele fiscale la debitele datorate si declarate de reclamanta pentru neplata la termenele legale.
Cu privire la cheltuielile in cuantum de 30.491 lei reprezentand prestatii realizate de diverse firme, acestea nu pot fi considerate deductibile cata vreme din contractele analizate de inspectia fiscala a rezultat ca toate firmele au prestat aceleasi servicii, in aceeasi locatie si in acelasi timp, ceea ce, in fapt, nu poate fi realizabil.
A mai sustinut recurenta ca nici cheltuielile cu prestari servicii in suma de 60.000 lei, facturate de catre - SRL, nu sunt deductibile fiscal intrucat in cauza nu s-a dovedit indeplinirea cerintelor prevazute de pct. 48 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, mai exact realitatea prestatiilor, tarifele percepute si valoarea totala a contractului.
Sub aspectul obligatiei de plata de TVA, in mod gresit a retinut instanta ca reclamanta ar datora doar o parte din TVA-ul stabilit de inspectia fiscala, cata vreme notificarea prevazuta de HG nr. 44/2004 pct.38 alin.3 nu a fost facuta.
Tot astfel, reclamanta datoreaza TVA, in opinia recurentei, si pentru cheltuielile ocazionate de inchirierea spatiului situat in C, strada - nr. 50.12B intrucat nu a dovedit cu documente justificative existenta unei activitati desfasurate in spatiul respectiv.
Prin intampinarea formulata la data de 27.10.2009, intimata reclamanta - SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Sub aspectul nemotivarii hotararii, contrar sustinerilor recurentei, solutia pronuntata de instanta de fond este motivata, tribunalul analizand fiecare dintre obligatiile de plata catre bugetul de stat stabilite de organele fiscale in sarcina reclamantei, rationamentul juridic fiind unul corect.
Caracterul succint al considerentelor hotararii judecatoresti nu echivaleaza cu nemotivarea hotararii, in sensul art. 304 pct. 7.civ.Cod Penal, cat timp acestea sunt suficiente pentru a retine motivele de fapt si de drept care au stat la baza hotararii pronuntate.
Pe baza analizei pe care a realizat-o in cauza, tribuanalul a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata catre bugetul de stat a altor sume decat cele retinute de organele fiscale, anume cele din dispozitivul hotararii, dispozitiv care nu cuprinde dispozitii contradictorii, asa cum sustine recurenta parata, obligatiile fiind clar individualizate.
Pe fondul cauzei, Curtea constata ca prin decizia de impunere nr. 2974/10.04.2008, emisa in baza Raportului de inspectie fiscala cu acelasi numar, organele de inspectie fiscala din cadrul Serviciului Control Fiscal al Directiei de Control Fiscal D au stabilit in sarcina reclamantei - SRL obligatii de plata suplimentare catre bugetul consolidat in suma totala de 190.225 lei
Prin decizia nr. 110/02.07.2007, Serviciul de Solutionare Contestatii din cadrul DGFP Dar espins contestatia, mentinand ca legala atat decizia de impunere, cat si raportul de inspectie fiscala.
Prin sentinta recurata, tribunalul a admis contestatia si a anulat actele administrativ fiscale si a stabilit in sarcina reclamantei obligatia platii altor sume decat cele stabilite de organele fiscale, respectiv 15.879 lei TVA si majorari aferente de 6.118 lei, 9.314 lei impozit pe profit si majorari aferente de 624 lei.
Contrar sustinerilor recurentei, solutia pronuntata de instanta de fond este motivata, tribunalul analizand aspectele deduse judecatii in raport de probele administrate, rationamentul juridic fiind unul corect.
Astfel, sub aspectul cheltuielilor ocazionate de inchirierea spatiului situat in C, strada -, nr. 50.12 B parte, in mod corect s-a apreciat ca acestea au fost efectuate in scopul realizarii de venituri si, pe cale de consecinta, deductibile din punct de vedere fiscal, in acest sens fiind documentele analizate in cadrul expertizei contabile dispusa de tribunal, respectiv referatul nr. 1916/28.12.2004 (prin care directorul de vanzari al societatii reclamante a solicitat inchirierea unui spatiu in care sa se desfasoare sedintele de dimineata ale echipelor de vanzari, intalniri cu furnizorii), adresa nr. 206/01.06.2005 (reprezentand invitatia adresata firmei Romania pentru data de 20.06.2005, avand ca scop stabilirea targhetelor aferente trim.III, fila nr. 178 dosar fond), planul de livrare pentru trimestrul III 2005 (fila nr. 179 dosar fond).
Constatand, asadar, incidenta prevederilor art. 21 alin.1 din Codul fiscal, este fara relevanta faptul ca respectiva locatie nu a fost inregistrata ca punct de lucru la organul fiscal teritorial, aspect care este de natura sa atraga o sanctiune distincta, in conditiile OG nr. 92/2003.
Cheltuielile cu dobanzile la creditele bancare contractate de societate in suma de 41.038 lei reprezinta, de asemenea, cheltuieli deductibile fiscal, creditele bancare fiind folosite exclusiv pentru activitatea societatii si nu pentru acordarea imprumutului catre, aspect care rezulta din fisa contului 451, dispozitiile art. 21 alin.1 si 23 din Codul fiscal fiind aplicate corespunzator.
In ceea ce priveste tichetele de masa, inspectia fiscala a stabilit ca societatea reclamanta a inregistrat aceste cheltuieli in lunile in care a inregistrat obligatii bugetare neachitate la scadenta, respectiv iunie, iulie, august, septembrie, octombrie si 2007 si a stabilit ca fiind nedeductibila fiscal suma de 503.622 lei.
In urma analizei documentelor societatii, expertiza contabila a concluzionat ca doar pentru lunile iulie si august 2007 obligatiile bugetare au fost achitate cu intarziere, pentru restul lunilor insasi parata eliberand certificate de atestare fiscala din care rezulta ca nu existau datorii restante,
Prin urmare, sumele de 23.905 lei - contravaloare tichetelor de masa acordate in luna iulie 2007 si 34.308 lei in luna august 2007 sunt nedeductibile fiscal, aspect care este de natura sa modifice impozitul pe profit la suma de 9.314 lei si majorari de intarziere de 624 lei, calculate de la data de 26 octombrie 2007 pana la data de 31.12.2007.
Referitor la suma de 30.491 lei, Curtea constata ca aceasta reprezinta contravaloarea prestatiilor realizate de firmele - SRL, - SRL, - SRL, - SRL si - SRL in baza unor contracte care au avut ca obiect popularizarea marcilor inregistrate ale produselor comercializate de societatea reclamanta in calitate de distribuitor.
Recurenta pretinde ca suma mentionata nu reprezinta o cheltuiala deductibila fiscal in conditiile in care din contracte rezulta ca toate firmele au prestat aceleasi servicii, in aceeasi locatie si in acelasi timp, ceea ce nu poate fi realizabil.
Contrar acestor sustineri, Curtea constata ca fiecare contract este perfect valabil, fiind incheiat la date diferite, firmele - SRL, - SRL si - SRL avand sediul in Tg. J, - SRL in, iar - SRL in
Este real ca, in ceea ce priveste locatia, in contractele incheiate cu - SRL, - SRL si - SRL si - SRL s-a strecurat o eroare, insa aceasta a fost corectata prin actele aditionale nr. 199/31.05.2005, 1083/11.08.2005, 628/22.08.2005 si 198/31.05.2005 ( filele 237-240 dosar fond).
Prin urmare, suma de 30.491 lei reprezinta o cheltuiala deductibila fiscal.
Sub aspectul cheltuielilor in cuantum de 60.000 lei, acestea deriva din contractul incheiat de societatea reclamanta cu - SRL, contract care are ca obiect consultanta, prospectarea si monitorizarea pietei si activitate de marketing.
In cauza sunt indeplinite cerintele prevazute de pct. 48 Titlul II din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 pentru deducerea acestor acheltuieli, respectiv: existenta contractului incheiat intre parti (filele 243-245), dovada prestarii serviciului (procesul verbal de predare-primire - filele 241-242, situatii de lucrari, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata - filele 246-249), necesitatea efectuarii cheltuielilor (obiectul de activitate a reclamantei este comertul cu ridicata a bauturilor cod 5134).
Asa fiind, vazand si dispozitiile art. 21 alin.4 lit.m din Codul fiscal, suma de 60.000 lei inregistrata de reclamanta in contabilitate este deductibila fiscal.
Sub aspectul TVA inregistrata de reclamanta ca fiind deductibila in suma de 815 lei si respectiv 521 lei, aferenta inchirierii unor spatii in S si P, Curtea constata ca aceasta operatiune este corecta, nefiind incalcate prevederile pct. 42 alin.3 Titlul VI din Codul fiscal - persoanele impozabile inregistrate ca platitor de taxa pe valoare adaugata pot opta pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operatiune prevazuta la art. 141 alin.2 lit.k din Codul fiscal.
Obligatia de a depune notificari apartine proprietarilor imobilelor, care sunt persoane juridice, iar faptul ca societatile - SA S si - -- SRL P au emis facturi cu TVA demonstreaza ca bugetul de stat a intrat in posesia TVA aferenta facturilor emise de la furnizorii serviciilor la nivelul judetelor O si De altfel, din adresa nr. 17/15.08.2007 (fila 250) rezulta ca - -- SRL Pap latit TVA aferenta facturii nr. -/20.09.2007.
Tot astfel, operatiunea inregistrarii TVA deductibila in suma de 10.267 lei, aferenta cheltuielilor cu chiria si utilitatile in suma de 10.267 lei pentru inchirierea spatiului din C, strada -, nr.50. 12 B parter, este una corecta, in cauza demonstrandu-se realitatea activitatilor desfasurate in spatiul inchiriat.
Curtea va mentine, asadar, solutia tribunalului, criticile recurentei nefiind fundamentate prin dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice evident constatarile cu caracter stiintific avute in vedere de instanta de fond.
In considerarea celor expuse, hotararea primei instante fiind data cu aplicarea corecta a legii, neexistand nici motive de ordine publica pe care instanta sa le invoce din oficiu, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta DGFP D, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 ind.1 civ.
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D-DIRECȚIA CONTROL FISCAL împotriva sentinței nr. 1075 din 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, in contradictoriu cu intimata reclamanta - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.Jud.-
Ex.2/24.12.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
